Jōshō-an

Pentru cititori - lista cu inutilitati

2012-03-14T00:21:00.000+02:00

Dragi cititori/cititoare,

Ca sa nu mai pierdem vremea si sa nu trebuiasca sa raspund de zeci de ori acelorasi intrebari, iata aici o lista cu ce nu sunt si ce nu stiu sa fac:

- nu fac Reiki, nu va ridic si nici echilibrez energiile, nu ma intereseaza chestiile acestea. Nu fac vindecari, nu dau ceaiuri, nici ierburi; pentru asta folositi Plafar-ul:). Nu stiu si nu ma intereseaza retetele de bucatarie. Eu mananc orice apuc, in afara de carne.
- nu levitez, daca vreau sa urc la etaj, folosesc liftul :)
- nu am muzica de relaxare si nici nu ascult asa ceva – chiar ma streseaza :)
- nu dragi cititoare, nu stiu tehnici sexuale secrete; de cateva ori am fost intrebat asta :)
- nu fac yoga, nu predau yoga
- nu sunt guru, nici maestru, nici iluminat sau avansat spiritual. Sunt doar un simplu preot si invatator buddhist, pregatit sa predau numai Jodo Shinshu (invatatura traditiei mele)
- nu predau nici o forma de meditatie; buddhismul traditiei mele este devotional, bazat pe credinta intr-un Buddha;
- dragi cititori barbati, nu stiu ce sa va zic daca v-a parasit nevasta. Mintea femeilor este o nebuloasa pt mine, nu stiu ce ar trebui facut ca sa va aduceti parasuta inapoi :)
- nu ma intereseaza „istoria” lui Iisus in India, nici extraterestrii si nici nu cred ca Romania este tara aleasa.
- nu cred in si nu ma intereseaza faze de genul „toate religiile sunt la fel” sau „exista un singur Dzeu in toate religiile”.
- nu, nu puteti fi si crestini si buddhisti – nu in comunitatea mea. Aici concentrarea pe Cale trebuie sa fie exclusiva.
- nu ma intereseaza si nu fac ciorbe spirituale, unii le numesc sinteze; prosteala cu unirea tuturor religiilor ma lasa rece.
- nu discut cu cei care se cred deja eliberati/iluminati spiritual. Daca au incheiat socotelile cu lumea asta si au ajuns la capatul Caii inseamna ca nu mai au nevoie de mine.
- nu sunt aparat de convertit oameni; nu merge cu „buna ziua, vreau si eu sa fiu buddhist/a”. Mai intai este necesara cunoasterea temeinica a invataturii buddhiste, apoi renuntarea la orice alta Cale religioasa si dedicatia exclusiva fata de buddhismul Jodo Shinshu. Cer multa seriozitate.

ÎNVÃTÃTURA BUDDHISTÃ DESPRE OM, DORINTÃ SI KARMÃ

2012-03-10T01:37:00.001+02:00

- fragment din cartea mea "BUDDHISMUL COMPASIUNII" -

Imaginati-vã cã aveti înaintea voastrã un automobil. Acum, închipuiti-vã cã desfaceti una din roti si cã o puneti deoparte. Este aceastã roatã automobilul? Luati apoi o altã roatã si procedati la fel punându-vã aceeasi întrebare. Continuati sã desfaceti automobilul în bucãti si nu vã opriti pânã când nu a mai rãmas nici o piesã asamblatã. Întrebati-vã acum din nou: sunt toate aceste componente luate separat, automobilul? Este usa aceasta, automobilul, roata aceasta ori volanul acesta? Vã veti da seama în mod logic cã rãspunsul este nu. Atunci ce este de fapt automobilul? Un nume pentru un ansamblu de elemente aflate împreunã.

Ce este omul din punct de vedere buddhist? Un ansamblu de diverse senzatii, sentimente, idei, gânduri, etc., aflate împreunã la un moment dat. Caracteristica fundamentalã a acestui ansamblu este miscarea, dinamismul. Ceea ce vedeti voi când vã uitati la un om este o imagine a acestei miscãri, o imagine a acestui ansamblu aflat în continuã miscare. Dacã vã uitati la acea persoanã când avea trei ani nu mai vedeati acelasi lucru. Asta deoarece atunci ati fi observat alt aspect al miscãrii. Elementele constitutive ale personalitãtii ar fi avut atunci un alt aspect si o altã formã. Peste 20 de ani veti vedea spre exemplu, un alt Ion, George sau Mihai. Ceva se mai pãstreazã, însã în acelasi timp ceva se schimbã. Eu nu sunt identic cu cel de la trei ani, si peste 20 de ani nu voi mai fi complet la fel cu cel de acum. Aceasta în buddhism se numeste doctrina non-egoului, despre care am vorbit la început când am spus cã este a treia caracteristicã a existentei, alãturi de impermanentã si suferintã.

Toate lucrurile existã datoritã cauzelor si conditiilor, asadar ele nu au o naturã propie, o identitate neschimbabilã. De aceea se spune despre ele cã sunt vide. Când cauzele si conditiile se întrunesc un anumit lucru existã, când ele dispar acel lucru dispare de asemenea. Când cauzele si conditiile se schimbã acel lucru se schimbã si el.

Sa revenim insa la parabola automobilului. Ce pune în miscare acest ansamblu numit om? Buddhismul spune: dorinta, setea. Diversele noastre dorinte si tendinte ne fac sã mergem în cutare sau cutare directie, ne schimbã istoria personalã si dau nastere la karmã, la actiune.

Karma este legea cauzei si a efectului. Cuvântul karma vine de la termenul sanscrit “karman” ce înseamnã actiune. Actiune cu gândul, cu fapta si cuvântul. Existã asadar, trei tipuri de karmã: a gândirii, a vorbirii si a corpuluii. Tot ceea ce gândim, spunem si facem va avea un efect în istoria noastrã personalã. Ceea ce suntem noi acum, este rezultatul a ceea ce am gândit, spus si fãcut în trecut, în altã viatã sau în viata actualã, iar ceea ce gândim, spunem si facem în prezent ne va crea pe noi în viitor.

Am zis cã omul se aflã în continuã schimbare si cã peste zece ani, spre exemplu, nu mai este identic cu cel de acum. Am spus însã cã desi nu mai este identic, ceva totusi se pãstreazã, ei bine, acest ceva este continuitatea cauzalã. Când un om dã foc unei grãmezi de paie iar focul se extinde în tot satul si arde casa unui alt tãran de la celãlalt capãt al comunei, primul tãran ar putea spune cã el nu este cu nimic vinovat de acest dezastru, pentru cã focul ce a ars casa tãranului de la celãlalt capãt al comunei nu este identic cu flacãra folositã de el la aprinderea paielor sale. Existã însã o continuitate cauzalã între primul foc si cel care a ars casa celui de-al doilea tãran. Asa stau lucrurile si în ceea ce priveste karma.

Ansamblul aflat în continuã miscare, adicã omul, e pus în miscare de dorintã, care genereazã karmã. Noi suntem produsul karmei noastre. Karma poate dura la nesfârsit si determinã nasterea noastrã într-o altã viatã. Asadar, am ajuns la ceea ce se numeste reîncarnare. Din punct de vedere buddhist însã, cuvântul mai potrivit este renastere. Când zicem reîncarnare este ca si cum ne-am referi la faptul cã ar exista ceva de sine stãtãtor si neschimbabil care trece de la un corp la altul. Noi însã, în prezentarea noastrã, am specificat faptul cã ansamblul numit om se aflã în continuã miscare si transformare. Asadar, cuvântul renastere este mai potrivit. Omul, chiar si în viata obisnuitã moare si renaste în permanentã, în functie de schimbãrile care apar în tendintele si dorintele sale. Am dat mai înainte exemplul cu vârsta de trei ani si cea de 20. Si din punct de vedere fizic se stie cã celulele noastre se schimbã complet dupã o anumitã perioadã de timp, asadar nici fizic nu mai suntem identici.

În momentul mortii karma personalã "decide" forma si vehicolul sau corpul pe care fiinta îl va avea în urmãtoarea nastere. Dorintele noastre au nevoie de un vehicol care sã le urmeze si sã le împlineascã în altã viatã. Mediul în care ne nastem într-o altã viatã si forma pe care o vom avea depinde de karmã. Nici un om nu poate scãpa de karma sa, spune Buddha:

“Nici în cer, nici în mijlocul oceanului, nici în pesterile din munti:
nu existã loc pe lumea aceasta unde sã te poti ascunde de (consecintele) faptele tale.”

Doctrina karmei ne învatã cã suntem complet responsabili de ceea ce suntem si de ceea ce vom deveni. Nimeni din afara noastrã, fie el zeu, om sau orice altã fiintã, nu poate fi tras la rãspundere. Meritãm tot ceea ce ni se întâmplã, chiar dacã ne este greu sã acceptãm asta.

Cititi si articolul:
Influenta karmei din trecut si imposibilitatea eliberarii prin noi insine

Mesaj pentru Anul Nou

2011-12-29T00:44:00.001+02:00

Dragi prieteni,

Impermanenţa poate lovi în orice moment - vă rog ascultaţi Dharma ca şi cum fiecare zi ar fi ultima. Faceţi din 2556 (era buddhistă)/2012 un an al devoţiunii şi recunoştinţei pentru faptul că aţi avut şansa de a vă naşte în trup de om şi aţi întâlnit învăţătura despre Buddha Amida.

Fie ca cel puţin un singur om să primească shinjin (credinţa) în acest an.

La Mulţi Ani &Namo Amida Bu!

A intra in dojo cu sinceritate si intenţie corectă

2011-12-11T16:31:00.000+02:00

A intra în dojo cu sinceritate şi intenţie corectă înseamnă a lepăda la intrare orice gânduri care nu au legătură cu învăţătura buddhistă şi problema de cea mai mare importanţă a naşterii şi a morţii.

A intra în dojo înseamnă a lua în serios viaţa şi moartea, a refuza să trăieşti degeaba şi a da un sens ultim existenţei tale.
Dojoul sau templul este pentru cei însetaţi de adevăr şi libertate iar nu pentru cei care nu au ce face acasă. Veniţi la dojo aşa cum sunteţi, adică afundaţi în iluzii de tot felul, bolnavi de diferite patimi oarbe şi ataşamente incurabile, însă aduceţi cu voi dorinţa de vindecare, de eliberare. Nu trebuie să vă aflaţi în stări speciale ale minţii când veniţi la dojo, ci doar să respectaţi locul şi pe colegii de practică.

Dojoul este deschis buddhiştilor sau nebuddhiştilor, însă pentru totdeauna închis celor lipsiţi de respect şi bun simţ ori celor care promovează înţelegeri greşite. Adepţi Jodo Shinshu sau vizitatori de diferite orientări religioase, cercetători, curioşi, simpatizanţi, etc, oricine are acces la dojo sau templu cu condiţia să respecte regulile de comportament şi să nu ponegrească Dharma Jodo Shinshu.

- fragment din CARTEA DOJOULUI, brosura aflata in pregatire pt membri si vizitatori-

Fotografii de la a 750-a comemorare a lui Shinran Shonin (Kyoto, Japonia, septembrie 2011)

2011-11-07T09:14:00.002+02:00


Delegatia romana: Sentoku Ionut, Josho Adrian, Shushin Ioana, Kaigo Robert. In dreapta: Sasaki Sensei

Delegatia romana la Comemorarea lui Shinran Shonin, Kyoto (Japonia)

2011-09-02T12:26:00.000+03:00

Patru membri aicomunitatii noastre vor face parte din delegatia romana la conferintaprilejuita de comemorarea a 750 de ani de la moartea lui Shinran Shonin,fondatorul scolii buddhiste Jodo Shinshu. Aceasta va avea loc intre 8 si 11Septembrie in Kyoto, Japonia.

Cu aceasta ocazie 3 membri vor primi ritul de confirmare din partea Patriarhului traditiei noastre, Go Monshu Koshin Ohtani, al 24-lea urmas al lui Shinran Shonin. Mai multe informatii despre eveniment voi prezenta la intoarcere.

Sensul zilelor de Obon (festivalul morţilor 14-15 august)

2011-08-13T14:06:00.001+03:00

Lumânări plutind pe apă - obicei tradiţional cu ocazia festivalului Obon.

Când o prietenă a mea a murit la o vârstă foarte fragedă, în urmă cu câţiva ani, toată lumea era extrem de mirată. Cum de s-a întâmplat aşa ceva? De ce tocmai ea? Era atât de tânără!

Acesta este modul în care orice familie reacţionează când cineva moare pe neaşteptate. Moartea este asemenea unui hoţ ce intră cu ghetele murdare în camera ta, pe geam. Oamenii sunt întotdeauna luaţi prin surprindere. Chiar şi tu, cititorul acestor rânduri, ai fi şocat dacă doctorul ţi-ar spune că ai cancer şi doar trei luni de trăit. Chiar şi eu, cel ce scrie, aş reacţiona la fel.

De ce? Pentru că trăim ca şi cum moartea nu ar exista sau ar fi ceva programat pentru viitorul îndepărtat.

De fapt, adevărul este că a trăi până la o vârstă înaintată reprezintă un miracol iar a muri pe neaşteptate este o posibilitate cât se poate de reală. Cimitirele sunt pline de tineri şi numai în cercul meu de prieteni am avut până acum trei morţi neaşteptate.
Viaţa este mult mai fragilă decât tu sau eu avem curajul să acceptăm. Însă în loc să realizăm asta, amânăm la nesfârşit gândul morţii şi ne afundăm în diferitele vise ale acestei lumi. Ne păstrăm întotdeauna minţile ocupate şi facem tot ce putem pentru a uita singurul lucru real şi demn de luat în seamă în această viaţă – propria noastră moarte. Se poate întâmpla acum, peste câteva zile, luni, ani sau când îmbătrânim, însă în mod cert se va întâmpla. Nimeni nu scapă de moarte.
Aşa ar trebui să reflectăm în aceste zile de Obon.

Dacă festivalul Obon nu ne ajută să devenim conştienţi de fragilitatea propriei vieţi, atunci el devine inutil. Când îţi comemorezi rudele sau prietenii morţi gândeşte-te la propria moarte care poate veni în orice clipă.

Toţi cei care au plecat înainte ne-au învăţat un singur lucru şi anume că moartea va poposi în curând şi asupra noastră. Dacă devenim conştienţi de asta şi ne concentrăm tot restul vieţii pe Dharma, atunci moartea lor şi prietenia noastră cu ei nu au fost în zadar. Acesta este sensul comemorării de Obon – să devenim conştienţi de propria fragilitate şi impermanenţă în timp ce ne aducem aminte de cei plecaţi dintre noi.

De dincolo de mormânt, amintirile cu ei ne îndeamnă să ne trezim către adevărul morţii ce vine la ore neanunţate şi nu trebuie să ne prindă nepregătiţi. Însă cum altfel devenim pregătiţi de moarte dacă nu practicăm Dharma….

Însă doar a practica nu este de ajuns. Trebuie să practicăm Dharma ca şi cum aceasta ar fi ultima zi sau ultimul minut din viaţa noastră.

Dacă ai muri acum, în ce stare a minţii te-ar găsi moartea? Aceasta este cea mai importantă întrebare. Acum, în exact acest moment, eşti deja un Buddha? Eşti sigur că dacă ai muri azi nu te-ai mai naşte din nou în altă viaţă pentru a trece iarăşi prin boală, bătrâneţe şi moarte?

Nu te amăgi singur cu gândul că deocamdată eşti doar un începător pe calea buddhistă şi că într-o zi practica ta se va îmbunătăţi şi ai putea atinge un nivel mai înalt. Aceasta este o iluzie, cea mai periculoasă iluzie! Într-adevăr, ce te face să fi atât de sigur că mai ai ceva ani de trăit; poţi cumva să şti ora exactă a morţii tale?

Întreabă-te acum, dacă ai muri acum, în ce stare te-ar găsi moartea? Nu mâine, nu peste câţiva ani, ci acum! Dacă acum nu eşti încă un Buddha, când crezi că vei deveni unul? Ce garanţii ai că vei trăi mai mult decât luna sau anul acesta şi că un accident sau boală neprevăzută nu va veni asupra ta? Sau că după un anumit număr de ani vei deveni un Eliberat, un Buddha? Ai cumva impresia că a deveni un Buddha este la fel cu a fi un bun inginer sau electrician?

Nu îţi poţi permite luxul de a te baza pe incertitudini. În această viaţă fragilă de om, atât de greu de atins, nu îţi poţi permite să nu fi sigur că dacă mori astăzi, rătăcirea ta în samsara (lumea naşterii şi a morţii) va lua sfârşit.

Acesta este motivul pentru care ar trebui să te opreşti de la a mai visa că vei deveni un bun buddhist după mai mulţi ani de studiu şi practică. Mai degrabă refugiază-te în Amida în chiar acest moment. Numai prin credinţa în BudhhaAmida eşti făcut să intri în stadiul de non-retrogresiune sau al celor asiguraţi de Nirvana. La nivelul la care te afli acum de fiinţă obişnuită, nu există o altă cale mai eficientă decât asta.

Fi înţelept şi alege dintre toate metodele buddhiste pe cea care nu cere lucruri imposibile de la tine. Asta pentru că în mod sigur nu eşti un mare înţelept atât de aproape de Iluminare precum cei care practicau în prezenţa lui Shakyamuni şi care se transformau pe ei înşişi doar după ce ascultau o simplă predică sau după un scurt timp de practică. Nu te compara pe tine însuţi cu sfinţii sau călugării din vremea lui Buddha istoric!
Nu te comporta ca un supermen când nu eşti decât un simplu ignorant. Koanurile[1], citatele buddhiste înţelepte sau meditaţia nu te vor ajuta să scapi de naştere şi moarte. Pur şi simplu ele nu au fost inventate pentru tine. Te rog, înţelege asta şi nu pierde timpul preţios pe care îl mai ai de trăit. Metoda intrării imediate în stadiul de non-retrogresiune sau al celor asiguraţi de Nirvana se află chiar înaintea ta şi nu există nici o discriminare între cei virtuoşi şi cei plini de păcate karmice grave.
Moartea poate veni în orice moment. Refugiază-te în Buddha Amida acum. Acesta este sensul zilelor de Obon.

[1] Koanul este un cuvânt sau o frază fără sens din punct de vedere al limbajului şi care nu poate fi “rezolvat” de intelect. Este folosit ca un exerciţiu pentru a sparge limitările gândirii convenţionale şi pentru a dezvolta intuiţia, oferind în acest fel practicantului şansa de a atinge o conştientizare de dincolo de dualitate. Sunt folosite ca obiecte de meditaţie în Zen-ul Rinzai. Adeseori aceste koanuri sunt însă tratate de mulţi oameni doar ca nişte jocuri intelectuale interesante, pierzându-şi aşadar funcţia originară.

Editia online a cartii mele INVATATURI BUDDHISTE JODO SHINSHU

2011-08-10T23:17:00.002+03:00

Vă prezint mai jos, în format pdf, noua mea carte: ÎNVĂŢĂTURI BUDDHISTE JODO SHINSHU, în curs de tipărire de Corporate Body of Buddha Educational Foundation (CBBEF) din Taiwan.

Aceasta este ultima ediţie, revizuită şi adăugită. Poate fi downloadată gratuit de aici.

O parte din scrierile şi traducerile mele pot fi găsite online la această adresă

http://www.scribd.com/jcirlea
Cei care nu ştiu să le downloadeze, îi rog să mi se adreseze personal şi le voi trimite separat.

Invataturi Buddhiste Jodo Shinshu

Credinţa a rămas în picioare la Hiroshima

2011-08-09T17:45:00.000+03:00

Statuia lui Shinran Shonin (fondatorul scolii buddhiste Jodo Shinshu), încălţat în sandale, cu o pălărie ţărănească pe cap şi ţinând în mână un toiag de lemn, se află în Upper West Side Mahattan, din New York. Deşi acest gen de statuie este adeseori întâlnită în templele Jodo Shinshu, cea care apare în fotografia de mai sus este una specială, deoarece a supravieţuit bombei atomice de la Hiroshima, din 6 august 1945, rămânând în picioare la o distanţă destul de mică de locul deflagraţiei.

După ce a fost adusă la New York în 1955, i s-a ataşat o placă pe care se poate citi: “mărturie a devastării bombei atomice şi simbol al dorinţei de pace în lume”.

Despre locaţia Tărâmului Pur şi descrierea lui minunată din sutre

2011-08-05T21:39:00.000+03:00

Întrebare:

„De ce Tărâmul Pur al lui Buddha Amida este numit şi „Tărâmul Pur din vest”? De ce „vestul” este atât de mult accentuat în textele sacre legate de Amida? Şi de ce Tărâmul Pur este descris atât de fantastic în sutre?

Răspuns:

Tocmai pentru a arăta că Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu este o metaforă ci un loc real în care fiinţele pot aspira să se nască după moarte, îi este indicată o direcţie şi este descris în detalii minunate.

Unii spun că direcţia „vest” şi descrierile deosebite sunt o dovadă pentru inexistenţa lui ori că acestea sugerează că Tărâmul Pur este doar un simbol sau metaforă.

Adevărul este însă că, făcând efortul de a-l descrie în atâtea cuvinte minunate şi indicând o direcţie în care adeptul să se orienteze când îl venerează pe Amida, Buddha Shakyamuni a vrut să accentueze de fapt existenţa lui reală ca loc unde fiinţele sensibile pot aspira să se nască fără nici o grijă sau îndoială. Este ca şi când ţi-aş vorbi de un parc minunat pe care îmi doresc foarte mult ca tu să îl vizitezi. Dacă îţi spun „este acolo, spre vest” şi încep să ţi-l descriu, tu nu vei mai pune la îndoială existenţa acestuia şi vei dori să îl vezi. La fel stau lucrurile şi cu expresia „Tărâmul Pur din vest”.

Exaltarea cu care Shakyamuni descrie Tărâmul Pur al lui Amida în Mica Sutră (Amida-kyo), fără ca nici măcar să i se ceară acest lucru[1] şi lumina care emană din trupul său când rosteşte Marea Sutră în care prezintă istoria lui Buddha Amida şi cele 48 de legăminte ale sale[2], sunt o dovadă clară a faptului că vorbele lui sunt adevărate iar că ascultătorii săi trebuie să accepte neapărat ceea ce are să le comunice: că Amida este un Buddha viu şi că Tărâmul său este un loc real.

articole ajutatoare: "Despre Buddha Amida şi Tărâmul său Pur"

toate articolele din categoria "Interpretari gresite ale invataturii"

[1] Mica Sutră despre Buddha Amida (Amida-kyo) este rostită spontan, nu ca răspuns la o întrebare, ceea ce dovedeşte importanţa învăţăturii despre Buddha Amida. În acest discurs, Shakyamuni îşi începe fiecare descriere cu mult entuziasm, repetând într-una numele ascultătorului său principal, Sariputra, în timp ce îi relatează acestuia minunile Tărâmului Pur şi unicitatea lui Buddha Amida printre ceilalţi Buddha.

[2] Se spune în Marea Sutră despre Buddha Amida că Shakyamuni, înainte de a-şi începe discursul a trecut prin următoarele transformări: „toate simţurile Celui Mai Onorat din lume radiau de bucurie, tot corpul său apărea senin şi glorios iar înfăţişarea sa maiestuoasă era mai plină de măreţie ca niciodată”. După ce Ananda îl întreabă care este motivul acestor manifestări glorioase, Shakyamuni îi revelează adevăratul scop al apariţiei lui în această lume, prezentând istoria lui Buddha Amida, a celor 48 de Legăminte şi încurajând fiinţele să aspire la naşterea în Tărâmul Pur al acestuia. În aceeaşi sutră, întreaga adunare, inclusiv Ananda, are o viziune cu Buddha Amida şi Tărâmul Pur, semn clar că Shakyamuni vorbeşte despre lucruri reale, nu simboluri sau ficţiuni.

Tărâmul Pur în viziunea şcolii buddhiste Jodo Shinshu

2011-08-01T11:26:00.000+03:00

Chih-i (538-597), maestrul fondator al şcolii buddhiste Tendai în China, susţinea ideea că Tărâmul Pur „există în propria minte”, aceasta fiind transmisă ulterior în Japonia. Ideea se întâlneşte şi în Vimalakirti Sutra, o învăţătură aparţinând unei porţi Dharma diferite de cea a Tărâmului Pur şi în care se afirmă că dacă mintea cuiva este pură atunci tărâmul unde locuieşte îi apare ca fiind pur datorită purităţii minţii sale.

În principal, Tărâmul Pur a fost înţeles de către mulţi maeştri Tendai din trecut ca existând în propria minte. Chih-i chiar l-a prezentat pe Buddha Amida şi Tărâmul său Pur ca elemente ale propriei conştiinţe care trebuiesc realizate în minte.

În timpul nostru, mulţi adepţi şi aşa zişi învăţători ai şcolii noastre preau această idee şi o integrează în diferite moduri propriilor interpretări ale învăţăturii Jodo Shinshu fără să ştie sau fără să vrea să accepte că astfel de idei sunt împotriva învăţăturii Tărâmului Pur promovate de Maeştrii fondatori ai tradiţiei noastre.

Trebuie să înţelegem foarte bine că, în contradicţie cu teoriile de genul „totul este în mintea noastră” sau „tărâmul pur este mintea pură”, etc., Jodo Shinshu recunoaşte existenţa mai multor Buddhaşi transcedentali care au creat diferite tărâmuri şi că este posibilă, prin diverse metode, naşterea acolo după moarte. Câteva exemple de astfel de tărâmuri ale Buddhaşilor sunt: Tuşita unde sălăşluieşte Bodhisattva Maitreya, tărâmul lui Aksobya, al lui Bodhisattva Tara, Bhaisajyaguru (Yakushi) şi bineînţeles, Tărâmul din vest al lui Buddha Amida recomandat de Shakyamuni ca fiind cel mai bun loc pentru cei care doresc să atingă repede Iluminarea supremă. Existenţa reală a acestor tărâmuri şi în mod special al Tărâmului Pur al lui Buddha Amida a fost acceptată în mod natural de maeştrii şcolii noastre, precum Nagarjuna, Shan-tao, Honen, Shinran şi alţii care ne-au instruit în mod repetat să aspirăm la naşterea EXCLUSIVĂ în Tărâmul lui Amida. Ei toţi au acceptat ideea Tărâmului Pur al vieţii de după moarte (raiseijodo), ceea ce înseamnă că acesta poate fi atins după moartea fizică şi a lui Amida ca fiind un Buddha viu şi real. Shinran însuşi a deplâns, în capitolul trei din Kyogyoshinsho, răspândirea viziunilor greşite despre Amida şi Tărâmul său Pur:

„Călugării şi laicii acestei din urmă ere, precum şi învăţătorii religioşi ai timpurilor noastre rătăcesc în concepte de genul „natura sinelui” si „totul se află în minte”, discreditând atingerea adevărată a Iluminării pe calea Tărâmului Pur”.

Este jalnic faptul că mulţi falşi învăţători ai timpurilor noastre, datorită absenţei credinţei din propria inimă şi a unei aspiraţii autentice pentru naşterea în Tărâmul Pur, continuă să ducă oamenii în confuzie, răspândind concepte care nu se regăsesc în şcoala noastră,.

Cât de departe sunt ei de versurile pline de credinţă şi devoţiune ale lui Nagarjuna:

„Cu veneraţie mă plec până la pământ înaintea lui Amida, Cel Înţelept,

Cel mai Onorat din Lume, venerat de oameni şi devaşi.

Tu sălăşluieşti în minunatul Tărâm al Păcii şi Beatitudinii,

Înconjurat de nenumăraţi copii ai Buddhaşilor”.

__________________________________________________

Articole recomandate:

Despre Buddha Amida şi Tărâmul său Pur

Citiţi de asemenea, cu atenţie, toate articolele din categoria

INTERPRETĂRI GREŞITE ALE ÎNVĂŢĂTURII JODO SHINSHU

Honen Shonin despre Buddha Amida

2011-08-01T10:26:00.002+03:00

Honen Shonin (1133-1212)

În „Dialog pe o sută cinzeci şi patru de subiecte”, Honen Shonin a spus:

„Deşi Buddha Amida este unul singur, învăţăturile lui au diferite interpretări. Şcoala Shingon afirmă că Amida locuieşte în inima noastră; ei nu admit existenţa sa în afara propriei inimi. Însă şcoala Tărâmului Pur ne învaţă că Bodhisattva Dharmakara a atins Buddheitatea şi a devenit Buddha Amida, care acum sălăşluieşte în Tărâmul Pur din vest. Aceste două puncte de vedere arată că există mari diferenţe între cele două şcoli”.

Cuvintele maestrului Honen sunt foarte clare pentru cei care îşi doresc să înţeleagă cu adevărat cine este Amida şi să se căiască pentru răspândirea de viziunigreşite. Am ales acest citat în mod special pentru a arăta faptul că orice prezentare a lui Amida ca fiind un mit, metaforă, simbol al propriei naturi Iluminate sau al propriei minţi şi inimi, etc., nu este în concordanţă cu învăţătura Tărâmului Pur a lui Honen şi a urmaşului său spiritual, Shinran Shonin. Viziunea corectă despre Buddha Amida pe care ar trebui să o aibă un adept al şcolii noastre şi pe care să o prezinte celorlalţi este cea prezentată de Shakyamuni în Marea Sutra: Amida este un Buddha viu şi real care sălăşluieşte în Tărâmul Pur din vest (o manifestare a legămintelor sale de a salva toate fiinţele). Datorită faptului că Amida nu este ceva aflat în inima sau mintea noastră, Tărâmul său Pur de asemenea, nu este nici el în interiorul nostru, nu „aici şi acum” şi nu „propria noastră minte pură”, după cum le place unora să zică.

Datorită faptului că Amida este un Buddha viu în afara noastră,Tărâmul său Pur este şi el un loc real din afara noastră, a fiinţelor neiluminate, care nu pot crea niciodată în interiorul lor o minte şi o inimă pură. În mintea şi inima noastră nu se află altceva decât iluzie şi patimi oarbe, de aceea nu putem afirma că Buddha Amida sau Tărâmul Pur pot fi căutate acolo.

Există mari diferenţe în interpretarea lui Amida între şcoala noastră şi alte şcoli buddhiste care se bazează pe puterea personală. Însă dacă ne considerăm discipolii lui Honen şi Shinran trebuie să le respingem pe ultimele şi să ne refugiem în Buddha Amida cel viu pentru a ne naşte în Tărâmul său Pur.

Numai după naşterea acolo şi după ce devenim Buddhaşi, vom înţelege cu adevărat natura ultimă a tuturor lucrurilor şi a Tărâmului Pur.

- vor urma în scurt timp alte articole pe aceeaşi temă-

- vă rog citiţi: “Despre Buddha Amida şi Tărâmulsău Pur”-

toate articolele din categoria Interpretări greşite ale învăţăturii Jodo Shinshu

Maestrul Honen şi prostituata din Muro

2011-07-19T22:23:00.001+03:00

Maestrul Honen predicând prostituatei din portul Muro

Spre sfârşitul vieţii sale, după ce a fost exilat din Kyoto, Maestrul Honen (1) a întâlnit o prostituată în portul Muro. Dialogul dintre ei a fost ceva de genul:

Prostituata: Datorită unei karme rele din altă viaţă, pe care nu o cunosc, am ajuns acum să practic această profesie ruşinoasă. Este posibil ca o păcătoasă ca mine să fie salvată şi să atingă naşterea în Tărâmul Pur?

Maestrul Honen: Nimeni nu poate şti ce fel de karmă rea te-a făcut să devi acum o prostituată. Dacă poţi, renunţă la meseria aceasta cât mai repede posibil. Dar dacă nu reuşeşti, atunci spune nembutsu(2) aşa cum eşti. Şi nu te mai dispreţui atât de mult pe tine însuţi. Tocmai pentru o astfel de fiinţă plină de păcate karmice grave a făcut Buddha Amida Legământul său Principal. Dacă te bazezi pe el şi reciţi nembutsul credinţei, te vei naşte cu siguranţă în Tărâmul său Pur.

____________

Note:

(1) Honen Shonin a fost Maestrul lui Shinran Shonin, fondatorul şcolii buddhiste Jodo Shinshu.

(2) Nembutsu: recitarea Numelui lui Buddha Amida în formula "Namo Amida Bu" (Mă refugiez în Buddha Amida/Slavă lui Buddha Amida). Click aici pt a citi despre nembutsu.

Distribuţie gratuită - "Calea acceptării, comentariu la Tannisho"

2011-07-17T16:28:00.000+03:00

Vă anunţ că am primit cele 1000 de exemplare din noua mea carte, "Calea acceptării - comentariu la Tannisho". Aceasta a fost tipărită exclusiv pentru distribuţie gratuită de către Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan.
Cei care doresc să o primească îi rog să mă contacteze la telefon sau e-mail şi să îmi lase adresa lor.

Ediţia online se află aici:
http://josho-adrian.blogspot.com/2010/08/calea-acceptarii-comentariu-la-tannisho.html

Relicvele lui Buddha la Pitesti

2011-06-11T20:27:00.001+03:00

Prelegeri despre buddhism cu băieţi deştepţi şi bani de la fraieri

2011-04-16T21:25:00.006+03:00

De curând am văzut anunţul unei prelegeri despre buddhism ţinută în Bucureşti. Preţul: peste un milion lei vechi...

Nu este singura ofertă iar tendinţa de a vorbi despre buddhism apare în cercuri diverse, de la cluburi new age şi pseudo-spirituale, până la aşa zise asociaţii culturale sau chiar profesori cercetători.

Toată lumea se pricepe la buddhism şi toată lumea vrea să predea buddhism. Cu plata pe loc, bineînţeles....

Aşadar, stimaţi prieteni, cititori, căutători spirituali, dacă vreţi informaţii şi aveţi bani de dat duceţi-vă la toate. Românica noastră oferă multe posibilităţi de studiu.

În ceea ce mă priveşte, eu prefer să ofer instruire cu genunchii pe podeaua dojoului, în mod tradiţional, de la sufletul meu la sufletul tău (i shin de shin), să prezint buddhismul ca pe o Cale spirituală, nu doar un obiect de studiu intelectual. Şi fac asta GRATIS, pentru că buddhismul nu este proprietatea sau invenţia mea. Cei care vin sunt bineveniţi, cei care pleacă sunt bine plecaţi iar cei care nu sunt serioşi, îi trimit eu acasă.

Fiecare face ce vrea cu ce obţine la dojo, unii vin pentru diferite lucrări de specialitate la liceu sau facultate, alţii de curiozitate, alţii pentru că au nevoie de o cale spirituală autentică. Motivele îi privesc numai pe ei, în timp ce eu încerc să transmit ceea ce trebuie transmis.

În buddhism, cel care predă învăţătura este autorizat să facă asta într-un cadru tradiţional, există o transmisie, o autentificare din partea altor învăţători ai acelei şcoli vechi de sute de ani. Nu oricine predă şi nu oricine se numeşte Maestru sau învăţător. Există de asemenea, posibilităţi de studiu pe diferite nivele, chiar academice.

Cu toate acestea, destui preferă să se ducă încolo şi încoace, oriunde apare câte cineva care ştie să le ia banii şi se declară cunoscător.

De asemenea, este o mare diferenţă între un practicant şi un cercetător. Chiar şi pentru studii strict culturale, vă recomand ca profesor un trăitor al acelei tradiţii. Cereţi informaţii despre buddhism de la cineva care nu numai cunoaşte intelectual şi raţional învăţătura, însă o şi integrează în viaţa lui personală. De ce? Pentru că buddhismul nu este matematică, fizică sau filosofie, ci o cale spirituală.

Mai mult decât atât, dacă cel care vă predă, ţine prelegeri sau vă ia banii, nu este în stare să vă şi introducă în practica spirituală respectivă, atunci nu aţi înţeles nimic. Religia nu este teorie, ci experienţă. Învăţătura buddhistă este produsul practicii şi nu poate fi înţeleasă în profunzime decât prin practică.

Iar aici mă întorc la cine predă această practică şi învăţătură. Un domn sau doamnă fără o instruire tradiţională, fără o recunoaştere din partea unei linii de transmisie autentice din cadrul diferitelor şcoli buddhiste, este zero. Doar banii pe care îi ia sunt ceva mai mulţi.

Depinde numai de voi să decideţi...

Cutremurul din Japonia

2011-03-12T18:24:00.000+02:00

În numele comunităţii buddhiste Jodo Shinshu din România am trimis mesaje de solidaritate tuturor prietenilor noştri buddhişti japonezi a căror ţară trece prin suferinţa cauzată de recentele dezastre naturale.

Aştept veşti de la ei şi sper că nu vor mai apărea alte consecinţe negative. În mod special sunt îngrijorat de reactoarele nucleare aflate în zonă….

În această lume trecătoare totul este fragil şi impermanent. Nimeni nu este cu adevărat în siguranţă. De aceea, să urmăm Dharma ca şi cum aceasta ar fi ultima zi.

Namo Amida Bu

Un buddhist rău care se încrede în Amida

2011-02-17T18:44:00.001+02:00

Nu demult am fost în corespondenţă cu un dependent de droguri ce avea un interes deosebit faţă de învăţătura Jodo Shinshu. De asemenea, îi era foarte greu, dacă nu imposibil, să renunţe la obiceiul său.

După mai multe încercări nereuşite i-am spus:

Încrede-te în Buddha Amida aşa cum eşti. Bineîneles, încearcă să renunţi la droguri, dar dacă nu reuşeşti nu privi acest eşec al tău ca pe o piedică pentru naşterea în Tărâmul Pur. Jodo Shinshu se adresează în mod special celor care nu se pot abţine, care sunt incapabili de orice fel de practică, ale căror minţi sunt prea bolnave pentru a face faţă problemelor personale, anxietăţii şi deviaţiilor de orice fel. Nu ei îşi doresc să fie în mod special aşa, ci karma lor habituală este prea puternică pentru a fi depăşită. După ani întregi şi chiar nenumărate vieţi în care am luat drogurile ignoranţei, ataşamentelor şi patimilor oarbe, cine poate spune despre el/ea că este o un om normal? Cum am putea noi să practicăm Dharma puterii personale şi să devenim Buddhaşi asemenea lui Shakyamuni?

Am întâlnit în activitatea mea de preot mulţi alcoolici care îmi puneau întrebări despre buddhism. Le-am spus şi le voi spune mereu acelaşi lucru: nu vă simţiţi excluşi!

Dacă, indiferent cât aţi încercat, nu vă puteţi lăsa de acest viciu sau de oricare altul, atunci fiţi buddhişti alcoolici. Este ok să fiţi aşa. Calea lui Buddha şi în mod special buddhismul Jodo Shinshu, vă ia de acolo de unde sunteţi aici şi acum, nu de unde aţi vrea voi să ajungeţi. Alcoolici, dependenţi de droguri, prostituate, oameni plini de ataşamente şi cu diverse probleme; indiferent cine aţi fi, indiferent că reuşiţi sau nu să vă schimbaţi în bine, nu vă faceţi griji. Dacă vă încredeţi în Amida sunteţi salvaţi cu bube cu tot.

Bineînţeles, Jodo Shinshu nu este o încurajare pentru decădere sau lene spirituală, însă în acelaşi timp, nici nu se erijează în judecător. Cine poate spune despre el sau ea că este avansat din punct de vedere spiritual? Cine poate afirma cu mâna pe inimă că pus într-o situaţie limită (război, foamete mare, gelozie, etc) nu ar face orice fel de fapte pe care acum le vede numai în ceilalţi? Cine nu are războaiele lui interioare, chiar dacă în exterior situaţia este aparent paşnică? Cine este cu adevărat curat şi lipsit de patimi?

Jodo Shinshu este calea buddhistă care nu vorbeşte despre idealuri curate şi pline de puritate, ci despre mizeria văzută sau nevăzută care există în noi. O spun mereu: Jodo Shinshu începe cu sentimentul eşecului. Acest eşec este imposibilitatea de a deveni un Buddha aici şi acum, în acest trup, a te elibera complet de ataşamente, patimi oarbe şi iluzii. Nu are nici o importanţă că alţii au reuşit să facă asta în trecut sau că Shakyamuni însuşi a reuşit, ceea ce contează este că TU nu poţi să o faci. Buddhismul nu este o cale pentru elitele spirituale, pentru supermeni sau oameni mereu calmi şi zâmbăreţi. Buddhismul este şi PENTRU TINE care ai pierdut şi pierzi mereu, PENTRU TINE cel care nu faci faţă propriilor probleme personale dar care vrei totuşi să scapi de suferinţa naşterilor şi morţilor repetate, PENTRU TINE cel fără de speranţă (issendai) şi care nu poţi deveni un Buddha prin tine însuţi.

Tu şi toţi rataţii spirituali pentru care orice altă cale este închisă, eşti acceptat de Buddha Amida aşa cum eşti.

---

foto: Buddha Amida este adeseori reprezentat în picioare şi uneori, aplecat în faţă, simbol al Compasiunii active care vine în întâmpinarea fiinţelor. Gesturile mâinilor semnifică Iubirea Sa necondiţionată: "nu te teme, vino aşa cum eşti".

- daţi click pe rândurile subliniate şi veţi citi alte articole pe aceeaşi temă-

Ryogemon – Crezul buddhist Jodo Shinshu

2011-01-30T15:10:00.000+02:00

Ryogemon este crezul buddhist Jodo Shinshu, compus de Rennyo Shonin (1415-1499), al optulea Monshu al Hongwanji. În el găsim tot ceea ce avem nevoie să ştim şi să acceptăm pentru a ne naşte în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida.

Refugiindu-ne în Cele Trei Comori [1] şi acceptând acest crez în inima noastră devenim adepţi Jodo Shinshu, de aceea trebuie să îi cunoaştem foarte bine înţelesul. Această versiune în limba română o înlocuieşte pe cea veche, folosită până acum la Tariki Dojo Craiova, deşi între cele două nu există foarte mari diferenţe[2]:

“Renunţ la încrederea în puterea personală şi diversele practici care se bazează pe ea. Mă încred din toată inima în Buddha Amida pentru a rezolva odată pentru totdeauna problema crucială a vieţii de după moarte.

Ştiu că în momentul în care această Credinţă apare în mine, eliberarea din samsara este garantată iar eu sunt asigurat de naşterea în Tărâmul Pur. Recit Numele lui Amida cu bucurie şi recunoştinţă pentru salvarea sa necondiţionată.

Sunt recunoscător lui Shinran Shonin şi maeştrilor succesori pentru că mă îndrumă către această profundă înţelegere.

De acum înainte mă voi ghida toată viaţa mea după regulile de comportament.”

***

“Diversele practici” la care renunţăm se referă la toate învăţăturile, acţiunile şi metodele religioase prin care oamenii au senzaţia că obţin ceva, în mod special Iluminarea perfectă sau Buddheitatea. Acestea pot fi practici meditative sau non-meditative, respectarea preceptelor cu gândul transferării meritelor astfel câştigate spre atingerea Iluminării, etc. Chiar şi recitarea Numelui lui Amida poate fi plasată în această categorie dacă este făcută pe baza puterii personale [3].

Toate acestea sunt abandonate, mai ales ideea că poţi face ceva prin tine însuţi pentru a obţine Iluminarea perfectă şi Eliberarea din samsara. Pur şi simplu realizezi că eşti incapabil să devi un Buddha şi că doar Amida te poate ajuta în această chestiune, doar el poate pune capăt nesfârşitei tale rătăciri în naştere şi moarte.

În chiar momentul apariţiei pentru prima oară a acestei încrederi eşti asigurat de eliberarea din samsara (lumea suferinţei, a naşterii şi a morţii) iar naşterea ta în Tărâmul Pur devine pe deplin stabilită. În exact acel moment (nu atunci când mori) destinul tău karmic este fixat definitiv şi poţi fi sigur că vei deveni un Buddha în Tărâmul Pur al lui Amida. Nimic din ceea ce urmează acestui moment al apariţiei credinţei nu poate influenţa, îmbunătăţi sau distruge drumul tău către Tărâmul Pur.

Rămâi până la moarte un om obişnuit, aşa cum ai fost întotdeauna şi chiar dacă mori pe neaşteptate, fără să te gândeşti la Amida şi fără să fi într-o stare bună a minţii, tot vei merge în Tărâmul Pur pentru că salvarea ta a fost deja asigurată de la prima trezire a credinţei. Aşa că, să nu îţi fie frică de nimic, doar încrede-te în Amida şi totul este asigurat pentru tine. Rostirea Numelui este numai exprimarea credinţei şi a recunoştinţei pentru că Buddha Amida te salvează şi acceptă aşa cum eşti, fără să ceară nimic de la tine, nici cea mai mică virtute sau capacitate.

Datorită apariţiei în această lume a lui Shinran Shonin şi a explicaţiilor lui ai întâlnit Dharma lui Amida. Succesorii săi, precum Maestrul Kakunyo şi Maestrul Rennyo, au păstrat cu credinţă învăţăturile sale şi le-au transmis generaţiilor viitoare. Toţi aceştia şi mai ales Shinran Shonin, merită recunoştinţa şi aprecierile tale.

Regulile de comportament pe care te angajezi să le respecţi toată viaţa atunci când intri în sangha Jodo Shinshu se găsesc în Scrisorile lui Rennyo. Le prezint aici într-o formă condensată [4]:

- respectă celelalte şcoli buddhiste; nu le denigra învăţătura şi nici pe adepţii acestora[5]

- nu îi deprecia pe ceilalţi Buddha şi Bodhisattva

- nu îi denigra pe kami (zeii din Shintoism)[6]

- nu îţi da aere de persoană avansată spiritual; fi smerit

- nu impune credinţa noastră altor oameni din şcoli buddhiste diferite sau din alte religii

- fi atent când discuţi despre învăţătura Jodo Shinshu cu cei care nu sunt maturi din punct de vedere karmic şi suficient de deschişi pentru a o primi; nu o impune cu forţa; în general, vorbeşte numai atunci când este cu adevărat necesar şi la momentul potrivit.

- nu fi mândru şi gălăgios, mai ales în public, cu convingerile tale şi credinţa în Jodo Shinshu; fi discret, poartă-te normal şi bucură-te de shinjin în linişte şi smerenie

- nu denigra sau desconsidera autorităţile locale şi guvernamentale pentru că tu ai credinţă iar ei nu

- îndeplineşte-ţi cu conştiinciozitate datoria şi obligaţiile publice

- legile statului să fie aspectul tău exterior[7], în timp ce credinţa Puterii Celuilalt să rămână în inima ta; ghidează-te după principiile umanităţii şi dreptăţii ([8]).

De asemenea, devenind un adept Jodo Shinshu te angajezi automat să nu amesteci această minunată învăţătură cu opiniile şi ideile tale personale bazate pe mintea neiluminată[9]. Astfel, realizezi că Dharma Shinshu este medicamentul deosebit oferit de Sakyamuni şi Maeştri pentru a salva fiinţele din naştere şi moarte iar pentru ca aceasta să fie efectivă trebuie să nu o modificăm în nici un fel pentru că nu suntem noi înşine Buddhaşi. Aceasta este o regulă de bun simţ pe care o acceptăm în mod natural când intrăm pe Cale. Dacă cineva distruge sau modifică Dharma despre Amida, atunci acest Ryogemon devine inutil şi nici o salvare nu mai este posibilă. Aşadar, fiţi atenţ când vorbeşti despre Jodo Shinshu sau îl transmiţi celorlalţi. Indicaţii despre această regulă de comportament se găsesc peste tot în învăţăturile lui Shinran şi Rennyo, aşa că priveşte-o ca fiind esenţială atunci când intri în sangha.

foto: stema ramurii Hongwanji-ha a şcolii Jodo Shinshu în interiorul unei roţi Dharma

[1] Vezi articolul meu „Cele trei refugii în Jodo Shinshu”.

[2] Pentru această ultimă versiune am folosit o traducere în engleză mai potrivită (Zuio Inagaki Sensei). Diferenţa majoră dintre aceasta şi altele este propoziţia finală „De acum înainte mă voi ghida toată viaţa mea după regulile de comportament”, care sunt menţionate foarte clar în Scrisorile lui Rennyo.

[3] Spre exemplu dacă credem că o recitare bună sporeşte şansele de a ne naşte în Tărâmul Pur sau că în urma rostirii Numelui obţinem merite pe care le putem transfera către propria Iluminare sau diferite obiective lumeşti, etc.

[4] Referiri la aceste reguli se găsesc la paginile 20, 27, 32, 34, 35, 40, 41, 47, 50, 53, 71, 74, 77, 81 din “Rennyo Shonin Ofumi (The Letters of Rennyo)”, publicată deBukkyo Dendo Kyokai and Numata Center Translation and Research în 1996. Ediţia în limba română a Scrisorilor lui Rennyo nu cuprinde decât foarte puţine referinţe la ele.

[5] Rennyo a spus într-una din numeroasele lui scrisori pe această temă: „În tradiţia noastră să nu existe nici o ponegrire a celorlalte învăţături şi şcoli buddhiste. Din moment ce toate au fost expuse de Shakyamuni în timpul vieţii sale, înseamnă că acestea duc la rezultate bune dacă sunt practicate exact aşa cum au fost predate. Cu toate acestea, în ultima epocă Dharma în care ne aflăm acum, cei asemenea nouă sunt inferiori şcolilor de pe Calea Înţelepţilor; de aceea, nu ne bazăm şi nu ne încredem în ele”.

[6] Nu ne bazăm pe kami, însă aceasta nu înseamnă că îi denigrăm. După cum a explicat Maestrul Rennyo în multe din scrisorile sale, aceşti kami veneraţi în Shintoism sunt de fapt, manifestări ale Buddhaşilor şi Bodhisattvaşilor care încearcă în multe feluri să ajute fiinţele să se încreadă în cele din urmă tot în Dharma lui Amida. Primind credinţa în Amida, noi le împlinim aspiraţiile, de aceea nu avem nevoie să îi venerăm şi să ne refugiem în ei. Shinran Shonin însuşi a interzis venerarea kamilor şi a diferiţilor zei, însă nu a spus niciodată că ar trebui să îi denigrăm pe ei şi pe adepţii lor.

Eu unul nu aş merge mai departe încât să spun că figuri importante ale tuturor religiilor sunt de fapt, manifestări ale Buddhaşilor şi Bodhisattvaşilor. Ştim că în buddhism, în general, zeii sunt doar o categorie de fiinţe neiluminate printre multe altele, de aceea nu ar trebui să tragem concluzia că Maestrul Rennyo a încercat să ne facă să privim toţi zeii din diferitele mitologii sau figurile importante din toate religiile ca fiind Buddhaşi şi Bodhisattvaşi. În Scrisorile sale el face referire în mod special la kami din Shintoism pe care şi alte şcoli buddhiste japoneze din vremea lui îi priveau ca având legături cu Dharma lui Buddha.

Shinran însuşi a citat din Nirvana Sutra în lucrarea sa de căpătâi (Kyogyoshinsho) următoarele cuvinte: “…eliberarea căilor non-buddhiste este impermanentă, eliberarea căilor buddhiste este eternă”.

Aşadar, abandonăm toate căile non-buddhiste şi urmăm numai Calea lui Buddha, însă făcând asta respectăm alegerile altor oameni şi nu le denigrăm.

[7] Respectaţi legile statului, bineînţeles dacă acestea nu sunt criminale sau inumane.

[8] Încercăm să acţionăm ghidaţi de compasiune, tratând toţi oamenii la fel, fără discriminare.

[9] Citiţi articolele legate de interpretările greşite ale învăţăturii Jodo Shinshu. Ryogemon devine inutil dacă este acceptată şi promovată oricare din acele viziuni greşite.

Oferta mea de preot şi centrele buddhiste Jodo Shinshu din România

2011-01-12T12:45:00.006+02:00

Ca preot buddhist şi reprezentant în România al tradiţiei Jodo Shinshu (linia Hongwanji-ha) ofer tuturor celor interesaţi:

- introducere şi călăuzire în învăţătura şi practica buddhismului Jodo Shinshu

- ajutor în alcătuirea diferitelor studii, lucrări de specialitate, eseuri, etc pentru studenţi, elevi, cercetători.
- materiale gratuite pentru studiu individual

- ceremonii religioase pentru diferite evenimente

TOATE ACESTE SERVICII SUNT GRATUITE – Nu se acceptă decât donaţii.

Apartenenţa la buddhism nu este obligatorie.

Pentru eventuale întâlniri cu cititori/ persoane interesate de învăţătura şi practica buddhismului Jodo Shinshu, pot fi contactat la:

nr de telefon 0725854326;

id messenger: josho_an ;

e-mail: josho_adrian@yahoo.com

Ne putem întâlnii în diverse locaţii, depinde de fiecare om în parte şi de oraşul în care locuieşte. Amănunte rămâne să stabilim în particular, la telefon, pe messenger sau e-mail.

Tariki Dojo Craiova - întâlnirile au loc cel puţin o dată pe lună (contactaţi-mă înainte pentru detalii).

Tariki Dojo Bucureşti - întâlniri săptămânale (contactaţi-mă înainte pentru detalii).

Deocamdată, tradiţia noastră nu deţine temple sau construcţii speciale, asemenea altor reprezentanţe din România. Aceste dojouri sunt amenajate în apartamente sau garsoniere închiriate.

Participarea la sesiunile de practică şi învăţătură de la dojo nu implică neapărat convertirea la buddhism. De asemenea, pot să mă întâlnesc cu cei interesaţi şi în diferite alte locaţii.

Cei care vor să mă contacteze, îi rog să citească înainte GHIDUL de pe acest blog şi regulile dojoului (dacă decid să vină la dojo).

Citiţi "Informaţii utile despre buddhismul Jodo Shinshu în România"

dar si articolul:
Pentru cititori - lista cu inutilitati

Rezolvă ACUM problema morţii şi a vieţii de după moarte

2011-01-11T13:04:00.000+02:00

“Trebuie ca noi toţi să luăm în considerare

chestiunea de cea mai mare importanţă a vieţii de după moarte,

să ne încredem din toată fiinţa noastră în Buddha Amida

şi să recităm nembutsu”. Maestrul Rennyo

Indiferent ce aş face, există un gând care îmi dă târcoale în mod natural: “voi muri într-o bună zi, poate mâine sau chiar azi”….

Diferenţa dintre a fi sau a nu fi religios stă în cât de multă atenţie oferă cineva propriei sale morţi şi a ce se întâmplă după moarte. Apoi, în cât de grăbit/ă este să rezolve această chestiune odată pentru totdeauna.

Iată cea mai mare urgenţă pentru toţi buddhiştii – să rezolve problema morţii ACUM, imediat, cât mai repede, să fie grăbiţi în a o rezolva şi să nu o amâne pentru încă o zi, lună sau an.

A avea sentimentul urgenţei în eliberarea de moarte şi renaştere este un semn de sănătate pe calea buddhistă. A aştepta, a crede şi a simţi că mai ai destul sau ceva timp pentru evoluţie spirituală este o iluzie, cea mai gravă iluzie pe care o poţi avea. Şi cât de dulce este această iluzie! Ce frumos este să îţi petreci vremea gândindu-te că întotdeauna înveţi şi evoluezi!

Oamenii în general şi de asemenea, mulţi buddhişti, se joacă de-a căutătorii spirituali, hrănindu-se cu fructele aşa ziselor realizări personale, crezând că azi au învăţat ceva nou, au mai evoluat puţin, când de fapt, se mint inconştient pe ei înşişi.

Sfatul meu, dragi practicanţi Dharma, este să opriţi această autoamăgire! Nu sunteţi cu nimic mai buni decât înainte de a deveni buddhişti şi nici nu veţi fi vreodată. A vă baza pe voi înşivă duce la rătăcirea în propria minte. În acest fel nu veţi învăţa nimic, în afară de înţelepciunea centrată pe falsul ego.

Sunteţi cu adevărat NIMIC şi complet NEÎNSEMNAŢI în marea furtună a naşterilor şi morţilor repetate iar aşa zisele voastre merite sau înţelepciunea pe care credeţi că aţi dobândit-o în această viaţă va fi aproape inutilă în momentul morţii.

Nimic nu este demn de încredere, nimic nu este stabil atunci când ajungi să te bazezi pe mintea ta neiluminată. Este ca şi când ai vrea să transformi o cărămidă într-o oglindă. Numai Mintea lui Buddha este demnă de încredere. Iar această Minte a lui Buddha a luat un Nume şi o formă în persoana lui Amida care te aşteaptă să conştientizezi ceva extrem de simplu – că ai nevoie de ajutor.

Cred că nu există ceva mai valoros în viaţa spirituală decât a realiza că ai nevoie de ajutor şi a cere ajutor.

Nu este stupid să crezi că vei deveni prin tine însuţi un Buddha perfect, capabil să salveze alte fiinţe, în această viaţă şi cu acest corp?

Bineînţeles, unii au reuşit în trecut, Shakyamuni însuşi a reuşit, dar nu este stupid să crezi că TU, cititorul acestor rânduri, eşti la fel ca ei? Ori să crezi că ai destul timp pentru a încerca? Dacă asta nu este iluzie, atunci ce este?

Uită-te la propria viaţă, conştientizează adevăratele tale capacităţi, măsoară-ţi iluziile şi ataşamentele, apoi adaugă în ecuaţie factorul impermanenţă, anume că poţi muri oricând şi calculează-ţi cu exactitate şansele.

Ai intrat pe această Cale pentru a deveni un Buddha şi a te elibera de naştere şi moarte sau un buddhist drăguţ, inteligent şi zâmbăreţ? Eşti plin de fraze deştepte spuse de maeştrii din trecut sau te-ai eliberat cu adevărat? Te rog, meditează asupra acestui lucru.

Ce te face atât de special încât nu ai putea să mori deodată, când te duci la wc, eşti la masă cu prietenii ori în diferite alte situaţii? Şi în ce stare te-ar găsi moartea dacă ar apărea să zicem, ACUM sau în orice caz pe neaşteptate? Eşti un Buddha, un Eliberat în acest moment al posibilei tale morţi sau în viitoarele momente posibile şi neaşteptate? Ori eşti şi vei fi un om obişnuit aşa cum ai fost mereu?

Însă atenţie, dacă nu devi un Buddha acum, ce te face să crezi că vei avea această sansă în altă viaţă? Nu este stupid să pierzi ocazia de a evada din închisoarea naşterii şi a morţii când cineva îţi oferă această şansă, doar pentru că vrei să încerci tu altă dată de unul singur? Numeşti această atitudine, înţelepciune? Sau este iluzie?

Ce este mai important pentru tine, să te eliberezi cu adevărat ori să ai senzaţia că avansezi şi că înveţi ceva nou şi deosebit în fiecare zi?

Te rog meditează asupra acestui lucru.

Întrebări despre întoarcerea din Tărâmul Pur

2010-12-24T17:05:00.000+02:00

Am discutat despre acest subiect la ultima întâlnire de la Tariki Dojo Craiova (18 Decembrie):

Întrebare:

“Crezi că toate fiinţele care se nasc în Tărâmul Pur se întorc în această lume pentru a-i ajuta pe ceilalţi? Sau doar unii mari învăţători precum Honen sau Shinran?

Dacă toate se întorc, vor şti ele acest lucru (că s-au întors din Tărâmul Pur)? Se pare că Honen, spre exemplu, a realizat asta sau a spus-o discipolilor lui când era pe patul de moarte.

De asemenea, care este diferenţa dintre a te întoarce în această lume din Tărâmul Pur şi a te întoarce pentru o viaţă obişnuită, fără a atinge mai întâi, naşterea acolo.”

Răspuns:

Nu toate fiinţele care se nasc în Tărâmul Pur se vor întoarce imediat în această lume pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Cei care au credinţă îndoielnică vor sta o perioadă în zona de graniţă a Tărâmului Pur. Ei sunt cei născuţi acolo prin Legămintele 19 şi 20.

Însă cei care intră în Tărâmul Pur prin poarta Legământului Principal (al -18-lea Legământ) vor deveni imediat Buddhaşi şi vor fi capabili să se întoarcă imediat în această lume, în diferite forme, pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Numai cei ce sunt Buddha se pot întoarce în această lume Saha[1] ori de câte ori doresc şi în orice formă doresc pentru a ajuta toate fiinţele.

Motivul pentru care vrem să ne naştem în Tărâmul Pur este pentru a deveni un Buddha. Aspiraţia de a deveni un Buddha pentru noi înşine şi ceilalţi este cel mai important lucru în Mahayana iar noi, adepţii Jodo Shinshu, avem de asemenea, această apiraţie. Însă, aşa cum a spus Maestrul Shan-tao, aspirăm să devenim Buddhaşi prin Puterea lui Amida, nu prin puterea noastră personală. Aşadar, dacă ne încredem pe deplin în Buddha Amida, devenim Buddhaşi în Tărâmul său Pur, însă dacă credinţa noastră nu este completă, atunci suntem forţaţi de propriile noastre îndoieli să rămânem în zona de graniţă. Am explicat naşterea în zona de graniţă a Tărâmului Pur şi diferenţa dintre a te baza pe al -18-lea Legământ (Legământul Principal) şi al-19-lea şi al- 20-lea în aceste două articole:

“Naşterea în zona de graniţă a Tărâmului Pur”

“Cele trei legăminte ale salvării în buddhismul Jodo Shinshu”

Între naşterea în Tărâmul Pur a unui om obişnuit şi a unui mare maestru nu există nici o diferenţă dacă au shinjin (credinţa în Legământul Principal al lui Amida). Ambii devin Buddhaşi capabili să se întoarcă în această lume a suferinţei pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Aceasta se datorează Puterii lui Amida care îi face să se nască acolo, iar nu virtuţilor şi meritelor personale.

Dacă s-ar fi născut în Tărâmul Pur prin propriile virtuţi, atunci ar fi existat diferenţe între ei, însă pentru că s-au născut prin credinţa oferită de Amida, naşterea lor şi Buddheitatea lor sunt aceleaşi. Honen a spus (Tannisho) că toţi cei ce au acelaşi shinjin (credinţă) ca el – shinjinul oferit de Amida (shinjinul Legământului Principal) – vor merge în acelaşi Tărâm Pur ca şi el.

Apoi, bineînţeles că toţi cei ce se întorc din Tărâmul Pur ca Buddhaşi vor şti acest lucru, deoarece toţi Buddhaşii cunosc vieţile trecute ale lor şi ale tuturor fiinţelor. Nu există nimic pe care un Buddha să nu îl ştie despre el şi ceilalţi, nici o limitare a viziuni şi puterii sale, deoarece este liber de toate obstacolele şi legăturile ce limitează fiinţele neiluminate. Nu asta este ceea ce noi, buddhiştii, ne dorim să ajungem?

Toţi Buddha vin în această lume a naşterii şi a morţii din dorinţa liberă de a-i ajuta pe ceilalţi, în timp ce fiinţele neiluminate, care nu atins mai întâi naşterea în Tărâmul Pur, vin datorită karmei lor. Ultimii nu sunt liberi, ei nu aleg unde să meargă şi unde să se nască şi oriunde se vor afla vor suferi şi îi vor face şi pe ceilalţi să sufere chiar şi atunci când au intenţia să îi facă fericiţi.

Aşadar, trebuie să devii în primul rând un Buddha în Tărâmul Pur printr-o credinţă simplă în Amida, dacă vrei să îi salvezi pe ceilalţi. Te rog, citeşte următorul articol pe această temă:

"Salvarea celor cu care avem legături karmice şi a tuturor fiinţelor"

La sfârşitul acestei scrisori mai vreau să adaug un lucru. În opinia mea, Shinran şi Honen erau deja Buddhaşi când au venit în această lume şi au propovăduit învăţătura Tărâmului Pur. Aceasta înseamnă că ei atinseseră Iluminarea supremă în Tărâmul Pur în trecutul îndepărtat iar viaţa lor pe acest pământ cunoscută de noi în istorie a fost de fapt, o întoarcere din Tărâmul Pur. Shinran niciodată nu l-a considerat pe maestrul său, Honen, o fiinţă obişnuită – vedem asta în imnurile (wasan) sale. Eu însă merg mult mai departe şi sunt sigur că Shinran era nu numai unul care s-a întors, ci manifestarea lui Buddha Amida şi Avalokitesvara. Am explicat acest lucru în articolul meu "Shinran, a manifestation of Amida Buddha and Avalokitesvara".

Următorul aspect trebuie foarte bine înţeles: Buddhaşii nu trăiesc niciodată pentru ei înşişi iar Tărâmul Pur nu este un loc al desfătării în plăceri egoiste. El nu este o destinaţie, nici sfârşitul călătoriei, ci începutul activităţii noastre de a-i salva pe ceilalţi. Mergem acolo numai pentru a ne întoarce.

[1] Lumea suferinţei.

Dacă unii nu ar fi murit atunci

2010-12-22T21:19:00.001+02:00

Nu aş fi putut deveni buddhist in România dacă unii nu ar fi murit atunci.
Fie să nu trăiesc degeaba....
Namo Amida Bu

Urmatoarea intalnire la Tariki Dojo Craiova si alte informatii pt cititorii din Bucuresti

2010-12-10T18:27:00.001+02:00

Sâmbătă 18 Decembrie 2010 va avea loc urmatoarea întâlnire la Tariki Dojo Craiova.
Practica începe la ora 16.30.
Sosirea 16.00-16.20

Cu persoanele care locuiesc în Bucureşti sau în jurul acestuia mă pot întâlni oricând, pentru discuţii sau practică. Doritorii mă pot contacta la numărul de telefon aflat în coloana din dreapta. Cea mai mare parte a timpului o petrec aici, unde stau cu chirie şi lucrez.
Însă, -ATENŢIE!- înainte de a se întâlni cu mine, este necesară citirea ghidului pentru începători şi a regulilor de comportament în dojo. Nu mă întâlnesc cu cei care nu fac nici un efort pentru a studia (cel puţin sub aspect informativ-cultural) învăţătura reprezentată de mine.
Timpul meu este foarte limitat însă îl voi oferi întotdeauna cu generozitate celor care îmi dovedesc seriozitate.

Cuvinte inainte de masa

2010-12-03T17:19:00.002+02:00

In buddhism, fiecare gest al vietii de zi cu zi este important si face parte din practica. A munci este Dharma, a manca este Dharma. Oamenii privesc de obicei mancarea ca fiind un lucru neimportant, ceva ce trebuie facut oricum sau se folosesc de hrana pentru a-si satisface exclusiv dorintele simturilor. De asemenea, cand mananca se gandesc la o multime de alte lucruri. Incluzand insa actul de a manca in practica religioasa ne trezim catre adevaratul scop si sens al acesteia.

Un discipol al lui Buddha trebuie sa mediteze la urmatoarele cinci lucruri in timp ce mananca:

-sa fie constient si recunoscator pentru faptul ca acea hrana provine dintr-un lung sir de cauze si conditii, datorandu-se muncii a mii de brate

-sa isi pazeasca mintea impotriva lacomiei; sa manance cu masura

-sa constientizeze faptul ca acea hrana este doar pentru a-i mentine corpul sanatos si a-i potoli foamea

-sa foloseasca acea hrana pentru a urma Calea

-sa fie atent la actul de a manca

Masa este bine sa fie precedata de o scurta ceremonie dupa urmatorul tipic:

(mainile in gassho) nembutsu

"Suntem cu adevarat recunoscatori pentru aceasta hrana si pentru multele maini ce au contribuit la facerea ei.

Dorim sa o impartim cu toate fiintele. In timp ce ne impartasim din ea sa ne aducem aminte de Compasiunea Infinita a lui Buddha Amida ce inconjoara toate formele vietii.

Vom manca aceasta hrana nu din placere, nu pentru a ne intari mandria ce ar decurge din puterea fizica obtinuta, nu pentru a ne infrumuseta corpul ci pentru a-l intretine, pentru a potoli foamea si pentru a ne face capabili sa urmam Calea pentru binele tuturor fiintelor.

Namo Amida Bu."

(gassho/plecaciune)

Atentie! Aceste cuvinte sa nu se rosteasca inaintea unei mese care contine carne, deoarece, provenind din suferinta, ea nu ar trebui consumata, cu atat mai grav sa aspiram sa o impartim cu alte fiinte. Daca, manati de tendintele karmice negative, adeptii nembutsu ajung sa consume carne, un simplu gassho si Namo Amida Butsu este suficient, inainte de masa. Acelasi lucru se aplica oricarui tip de hrana care a fost obtinuta prin mijloace care au provocat suferinta unei anumite fiinte sau care contine alcool. Deoarece duce la ametirea mintii si impiedica aparitia intelepciunii si a viziunii clare, sa nu se faca niciodata aspiratii pe baza produselor care contin alcool.

Consumul de carne si alcool este strict interzis la intalnirile Dharma - vezi regulile dojoului-.

Noua mea carte - Învăţături buddhiste Jodo Shinshu

2010-11-27T13:30:00.001+02:00

Vă prezint mai jos, în format pdf, noua mea carte: ÎNVĂŢĂTURI BUDDHISTE JODO SHINSHU.

Va fi publicată pentru distribuţie gratuită în 2011, după apariţia celei care se află deja în curs de tipărire şi pe care v-am prezentat-o aici.

Cartea de acum poate fi considerată un ghid mai consistent pt înţelegerea învăţăturii buddhiste Jodo Shinshu, în comparaţie cu cel prezent pe acest blog. Ea conţine multe din articolele (revizuite)publicate aici, în diferite categorii şi care sunt, la origine, predici Dharma, scrisori adresate colegilor de practică, etc.

O parte din scrierile şi traducerile mele pot fi găsite online la această adresă

http://www.scribd.com/jcirlea
Cei care nu ştiu să le downloadeze, îi rog să mi se adreseze personal şi le voi trimite separat.

Invataturi Buddhiste Jodo Shinshu

Informaţii utile despre buddhismul Jodo Shinshu în România

2010-11-25T17:13:00.002+02:00

-updated 12 Ianuarie 2011-
Iată câteva informaţii, pe scurt, cerute de cititorii acestui blog de-a lungul timpului:

- Asociaţia Buddhistă Jodo Shinshu din România este o umbrelă juridică pentru activităţile de răspândire a buddhismului Jodo Shinshu în România. Aceasta înseamnă că ne folosim de ea numai în cazuri de strictă necesitate, cum ar fi relaţia cu Uniunea Buddhistă Europeană, când închiriem săli pentru conferinţe, etc.

- Comunitatea buddhistă Jodo Shinshu din România pe care o păstoresc şi care se află sub tutela juridică a acestei asociaţii este compusă din membri care se declară buddhişti Jodo Shinshu, primesc o ceremonie de refugiere (kieshiki) din partea mea şi ritul de confirmare (kikyoshiki) de la Patriarhului tradiţiei noastre. Membrii acestei comunităţi (sangha) respectă regulile dojoului. Nerespectarea lor atrage excluderea din comunitate.

- Această comunitate este parte integrantă a şcolii buddhiste Jodo Shinshu (ramura Hongwanji-ha), fondată în anul 1224 de Shinran Shonin. Sediul principal este templul Nishi Hongwanji din Kyoto.

- Liderul şi învăţătorul acestei comunităţi din România sunt eu. În Jodo Shinshu rolul unui învăţător este numai de ghid sau călăuză pe Cale şi nu are nici o legătură cu gurul din buddhismul tibetan sau maestrul din Zen ori alte şcoli buddhiste.

- Conducerea comunităţii Jodo Shinshu din România păstorită de mine este ierarhică. Aceasta înseamnă că toate deciziile sunt luate sau aprobate de mine.

- Nu sunt plătit pentru activitatea mea de preot şi învăţător. Nu am salariu. Da, primesc din când în când donaţii din partea diferitelor persoane şi asociaţii, însă fondurile sunt extrem de limitate.

- Nu există taxe pentru calitatea de membru şi pentru nici una din activităţile organizate de comunitatea Jodo Shinshu din România şi centreleTariki Dojo.

- Tariki Dojo Craiova este un centru buddhist fondat de mine în 2004, când am închiriat o casă destul de spaţioasă dedicată studiului şi practicii Jodo Shinshu. Din păcate, însă, am pierdut acea locaţie şi de atunci închiriez un apartament sau garsonieră pe care îl folosesc pentru acest scop. Aşadar, sediul se mută din când în când iar eu nu locuiesc permanent în Craiova, de aceea este bine să sunaţi înainte de a mă vizita pentru practică. Regulile dojoului sunt enunţate aici. Vă rog, citiţi-le înainte de a veni.

- În Bucureşti mă pot întâlni mai uşor cu cei care doresc să înţeleagă şi să practice buddhismul Jodo Shinshu, deoarece stau cu chirie şi lucrez în acest oraş. Locul de întâlnire cu practicanţii sau persoanele interesate de aici se numeşte Tariki Dojo Bucureşti.
- Pot merge şi în alte oraşe pentru a propovădui Dharma, eventuale întâlniri cu cititorii, etc

- Numărul meu de telefon, adresa de e-mail, id-urile messenger şi skype sunt publice (vezi coloana din dreapta)

- Vă rog, citiţi GHIDUL de pe acest blog înaintea unei întâlniri cu mine.

- Da, există şi alte persoane de naţionalitate română care au primit ordinaţia de preot (tokudo) în tradiţia Jodo Shinshu (Hongwanji-ha), însă ele nu aparţin de Tariki Dojo Craiova sau de comunitatea pe care o păstoresc. Aceste persoane fie locuiesc în străinătate, fie nu sunt recunoscute de mine ca şi colaboratori demni de încredere.

- Deşi în comunitatea Jodo Shinshu internaţională suntem mulţi membri, preoţi sau laici, cu toţii aparţinând de templul mamă Nishi Hongwanji şi având aceeaşi conducere patriarhală, diversele grupuri se bucură de o foarte mare autonomie în plan organizatoric şi misionar.

- Cu toate că, oficial, toate aceste grupuri aderă la învăţătura Jodo Shinshu, practic vorbind, noii veniţi se confruntă adeseori cu un haos doctrinar ce nu îi ajută deloc în înţelegerea învăţăturii. Altfel zis, cam toată lumea spune ce vrea şi aplică eticheta „Jodo Shinshu” pe multe idei şi opinii personale, unele dintre ele ne-având nimic în comun cu învăţătura din canonul tradiţional. De aceea, recomand practicanţilor serioşi să studieze în primul rând scrierile sacre, sutrele şi comentariile maeştrilor şi cu mare precauţie diversele cărţi ale autorilor moderni, selectând cu grijă învăţătura autentică de opiniile şi ideile personale ale scriitorilor. Pentru a înţelege mai bine în ce constă acest haos doctrinar de care vorbesc, studiaţi cu atenţie categoria „Interpretări greşite ale învăţăturii Jodo Shinshu” de pe acest blog.

- Din păcate, nu există o intervenţie centrală, oficială, din partea conducerii şcolii Jodo Shinshu (ramura Hongwanji-ha) pentru prevenirea şi stoparea acestor înţelegeri greşite, ceea ce înseamnă că fiecare trebuie să discearnă singur, prin comparaţie, studiind textele sacre, ceea ce este învăţătură autentică de opiniile personale ale diferiţilor autori moderni. De asemenea, trebuie să fie atent cărui grup şi învăţător i se alătură pentru că, repet, deşi unele aparţin oficial de Hongwanji, pot adera totuşi la înţelegeri diferite ale învăţăturii.

Donează sânge între 16-22 DECEMBRIE

2010-11-22T13:16:00.002+02:00

În fiecare an, între 16-22 Decembrie, simt că zilele trec diferit decât în alte perioade ale anului. Acum mă gândesc mai mult la cei care au murit la revoluţie şi înainte de ea, în rezistenţa anticomunistă sau închisori. Totul este cauză şi efect. Libertatea de azi este efectul luptei şi sacrificiului unor oameni obişnuiţi care au plecat din siguranţa şi traiul liniştit de acasă pentru a muri….
Anul acesta m-am gândit să comemorez într-un mod diferit sacrificiul martirilor noştri, să simt că fac şi eu cumva, un mic sacrificiu.La ce au renunţat ei pentru ca noi să trăim acum liberi? La viaţa şi sângele lor. Atunci, voi renunţa şi eu la o parte din sângele meu pentru alţii, mergând la un centru de donare exact în perioada 16-22 Decembrie.
Dacă sunt şi alţii care doresc să celebreze în acelaşi mod, martiriul revoluţionarilor şi luptătorilor anticomunişti, îi invit să mi se alăture în săptămâna 16-22 Decembrie.
Ceea ce ei de atunci şi noi am avea în comun prin această acţiune este SOLIDARITATEA. Sângele lor a fost vărsat pentru viaţa noastră, aşadar putem face ca o mică parte din sângele nostru să curgă pentru fraţii noştri de acum, aflaţi în suferinţă şi pericol de moarte.

Credeti în această iniţiativă? Atunci vorbiţi despre ea prietenilor voştri, postaţi-o pe bloguri, reţele de socializare, etc. Eu de asemenea o voi posta pe facebook şi voi încerca să adun cât mai mulţi oameni.
Putem să ne organizăm în grupuri şi să mergem împreună, în diferite zile, în funcţie de timpul liber al fiecăruia. Aceeaşi acţiune poate fi organizată în toate oraşele ţării.
Aştept veşti, sugestii, propuneri.

pagina de facebook a acestui eveniment
http://www.facebook.com/event.php?eid=108328379236073

"Tathagata Amida uitându-se înapoi"

2010-11-21T15:43:00.002+02:00

Această statuie a lui Buddha Amida (Mikaeri Amida Nyorai), se spune că a fost cioplită în perioada Kamakura (1192-1333). Odată, cu mult timp în urmă, călugărul Eikan, al şaptelea stareţ al templului Eikando, practica nembutsu în mers în jurul statuii. La un moment dat, Buddha s-a dat jos de pe altar şi i s-a alăturat. Eikan s-a oprit mut de uimire, incapabil să mai continue. Atunci Buddha şi-a întors capul spre Eikan şi a spus: “Eikan, te mişti cam încet” (Eikan Ososhi). Din acel moment, statuia a avut mereu capul întors peste umeri. Cuvintele "Mikaeri Amida Nyorai" înseamnă "Tathagata Amida uitându-se înapoi" – adică spre toţi aceia care rămân mereu în urmă şi nu se pot salva pe ei înşişi.

- diin informaţiile pe care le deţin, această statuie se află acum la templul Zenrinji din Kyoto-

O noua confesiune buddhista in Romania - THERAVADA

2010-11-18T13:20:00.002+02:00

Salut infiintarea ASOCIATIEI BUDDHISTE THERAVADA DIN ROMANIA.
http://theravada.ro

Din cate stiti, atitudinea mea fata de alte scoli si confesiuni buddhiste este una de prietenie frateasca si sustinere.
Am dovedit si voi dovedi asta nu numai verbal ci si prin fapte.
De ce? Pentru ca toate practicile si invataturile buddhiste provin de la Buddha Shakyamuni si nu sunt altceva decat metode diferite pentru oameni diferiti.

Sinceritate

2010-11-16T14:06:00.000+02:00

Pe una din laturile altarului principal din Hondo (sala de practică) a Tariki Dojo Craiova, se află o ramă ce conţine cuvintele Legământului Principal al lui Buddha Amida pentru ca toţi cei ce intră acolo să le vadă imediat:

“Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din cele zece direcţii care se încred în mine cu o minte sinceră şi aspiră să se nască în Tărâmul meu, rostind Numele (Namo Amida Butsu) meu chiar şi numai de zece ori, nu se vor naşte acolo, fie ca eu să nu ating cea mai înaltă Iluminare[1].”

Motivul pentru care am procedat astfel este că în tradiţia noastră acest legământ este cel mai important lucru. El a fost făcut în mod special pentru fiinţele ignorante care sunt incapabile să se elibereze prin ele însele din naştere şi moarte. Cine are însă curajul să se recunoască pe sine însuşi ca fiind ignorant? Nu este acesta unul dintre cele mai dificile lucruri?

Depinde numai de voi să decideţi. Dacă sunteţi sinceri cu voi înşivă atunci veţi şti cu siguranţă care este stadiul la care vă aflaţi. Pentru adevăraţii căutători spirituali, adică cei care iau în serios chestiunea de cea mai mare importanţă a naşterii şi a morţii, stadiul la care se află este cel mai important lucru: “Ce s-ar întâmpla dacă aş muri mâine sau chiar azi?”, “În ce stare m-ar găsi moartea?”, “Oare ce am realizat până acum este suficient pentru a atinge Iluminarea ori pentru a nu mai cădea niciodată în sferele de jos ale existenţei?”

Toţi adepţii Mahayana sunt îndemnaţi să atingă cel puţin stadiul în care pot fi siguri că nu vor mai cădea niciodată, acel aşa zis stadiu al non-retrogresiunii. Nenumărate sunt exemplele din scrierile sacre în care se menţionează cât de greu este de atins acest stadiu prin eforturi bazate pe puterea personală. Oare suntem noi înşine asemenea marilor eroi, Buddha sau Bodhisattva, care timp de mii de kalpa[2] s-au dedicat eliberării tuturor fiinţelor?

În ceea ce mă priveşte, eu nu cred deloc aşa ceva despre mine.

Depinde numai de voi să decideţi, să recunoaşteţi cine sunteţi cu adevărat.

Dacă credeţi despre voi înşivă că puteţi atinge în această viaţă aceeaşi Iluminare precum Shakyamuni, că puteţi, aşa cum zicea Shinran, să manifestaţi “diverse corpuri ale acomodării, să posedaţi cele treizeci şi două de caracteristici şi cele optzeci de semne ale lui Buddha şi să propovăduiţi Dharma asemenea lui” sau că aţi atins prin voi înşivă stadiul în care nu veţi mai cădea înapoi de pe drumul către Iluminare, fiind asemenea viitorilor Buddha, atunci cu siguranţă nu aveţi nevoie de Legământul Principal.

“A te curăţa de patimile oarbe înseamnă a deveni un Buddha iar pentru cel care este deja un Buddha, Legământul provenit din contemplaţia profundă timp de cinci kalpa nu mai are nici un rost”, spune Shinran.

Dar sunteţi voi siguri că nu mai aveţi deloc patimi oarbe? Şi totuşi, câţi oameni afirmă cu uşurinţă, “sunt un om bun, nu am omorât niciodată pe nimeni, de ce nu aş merita să ating chiar şi Iluminarea?” Nu mai este într-adevăr nimic de zis celor care fac această afirmaţie.

Uităm însă că nici măcar un mic fir de praf nu poate pluti pe suprafaţa oceanului ci este tras la fund de greutatea sa. Atât timp cât cea mai mică urmă de ignoranţă, furie şi lăcomie sălăşluieşte încă în inima noastră, pericolul afundării din nou în oceanul naşterii şi al morţii nu a fost înlăturat. Orice avansare sau ridicare este relativă şi se poate transforma oricând în cădere. Este binecunoscut în buddhism exemplul multor sfinţi care deşi atinseseră niveluri înalte de dezvoltare spirituală au pierdut totul printr-un singur gând sau faptă necugetată. Ar trebui să ne dea de gândit acest lucru. În samsara totul este trecător şi schimbător, chiar şi aşa zisele noastre realizări spirituale, pentru că până când Nirvana ultimă ori cel puţin stadiul de non-retrogresiune nu este atins, totul, absolut totul, este relativ şi nesigur. Cu toate acestea, mulţi oameni îşi trăiesc viaţa degeaba, neluând în seamă acest adevăr profund, crezând în permanenţă despre ei că sunt cum nu se poate mai bine, siguri pe nesigurele lor virtuţi şi realizări, într-o lume nesigură şi plină de amăgiri.

Nici nu mă mir că un om precum Shinran care îşi recunoaşte limitele şi afirmă: “pentru o fiinţă ignorantă şi plină de patimi oarbe din această lume trecătoare – această casă arzând – toate lucrurile, fără nici o excepţie, sunt false şi lipsite de conţinut, neadevărate şi nesincere”, este prea incomod şi greu de acceptat de cei căzuţi în capcana egoului şi care au întotdeauna opinii bune despre ei înşişi. Departe de a fi o tortură autoimpusă, smerenia este un mod sincer de a te privi pe tine însuţi aşa cum eşti cu adevărat şi a acţiona în conformitate cu aceasta.

Legământul Principal al lui Buddha Amida te ia de acolo de unde eşti, nu de unde ar trebui să fii. El este asemenea unui doctor care salvează de la moarte un pacient incurabil, pentru care moartea fiind atât de aproape nu mai este timp de sfaturi şi reproşuri despre ce şi cum ar fi trebuit acţionat în trecut. Când un om este în pericol să se înece, salvatorul nu îi reproşează de ce nu a învăţat până atunci să înoate şi în nici un caz nu îi va cere să înveţe pe loc. Tot ceea ce omul aflat în pericol de înec trebuie să facă este să se lase scos din apă de salvator. Tot ceea ce noi mai avem de făcut în situaţia nesigură şi periculoasă în care ne aflăm este să ne lăsăm salvaţi de Compasiunea lui Buddha Amida, exprimată prin Legământul său Principal.

“Doar spune nembutsu şi fii salvat de Amida, nimic altceva nu mai este necesar” , zice Shinran. “Prea simplu, mult prea simplu, nu are cum să fie adevărat”, vor răspunde mulţi. Însă ceea ce aceşti oameni pierd din vedere este tocmai faptul că lucrurile esenţiale sunt întotdeauna simple şi că numai mintea lor este complicată.

“Vino aşa cum eşti” spune Buddha, însă cine poate să vină pur şi simplu aşa cum este? Câţi dintre noi nu rămânem oare cu ochii căscaţi în viitorul ideal pe care ni-l imaginăm despre noi înşine şi nu vedem rahatul în care ne aflăm? Până să vii aşa cum eşti trebuie mai întâi să te priveşti pe tine aşa cum eşti, iar acesta este unul dintre cele mai grele lucruri cu putinţă. Este aşa de greu să recunoşti că ai nevoie de ajutor şi că nu eşti atât de măreţ pe cât te credeai! Nu degeaba Honen, Maestrul lui Shinran, obişnuia să spună despre cei prea plini de ei înşişi şi de cunoştinţele lor:“Cu adevărat mă îndoiesc de naşterea lor în Tărâmul Pur. Mi-l aduc însă aminte zâmbind şi spunând, în timp ce privea oamenii smeriţi şi fără nici o pretenţie intelectuală venind să îl viziteze: ‘’Fără nici o îndoială că Naşterea lor (în Tărâmul Pur) este asigurată.”

Trebuie să vă priviţi foarte sincer pe voi înşivă şi să ştiţi clar unde vă aflaţi iar dacă aţi ajuns la concluzia redată în îndemnul lui Shan-tao – “Priveşte-te pe tine însuţi ca pe o fiinţă ignorantă şi posesoare a unei karme negative, prinsă în naştere şi moarte, mereu afundându-se şi mereu rătăcind în lumea transmigraţiei de nenumărate kalpa şi neavând nici o condiţie prin care ar putea ajunge la Eliberare” – atunci refugiaţi-vă imediat în Buddha Amida şi lăsaţi-i lui toată povara karmei voastre negative. Doar în acest fel, lotusul Iluminării va putea înflori în nămolul unor fiinţe precum noi înşine, un loc nebănuit de cei prea preocupaţi de “realizările” lor, însă uşor de atins de lumina fără de oprelişti a lui Tathagata.

[1] “ fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare” – expresie ce apare în toate legămintele lui Buddha Amida. În prima parte a oricărui Legământ, Bodhisattva Dharmakara, cel ce va deveni ulterior Buddha Amida, promite cutare sau cutare lucru legat de salvarea fiinţelor, Numele Lui, Tărâmul lui Pur, etc iar la finalul promisiunii spune că dacă nu se va ţine de cuvânt, atunci înseamnă că nu merită să fie un Buddha. Ceva de genul “să nu îmi spuneţi mie ‘Buddha Amida’, dacă nu voi face astfel.” El leagă atingerea propriei Buddheităţi (Iluminări) de salvarea tuturor fiinţelor, manifestată în împlinirea promisiunilor/legămintelor sale. Numai pentru a salva toate fiinţele prin aceste legăminte are un sens Iluminarea lui, nu altfel.

[2] Perioadă de timp incomparabil de lungă.

“Excluderea” din al Optsprezecelea Legământ

2010-11-07T14:50:00.000+02:00

Până acum nu am prezentat Legământul Principal în întregime, evitând în mod special ultima propoziţie, deoarece am vrut să îi acord un capitol separat:

Aproape toţi cei care vin în contact cu Legământul Principal al lui Buddha Amida încearcă două tipuri de reacţii: sunt bucuroşi la aflarea mesajului plin de speranţă al primei părţi a acestuia, dar se blochează imediat ce citesc ultima propoziţie: “excluşi sunt aceia care comit cele cinci păcate de moarte şi ponegresc Dharma”.

Ceva pare în neregulă, o excludere încă există, deci la urma urmei Al Optsprezecelea Legământ nu e chiar universal, sunt unii oameni care nu sunt primiţi de Compasiunea lui Amida. Însă oare aşa stau lucrurille cu adevărat?

În primele mele zile ca adept Jodo Shinshu, când încă nu venisem în contact direct cu nimeni din tradiţia noastră, mă străduiam enorm să înţeleg rostul acestei “excluderi”; mai mult decât atât, recunosc că mă speriam foarte mult în timp ce parcurgeam de nenumărate ori această porţiune. Îmi stătea ca un nod în gât, parcă nu reuşeam să mă bucur pe deplin de întâlnirea cu Amida.

“Dacă am făcut şi eu unul dintre aceste cinci păcate de moarte?”, mă întrebam cu înfrigurare. Apelasem la salvarea lui Buddha Amida într-un moment foarte greu pentru mine, când simţeam că nu mai fac faţă întâmplărilor şi iluziilor din viaţa mea iar acum, după bucuria unei speranţe, mă loveam de această frază care nu vroia să plece de acolo.

Nu a trecut însă mult până când a doua liniştire a pus definitiv stăpânire pe inima mea, “totul este în regulă, cum ai putut să te îndoieşti de mine” parcă ar fi spus Amida.

Cu toţii am fost mustraţi măcar odată de mama noastră atunci când eram mici iar comportamentul nostru devenea de nesuportat. Poate că ne-am temut în acel moment că ne va părăsi ori cine ştie ce ne va face dacă nu suntem aşa cum trebuie, însă de fapt ea era mereu acolo, indiferent de acţiunile noastre, mustrându-ne şi încercând prin orice mijloace să ne schimbe, însă primindu-ne întotdeauna cu iubirea ei chiar dacă până la urmă greşeam şi făceam toate prostiile din lume.

Compasiunea lui Buddha Amida este asemenea unei mame, iar “excluderea” din Legământul său Principal este doar o mustrare adresată unor copii tâmpiţi şi gata oricând să facă cele mai mari greşeli. Nu este o “excludere” în adevăratul sens al cuvântului ci un avertisment: “anumite fapte sunt foarte grave, nu le faceţi, altfel…”. Însă acest “altfel...” rămâne neîmplinit de prima parte a Legământului care dovedeşte de fapt salvarea necondiţionată a unei adevărate mame.

Învăţătura buddhistă trebuie înţeleasă întotdeauna în spiritul ei iar cititorul

scrierilor sacre să nu se oprească doar la cuvinte ci să încerce să vadă dincolo de ele. Care este adevăratul scop al Legământului Principal? Shinran spune în Tannisho:

“Dacă încrederea noastră în Legământul Principal ar fi depins numai de respectarea preceptelor şi a regulilor, cum am mai fi putut noi să ne eliberăm de naştere şi moarte?”

În capitolul XVI din aceeaşi lucrare, combătând afirmaţia unora că adepţii nembutsu trebuie să treacă printr-o schimbare a inimii ori de câte ori devin furioşi sau fac ceva rău, Shinran spune din nou:

“Să presupunem că naşterea în Tărâmul Pur ar fi posibilă doar trecând prin

schimbări ale inimii zi şi noapte, de fiecare dată când se întâmplă ceva. În această situaţie - viaţa omului fiind în aşa fel încât se poate sfârşi chiar înainte ca respiraţia care iese să fie urmată de respiraţia care intră - dacă ar fi să murim fără să trecem printr-o schimbare a inimii şi să ne aflăm într-o stare de bunătate sufletească şi stăpânire de sine, nu ar deveni atunci Legământul lui Amida care ne primeşte şi nu ne abandonează niciodată fără de nici un sens?”

Din moment ce Buddha Amida are Compasiune Infinită şi priveşte toate fiinţele

ca fiind copii săi, ar fi absurd să le abandoneze datorită ignoranţei lor. Această atitudine ar fi contrară Minţii Bodhi şi celor mai elementare legăminte Mahayana. Buddha nu poate face o afirmaţie iar apoi imediat să o nege sau să afirme contrariul, ceva în genul: “vă salvez pe toţi chiar şi numai dacă recitaţi Numele meu de zece ori ….. dar de fapt, staţi puţin că m-am răzgândit şi vă impun totuşi nişte condiţii grele peste care nu puteţi trece”.

Buddha Amida ştie care sunt adevăratele capacităţi ale fiinţelor şi nu a proiectat Legămintele sale pentru cei capabili de a atinge Iluminarea prin ei înşişi:

În opinia lui Shinran această “excludere” arată de fapt că cele mei rele fiinţe sunt incluse în salvarea oferită de Amida, mai ales aceia care au comis cele cinci păcate de moarte şi au ponegrit Dharma . Menţionarea acestor păcate grave este un indiciu că ele nu sunt dorite în comportamentul discipolilor dar că în acelaşi timp efectele lor sunt anihilate de Compasiunea Infinită acceptată în inima adeptului prin Trezirea Credinţei. Probabil că oricine dintre noi, de-a lungul vieţilor din trecut sau în această viaţă a înfăptuit măcar odată unul dintre aceste păcate mânat de iluziile şi patimile sale.

Ceva apare însă în momentul Trezirii Credinţei, este ceea ce se numeşte “schimbarea inimii”, adică deplina conştientizare a stării fără de speranţă în care ne aflăm din punct de vedere spiritual, mânaţi în permanenţă de tendinţele karmei noastre negative şi gata oricând să comitem orice fel de faptă, precum şi a lucrării salvatoare şi nediscriminatoare a lui Amida manifestată în Legământul şi Numele său. Din momentul în care începem să ne bazăm pe Buddha Amida experimentăm această “schimbare a inimii”, eveniment ce transformă complet direcţia vieţii noastre şi o face să se îndrepte, indiferent de iluziile ei, către Nirvana supremă.

Deşi în Sutra despre Buddha al Vieţii Infinite (Marea Sutră) apare “excluderea” pomenită mai sus, în Sutra Contemplaţiei situaţia este complet diferită. Aici Budddha Shakyamuni îi spune lui Ananda şi Vaidehi că un om ce se află pe patul de moarte şi care a comis cele cinci păcate de moarte, cele zece păcate grave şi toate tipurile de fapte rele, se poate naşte în Tărâmul Pur dacă întâlneşte un bun învăţător spiritual, îi ascultă sfaturile şi recită Namo Amida Butsu chiar şi numai de zece ori. De ce această sutră nu menţionează însă ponegrirea Dharmei printre faptele rele ce nu pot împiedica naşterea în Tărâmul Pur? Acesta este un aspect foarte important care trebuie bine înţeles. Voi prezenta în continuare un schimb de întrebări şi răspunsuri din Kyo Gyo Shin Sho care va face lumină asupra acestui aspect.

“Întrebare: Sutra despre Buddha al Vieţii Infinite spune:

‚Cei care aspiră la Naştere ajung să o atingă cu toţii. Excluşi sunt însă aceia care înfăptuiesc cele cinci păcate grave şi cei care ponegresc Dharma.’

Sutra Contemplaţiei asupra lui Buddha al Vieţii Infinite spune:

‚Cei care au înfăptuit cele cinci păcate de moarte şi cele zece păcate grave şi care sunt înlănţuiţi de diferite tipuri de tendinţe negative vor atinge de asemenea naşterea în Tărâmul Pur.’

Cum pot fi armonizate aceste două pasaje?

Răspuns: Prima sutră vorbeşte despre înfăptuirea a două tipuri de acţiuni negative: cele cinci păcate de moarte şi ponegrirea Dharmei. Datorită comiterii acestor două tipuri de fapte rele, Naşterea nu poate fi atinsă. Cealaltă sutră vorbeşte doar despre înfăptuirea celor zece păcate grave şi a celor cinci păcate de moarte; nu se menţionează nimic despre ponegrirea Dharmei Datorită faptului că aceasta din urmă nu a fost îndeplinită, Naşterea poate fi atinsă.

Întrebare: Să presupunem că cineva a comis cele cinci păcate de moarte dar nu a ponegrit Dharma cea adevărată. În sutră se afirmă că un astfel de om poate atinge Naşterea. Mai departe, să presupunem că cineva doar a ponegrit Dharma însă nu a înfăptuit cele cinci păcate de moarte şi cele zece păcate grave. Este acest om capabil să atingă Naşterea dacă aspiră la ea?

Răspuns: Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea atinge naşterea în Tărâmul Pur. De ce? O sutră afirmă că cel care a comis cele cinci păcate de moarte va cădea în imensul iad Avici unde va suporta consecinţele faptelor sale timp de o kalpa. Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată va cădea tot în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va cădea într-o altă regiune a acestuia. În acest fel trece prin o sută de mii de mari iaduri Avici unul după altul. Buddha nu menţionează vre-un moment când acesta poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat extrem de grav.

Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha? Poate ar face acest lucru doar din setea de a obţine o altă viaţă fericită; asta se aseamănă însă cu a căuta gheaţă ce nu conţine apă sau foc fără fum. Cum ar putea el să găsească aşa ceva?

Întrebare: Care sunt caracteristicile ponegririi Dharmei celei adevărate?

Răspuns: A spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma, Bodhisattva

sau Bodhisattva-Dharma. A te decide asupra unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată sau primindu-le de la alţii, se numeşte ponegrirea Dharmei celei adevărate.

Întrebare: A îmbrăţişa astfel de viziuni este o chestiune care pare că îl priveşte doar pe cel care aderă la ele. Însă ce suferinţă şi durere provoacă această faptă asupra celorlalte fiinţe sensibile, încât ajunge să depăşească în gravitate cele cinci păcate de moarte?

Răspuns: Dacă nu ar exista Buddha şi Bodhisattva care să propovăduiască căile virtuoase lumeşti şi supralumeşti şi care să înveţe şi să călăuzească fiinţele sensibile, cum am putea noi să ştim ce este aceea bunăvoinţă, corectitudine, buna-cuviinţă, înţelepciunea şi sinceritatea? Astfel de virtuţi omeneşti ar dispărea cu desăvârşire iar înţelepţii mai presus de lume ar pieri cu toţii. Voi cunoaşteţi doar gravitatea celor cinci păcate de moarte, nu însă şi faptul că ele apar din absenţa Dharmei adevărate. Din această cauză, cel care ponegreşte Dharma cea adevărată comite cel mai grav păcat.”

Cred că pasajul citat mai sus este cât se poate de concludent în ceea ce priveşte “excluderea” din al Optsprezecelea Legământ aşa cum apare ea în cele două sutre menţionate acolo.

Aş mai adăuga însă un lucru: ambele sutre se referă la ponegrirea Dharmei celei adevărate la momentul prezent: “Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha?”

“Tocmai a ponegrit-o…” se referă la o ponegrire continuă care există încă în mintea acelui om, însă nu la situaţia în care a ponegrit-o în trecut iar acum printr-o schimbare a inimii a înţeles răul făcut şi se căieşte de el. Este logic faptul că un om care încă ponegreşte Dharma în mintea lui şi mai ales înaintea celorlalţi nu are cum să trezească o aspiraţie sinceră către naşterea în Tărâmul Pur, însă acest lucru nu este valabil pentru cel care ponegrirea Dharmei devine doar o greşeală gravă din trecut pentru care acum se căieşte. Aşadar, cel care a ponegrit Dharma în trecut dar trece în prezent printr-o schimbare a inimii, recunoaşte şi se căieşte pentru fapta sa, apoi se bazează cu sinceritate pe Compasiunea lui Buddha Amida, va atinge Naşterea. Este logic să fie astfel. În buddhism nu există „pedepse” veşnice decât pentru o minte care stăruie în greşeală şi în acest fel se autopedepseşte, însă mintea care se schimbă şi devine alta nu mai poate fi identică cu cea din trecut. Îmi aduc aminte în legătură cu acest lucru de o întâmplare de pe vremea lui Shakyamuni.

Un om l-a jignit foarte rău pe Buddha, aruncându-i în faţă toate tipurile de cuvinte grele, însă a doua zi a simţit remuşcări şi s-a căit de fapta comisă. Ducându-se înaintea lui s-a prosternat la picioarele sale şi i-a cerut iertare. Buddha i-a spus: “Ridică-te, cel care acum se pleacă la picioarele mele nu mai este identic cu cel care mă jignea ieri.”

Adeptul nembutsu care trăieşte adevăratul shinjin nu are cum să ponegrească Dharma lui Buddha pentru că acum este un om nou şi renăscut în lumina Compasiunii lui Buddha, complet separat de omul vechi din viaţa asta sau din celelalte.

Egali cu Buddha Maitreya

2010-10-27T17:07:00.001+03:00

O învăţătură unică tradiţiei noastre spune că aceia care au credinţă (shinjin) sunt egali cu Iluminarea perfectă, egali cu toţi Buddha şi egali cu Maitreya[1] Buddha.

Maitreya, care sălăşluieşte acum în cerul zeilor Tuşita, va fi, în conformitate cu spusele lui Shakyamuni, un mare Buddha ce va apărea în această lume după multe miliarde de ani (5.670.000.000) de la această eră[2].

Shinran Shonin explică în Scrisorile sale[3]:

“Din moment ce adepţii care au primit shinjin se află cu siguranţă în stadiul celor cu adevărat stabiliţi, ei sunt de asemenea şi în stadiul de egalitate cu Iluminarea perfectă. În Marea Sutră a Vieţii Infinite, cei care au fost primiţi şi niciodată abandonaţi se spune că se află în stadiul celor cu adevărat stabiliţi iar în Sutra lui Tathagata al Luminii Infinite se spune despre ei că se află în egalitate cu Iluminarea perfectă. Deşi numele sunt diferite, “cei cu adevărat stabiliţi” şi “egali cu Iluminarea perfectă” au acelaşi înţeles şi indică acelaşi stadiu. Egali cu Iluminarea supremă este acelaşi stadiu cu cel în care se află Maitreya, care a dobândit rangul de successor la Buddheitate. Din moment ce adepţii care au shinjin sunt destinaţi să atingă Iluminarea supremă, se spune despre ei că sunt la fel cu Maitreya.”

Cei care se încred în Buddha Amida în această viaţă se află în stadiul celor cu adevărat stabiliţi ori asiguraţi de Nirvana sau altfel spus, în stadiul de non-retrogresiune. Aceasta înseamnă că din moment ce credinţa a apărut în inimile lor, devin asiguraţi de atingerea naşterii în Tărâmul Pur care va avea loc în momentul morţii. Această naştere în Tărâmul Pur va fi imediat urmată de atingerea Buddheităţii sau a Iluminării perfecte.

Aşadar, stadiul celor cu adevărat stabiliţi sau asiguraţi de Nirvana este egal cu Iluminarea perfectă. Cauza Iluminării perfecte este definitiv stabilită când credinţa în Amida apare în inima adeptului. Credinţa este cauza Iluminării, aşadar amandouă sunt egale în sensul că a doua este efectul celei dintâi, precum fumul nu poate apărea fără foc. Focul va produce neapărat fum, chiar dacă cele două sunt diferite. La fel, adeptul care se încrede în Amida este egal cu Iluminarea perfectă deoarece este sigur că va deveni un Buddha şi are seminţele Buddheităţii plantate în inima lui, chiar dacă deocamdată, în timpul vieţii de acum, rămâne o fiinţă ignorantă şi plină de patimi oarbe.

Shinran i-a spus lui Joshin-bo în scrisoarea a- 7-a din Mattosho:

“Trebuie să înţelegi că momentul în care adeptul ajunge să creadă în Legământul Principal al lui Tathagata, nu este altul decât momentul în care devine stabilit în stadiul de non-retrogresiune, deoarece el beneficiază de avantajul de a fi primit şi niciodată abandonat. Fie că vorbim de stabilirea adevăratului shinjin sau de stabilirea shinjinului precum diamantul, ambele provin din faptul de a fi primit şi niciodată abandonat. Astfel este trezită mintea şi inima care va atinge Iluminarea supremă. Acesta este numit stadiul de non-retrogresiune, stadiul celor cu adevărat stabiliţi şi stadiul de egalitate cu Iluminarea supremă. “

El a mai spus, de asemenea:

“Sutra Ghirlandei de flori susţine că cel care a atins adevăratul shinjin este deja sigur că va deveni un Buddha şi de aceea el este egal cu toţi Tathagata. Deşi Maitreya nu a atins încă Buddheitatea, este sigur că o va atinge, aşadar el este deja cunoscut sub numele de Buddha Maitreya. În acelaşi mod, cel care a atins adevăratul shinjin este egal cu toţi Tathagata.”

Stadiul celor cu adevărat stabiliţi ori asiguraţi de Nirvana este acelaşi în care sălăşluieşte acum Maitreya în cerul zeilor Tuşita unde aşteaptă momentul potrivit pentru a se naşte în această lume şi a atinge Buddheitatea, exact cum Shakyamuni a făcut în trecut.

Shinran spune în scrisoarea a 18-a din Mattosho:

“Din momentul în care realizează inima precum diamantul (shinjin), se spune despre ei că se află în stadiul celor cu adevărat stabiliţi şi că au atins acelaşi stadiu cu cel al lui Bodhisatva Maitreya.

Din moment ce adeptul care are adevăratul shinjin se află în acelaşi stadiu ca Maitreya, înseamnă că este agal cu toţi Buddha.”

(…)

“Mai departe, din moment ce Maitreya a devenit deja cineva care este sigur că va atinge Buddheitatea, este numit Buddha Maitreya. Datorită acestui lucru, noi ştim că despre aceia care au primit shinjinul Puterii Celuilalt, se poate spune că sunt egali cu toţi Buddha. Să nu aveţi nici o îndoială în ceea ce priveşte acest lucru.”

Shinran explică în continuare:

“Buddhaşii din cele zece direcţii se bucură la stabilirea acestei inimi şi o laudă ca fiind egală cu minţile şi inimile tuturor Buddhaşilor. Astfel, cel care are adevăratul shinjin se spune că este egal cu toţi Buddha. El este de asemenea, privit ca fiind la fel cu Maitreya, destinat să devină viitorul Buddha.”

“Toţi Buddhaşii simt mare bucurie atunci când el se bucură în realizarea shinjinului cel adevărat şi declară cu toţii într-un singur glas: ‘Este egalul nostru’. Iată cuvintele de bucurie ale lui Shakyamuni ce se găsesc în Marea Sutră: ‘Acela care vede şi dă slavă şi are mare bucurie – este adevăratul meu însoţitor’; în acest fel, el ne învaţă că cel care are shinjin este egal cu toţi Buddha.”

După cum vedeţi, Shinran îşi bazează argumentele pe cuvintele lui Shakyamuni din Marea Sutră dar şi din alte discursuri:

“’Cel care are shinjin şi se bucură întru shinjin este egal cu toţi Tathagata’. Acest citat este din Sutra Ghirlandei de flori şi înseamnă că cel care se bucură întru shinjin este egal cu toţi Tathagata. Asta reiese, de asemenea, şi din declaraţia lui Shakyamuni despre cei care au shinjin şi se bucură întru el: ‘Cel care înţelege şi venerează şi atinge marea bucurie – acela este adevăratul meu însoţitor’”.

“Buddhaşii din cele zece direcţii se bucură la stabilirea acestei inimi şi o laudă ca fiind egală cu minţile şi inimile tuturor Buddhaşilor. Astfel, cel care are adevăratul shinjin se spune că este egal cu toţi Buddhaşii. El este de asemenea, privit ca fiind la fel cu Maitreya, aflat acum în rangul de succesor la Buddheitate.”

Există de asemenea, al Şaptesprezecelea Legământ al lui Amida, înţeles de Shinran ca însemnând faptul că cei ce rostesc nembutsul credinţei sunt lăudaţi de toţi Buddhaşii:

“Al Şaptesprezecelea Legământ al lui Amida declară că nu va intra în Iluminarea perfectă dacă cei care rostesc Numele nu vor fi lăudaţi de nenumăraţii Buddha de-a lungul tuturor lumilor din cele zece direcţii. Pasajul referitor la împlinirea Legământului spune: ‘Astfel de oameni sunt lăudaţi de toţi Buddha şi au mare bucurie’”.

Singura diferenţă dintre Maitreya şi adepţii care au credinţă în Amida şi sunt acum în acelaşi stadiu cu Iluminarea perfectă este că el a intrat în acest stadiu prin puterea personală iar cei care au shinjin devin astfel prin Puterea lui Amida.

Shinran a spus în a 15-a scrisoare din Mattosho:

“A crede că prin puterea personală cineva este egal cu toţi Tathagata este o mare greşeală. Să ştii că tu te bucuri datorită shinjinului Puterii Celuilalt; cum poate puterea personală să aibă vre-un rol aici? Te rog să te gândeşti foarte bine la acest lucru.”

Există încă o altă diferenţă între noi şi Maitreya. Dacă el va trebui să aştepte enorm de mulţi ani până se va naşte în această lume şi va deveni un Buddha, noi cei care ne încredem în Amida vom atinge Buddheitatea după moarte.

Până la moarte şi naşterea în Tărâmul Pur, rămânem fiinţe obişnuite şi pline de patimi oarbe, dar purtănd în noi cauza definitivă a Buddheităţii. Nu suntem egali cu toţi Tathagata sau cu Maitreya pentru că merităm acest lucru sau pentru că avem virtuţi şi merite deosebite, ci pentru că Amida ne-a făcut să devenim astfel. Iată înţelesul avantajului de “a fi primit şi niciodată abandonat”. Datorită faptului că Amida ne primeşte şi ne iubeşte necondiţionat, devenim capabili să primim credinţa, să intrăm în acest stadiu şi să fim siguri că vom deveni Buddhaşi în Tărâmul Pur.

Este la fel cu a zbura prin puterea personală (Maitreya) sau a folosi avionul (noi înşine). În ambele cazuri se ajunge la destinaţie (stadiul de non-retrogresiune/asiguraţi de Nirvana sau de succesiune la Buddheitate, etc.), însă metodele sunt diferite, în primul caz utilizându-se puterea personală iar în al doilea, Puterea lui Amida.

[1] Miroku în japoneză.

[2] De la apariţia lui Buddha Shakyamuni.

[3] Scrisoarea a treia din Mattosho, publicată de International Association of Buddhist Culture în 2004, în seria traducerilor din buddhismul Jodo Shinshu.

Tărâmul Pur nu este aici şi acum

2010-10-12T22:48:00.002+03:00

Întrebări:

1. “Credeam că teza centrală a buddhismului este că totul provine din ignoranţă (avidya) şi că aceasta este cea care ne face să percepem lumea ca samsara[1] mai degrabă decât Nirvana. De aceea, aş dori să ştiu de ce unii buddhişti consideră că nu există nici o distincţie între cele două.

De asemenea, referitor la asta şi întorcându-mă la Jodo Shinshu: este Tărâmul Pur aici şi acum ori va fi atins după moarte, când devenim Buddhaşi? Eu personal, cred că trebuie să fie aici şi acum sau nicăieri. Asta am înţeles că este esenţa învăţăturii lui Shinran şi motivul pentru care am fost atras de ea.”

2. “În ceea ce priveşte nembutsu, trebuie să aibă o anumită formă? Sau mai degrabă este o poartă prin care ignoranţa este înlăturată şi realizăm că am fost întotdeauna în Tărâmul Pur?”

Răspuns:

Da, ignoranţa este cea care ne face să vedem samsara diferită de Nirvana, însă când Buddhaşii sau maeştrii iluminaţi vorbesc despre cele două ca fiind unitate, ei încarnează într-adevăr acest adevăr ultim şi îl percep direct, nu doar intelectual, deoarece au atins la rândul lor, Buddheitatea.

Eu, însă, ca fiinţă neiluminată, pot vorbi la nesfârşit despre unitatea dintre samsara şi Nirvana fără să trec dincolo de cuvinte ori să evadez din limitele minţii mele. Oricât aş vorbi sau scrie despre asta, tot nu devin un Buddha.

Numai din perspectiva unui Buddha (a adevărului ultim), Nirvana şi samsara sunt unitate, însă pentru o fiinţă neiluminată cele două vor rămâne diferite, până la atingerea propriei Buddheităţi.

Iar acum referitor la Tărâmul Pur:

Shinran Shonin este citat în Tannisho (capitolul 15):

“În conformitate cu adevărata esenţă a Căii Tărâmului Pur, adepţii se încred în Legământul Principal în această viaţă şi ating Iluminarea în Tărâmul Pur; aceasta este învăţătura pe care am primit-o.”

A se încrede în Legământul Principal şi deci în Compasiunea lui Amida, în această viaţă, este acelaşi lucru cu a rosti Numele (nembutsu). “Namo” înseamnă “a se refugia” dar şi “omagiu lui/slavă lui”, aşadar atât credinţa, cât şi recunoştinţa sunt exprimate prin nembutsu.

Nu există nici o altă semnificaţie a nembutsului în învăţătura Jodo Shinshu.

“Salvat de către lucrarea de neconceput a Legământului, mă voi naşte în Tărâmul Pur”: în momentul în care vă încredinţaţi Legământului în acest mod, astfel că mintea fixată asupra rostirii nembutsului răsare în interiorul vostru, sunteţi imediat aduşi să vă împărtăşiţi din avantajul de a fi primiţi şi niciodată abandonaţi de Amida.”

Aşadar, Shinran spune că în momentul în care ne încredem în Legământ - şi datorită acestei credinţe, rostim Numele - ne împărtăşim imediat din avantajul „de a fi primiţi şi niciodată abandonaţi de Amida.” Aceasta înseamnă că intrăm în stadiul celor asiguraţi de Nirvana ori stadiul de non-retrogresiune, adică, rădăcina karmei noastre este tăiată şi deşi continuăm să experimentăm rezultatele acţiunilor trecute şi să ne comportăm asemenea unor fiinţe pline de iluzii şi patimi oarbe pănă în momentul morţii, karma nu îşi mai poate planta seminţele în altă viaţă.

Datorită transferului de merit de la Amida suntem asiguraţi de Nirvana, pe care o vom atinge în momentul morţii, când ne naştem în Tărâmul Pur.

Suntem stabiliţi în acest stadiu de non-retrogresiune nu de către noi înşine, ci de Amida (“a fi primiţi”) care nu ne va abandona niciodată (“niciodată abandonaţi”) – asta este ceea ce se înţelege prin non-retrogresiune sau asiguraţi de Nirvana în tradiţia noastră.

A confunda primirea shinjinului şi intrarea în stadiul de non-retrogresiune cu naşterea aici şi acum în Tărâmul Pur, este o gravă eroare. Asta pentru că Tărâmul Pur este locul unde se atinge Iluminarea supremă, însă nici unul dintre noi nu poate afirma că bazandu-se pe Amida a devenit deja un Buddha încă din această viaţă.

Shinran spune foarte clar:

„În momentul în care shinjinul se stabileşte în noi, suntem primiţi şi niciodată abandonaţi şi de aceea nu vom mai transmigra în viitor în cele şase lumi. Conştientizarea acestor lucruri poate fi ea greşit numită “atingere a Iluminării”? Este păcat că poate apărea o asemenea înţelegere falsă.”

Maestrul Rennyo a spus de mai multe ori că ar fi indicat să folosim Numele de şase caractere (NA MO A MI DA BUtsu) deşi Numele cu zece caractere şi opt caractere exprimă aceeaşi credinţă în Amida[2].

Să nu uităm însă că Numele a fost creat pentru a fi uşor de rostit şi nu are nici un fel de înţeles ascuns, esoteric sau Zen. Pur şi simplu este a te încrede în puterea salvatoare a lui Amida.

Nembutsu nu are menirea de a ne face să înţelegem că Tărâmul Pur este aici şi acum. Ideea că Tărâmul Pur este aici şi acum, alături de prezentarea lui Amida ca mit, simbol, alegorie sau personaj fictiv este una dintre cele mai răspândite înţelegeri greşite ale buddhismului Jodo Shinshu în zilele noastre.

Pentru noi, fiinţele neiluminate, aici şi acum este doar samsara, lumea iluziei şi a suferinţei. Ne putem naşte în Tărâmul Pur şi deveni Buddhaşi după moarte, chiar dacă nu înţelegem acum, în această viaţă, unitatea ultimă dintre samsara şi Nirvana.

Nembutsu, fiind expresia credinţei, înseamnă a fi conştient de două lucruri fundamentale (doctrina celor două convingeri profunde sau nishu jinshin):

înţelegerea profundă că nu suntem altceva decât muritori de rând, influenţaţi de tendinţele noastre negative şi fără nici o şansă de salvare prin propriile puteri. Aceasta reprezintă înţelegerea naturii umane aşa cum este ea.
înţelegerea profundă că Legământul Principal al lui Amida ne salvează fără nici o excepţie şi că are în vedere exact fiinţe precum noi înşine. Aceasta reprezintă încrederea din toată inima în Compasiunea lui Buddha Amida.

Aşadar, după cum vezi, shinjin (credinţa) şi nembutsul credinţei nu înseamnă deloc a realiza că “Tărâmul Pur este aici şi acum” sau că “am fost întotdeauna în Tărâmul Pur”. Nicăieri în scrierile lui Shinran sau Rennyo nu apare o astfel de interpretare, nici chiar în cele trei sutre despre Amida care sunt însuşi cuvintele lui Shakyamuni. De ce însă unii adepţi continuă să răspândească idei false precum “Tărâmul Pur este aici şi acum” ori să îl prezinte pe Amida ca pe un simbol, mit sau personaj fictiv? Răspunsul este simplu, pentru că nu pot accepta în inima lor cuvintele maeştrilor, ci sunt orbiţi de propriile opinii limitate cărora încearcă să le adapteze învăţătura Jodo Shinshu. Pentru ei, Dharma trebuie neapărat să se schimbe în funcţie de viziunile materialiste sau moderne ale unei lumi incapabile de a trece dincolo de ceea ce depăşeşte capacitatea de percepţie a ochiului omenesc. Ca şi cum ochii sau mintea noastră limitată sunt singurul criteriu după care putem judeca dacă lucrurile sunt adevărate sau false în univers iar ceea ce nu vedem, pipăim sau mirosim automat nu există.

Numai în momentul morţii atingem “naşterea fără de naştere” în Tărâmul Pur şi înţelegem cu adevărat ceea ce acum simţurile şi mintea nu pot înţelege, precum unitatea dintre samsara şi Nirvana, “ne-apariţia fenomenelor”, etc.

-citiţi, vă rog, şi articolul "Cei care neagă existenţa lui Amida nu au shinjin"-

[1] Lumea iluziei, a suferinţei, naşterii şi morţii.

[2] Numele cu zece caractere: KI MYO JIN JI PO MU GE KO NYO RAI – Omagiu lui Tathagata al Luminii fără de Oprelişti care se răspândeşte în toate cele zece direcţii.

Numele cu opt caractere: NA MO FU KA SHI GI KO NYORAI – Omagiu lui Tathagata al Luminii de neconceput.

Cei care neagă existenţa lui Amida, nu au shinjin

2010-10-09T16:46:00.004+03:00

Din păcate, există în comunitatea Jodo Shinshu internaţională unii adepţi care susţin interpretări greşite, aşa zis „moderne”, în contradicţie cu învăţătura sutrelor şi a textelor sacre. Una dintre cele mai răspândite este aceea că Amida ar fi un simbol, o metaforă sau un personaj fictiv[1].

Din păcate, astfel de interpretări dovedesc absenţa shinjinului (credinţei) autentic din inima celor care le propovăduiesc. Este imposibil ca Amida să fie văzut drept un personaj fictiv sau o metaforă de cineva care trăieşte experienţa credinţei. Din contră, shinjinul nu poate fi decât unul fals ori fictiv, după cum şi obiectul credinţei sale este fictiv. Nu am citit niciodată în textele sacre despre astfel de prezentări ale lui Buddha Amida. Nici Shakyamuni, nici Shinran Shonin sau alţi maeştri ai tradiţiei noastre nu au vorbit în astfel de termeni despre Amida sau Tărâmul său Pur. Aşadar, în ceea ce mă priveşte, voi susţine mereu că aceia care îl prezintă pe Amida ca pe un simbol, metaforă sau personaj fictiv, ori ceva asemănător ca sens cu aceşti termeni, nu au experienţa credinţei şi a salvării.

Inima încrezătoare (shinjin) este cauza naşterii în Tărâmul Pur şi a atingerii Buddheităţii, însă cum ar putea credinţa în ceva fictiv să poată fi numită adevărată credinţă? Acest lucru este foarte uşor de înţeles chiar şi pentru un copil.

Ceva fictiv rămâne ceva fictiv indiferent cum l-ai prezenta, în timp ce realitatea rămâne realitate. Numai credinţa în ceva real şi viu poate fi adevărată şi produce rezultate – naşterea în Tărâmul Pur.

Dacă cineva afirmă că tu, cititorul acestor rânduri, eşti un personaj fictiv, un simbol sau metaforă, presupun că nu crede cu adevărat în existenţa ta. Lucrurile sunt extrem de simple pentru cine are minte să priceapă.

Se spune că pomii se cunosc după fructele lor. Este imposibil pentru cineva care insistă în scrierile şi cuvântările sale pe astfel de interpretări greşite să aibă o adevărată experienţă a credinţei şi să îi poată călăuzi şi pe ceilalţi către credinţă. Nu sunt eu judecătorul celorlalţi, însă cuvintele lor vorbesc de la sine. Pur şi simplu nu cunosc ori nu simt, nu înţeleg sau nu vor să accepte cine este Amida Buddha (cine spun sutrele şi maeştrii tradiţiei noastre că este), aşa că, în ce fel pot ei avea credinţă în el?

În prefaţa Tannisho, maestrul Honen este înregistrat spunând că unii oameni nu au acelaşi shinjin ca el şi de aceea nu îl vor însoţi în Tărâmul Pur, după moarte.
Shinjinul său şi al lui Shinran venea de la Buddha Amida, adevăratul Amida, nu fictivul, simbolicul sau metafora Amida, de aceea ei aveau acelaşi shinjin, deşi cunoştinţele şi înţelepciunea personală erau diferite.

Atât Shinran, cât şi Honen, plus ceilalţi maeştri, au acceptat învăţătura despre Buddha Amida prezentată de Shakyamuni în Marea Sutră. Ascultând această învăţătură au primit shinjin şi au devenit Buddhaşi în Tărâmul Pur. Noi, discipolii lor din epoca modernă, suntem de asemenea diferiţi în cunoştinţe, experienţă şi înţelepciune, însă nu putem accepta decât aceeaşi învăţătură pe care ei au propovăduit-o, pentru a primi acelaşi shinjin ca şi ei.

Naşterea, viaţa şi moartea nu sunt fictive, simbolice sau metaforice. De asemenea, eliberarea noastră din naştere şi moarte nu are cum să fie fictivă, simbolică sau metaforică. Un Buddha care nu este cu adevărat un Buddha viu şi activ în lumea suferinţei, nu are cum să ne ajute şi să ne ghideze către Iluminarea supremă şi de neîntrecut. Credinţa într-un personaj fictiv, simbolic sau metaforic nu ţine de cald şi nu eliberează.

Dacă shinjin vine de la Amida şi este cauza eliberării noastre, cei care nu cred în Amida ca fiind viu şi activ, ce fel de shinjin pot avea?

Vă rog, folosiţi-vă mintea şi logica simplă, pentru a nu cădea în iluzie şi înţelegeri greşite.

Adevăratul buddhism Jodo Shinshu nu este un sistem metafizic întortocheat, plin de simboluri şi metafore cu sugestii ascunse, ci un set de învăţături clare şi precise, menit să elibereze fiinţele din suferinţa naşterii şi a morţii printr-o credinţă simplă într-un Buddha viu şi activ numit Amida.

Pe cei care nu pot accepta această cale, îi rog să o părăsească ori să o uite, dar în nici un caz să nu încerce să o modifice în funcţie de opiniile şi ideile personale.

- citiţi şi articolul "Tărâmul Pur nu este aici şi acum"-

[1] Situaţia în comunitatea Jodo Shinshu internaţională este uneori foarte gravă datorită haosului doctrinar iscat de prezenţa diferitelor interpretări ale învăţăturii despre Buddha Amida şi Tărâmul Pur. Din păcate, lucrurile ar putea fi foarte simple, dacă în înţelegerea Dharmei toţi adepţii s-ar ghida exclusiv după textele sacre (cuvintele lui Shakyamuni şi ale Maeştrilor) iar nu după opiniile personale. Pentru că ce este de fapt, buddhismul Jodo Shinshu, dacă nu ceea ce Buddha Shakyamuni, Shinran, Rennyo şi ceilalţi maeştri au propovăduit? Cum ar putea unul, doi sau chiar o sută de profesori (japonezi sau europeni) să modifice ori să interpreteze diferit ceea ce Shakyamuni şi maeştrii au spus? Cine sunt ei în comparaţie cu aceştia din urmă? În ceea ce mă priveşte, ca preot şi învăţător al tradiţiei noastre, voi merge întotdeauna pe linia simplă şi lipsită de compromisuri, prezentând mereu Dharma în conformitate cu textele sacre şi luptând în acelaşi timp împotriva diverselor aşa zis „interpretări moderne” care de fapt, nu sunt altceva decât manifestări ale unei minţi neiluminate şi lipsite de smerenie ce refuză să îşi recunoască limitele.

Cele zece avantaje în această viaţă ale unui adept nembutsu

2010-10-02T22:00:00.001+03:00

Shinran Shonin vorbeşte despre următoarele zece avantaje pe care le are în această viaţă acela care rosteşte cu credinţă Numele lui Buddha Amida:

1. Protejat de fiinţe invizibile (myoshu goji)

Acesta se referă la protecţia împotriva diferitelor influnţe nefaste din partea unor forţe externe răuvoitoare.

Aşadar, adeptul nembutsu nu are de ce să se teamă, spre exemplu, de magie, vrăjitorie sau spirite rele.

Shinran spune foarte clar în “Imnurile avantajelor din prezent”:

“Când spunem Namo Amida Butsu,

Brahma[1] şi Indra[2] ne venerează;

Toţi zeii binevoitori ai cerurilor

Ne protejează mereu, zi şi noapte.

Când spunem Namo Amida Butsu,

Toţi cei patru regi ai devaşilor[3]

Ne protejează mereu, zi şi noapte

Şi nu lasă nici un spirit rău să se apropie.

Când spunem Namo Amida Butsu,

Zeiţa pământului numită Fermitate

Ne respectă şi ne protejează mereu, zi şi noapte,

Însoţindu-ne întotdeauna precum umbra noastră.

Când spunem Namo Amida Butsu,

Nanda, Upananda şi toţi ceilalţi mari Naga,

Împreună cu nenumăraţii zei naga,

Ne respectă şi ne protejează mereu, zi şi noapte.

Când spunem Namo Amida Butsu,

Yama, regele morţilor, ne respectă,

Şi ofiţerii care judecă fiinţele celor cinci stări ale existenţei

Ne protejează întotdeauna, zi şi noapte.

Când spunem Namo Amida Butsu,

Suntem protejaţi de măreţul rege al maraşilor

Care locuieşte în al şaselea cer;

Aceasta a jurat el că va face în prezenţa lui Buddha Shakyamuni.

Zeii cerului şi ai pământului

Pot fi cu toţii numiţi buni

Pentru că îl protejează mereu pe adeptul nembutsu.”

De asemenea, sunt multe referiri asemănătoare în Kyogyoshinsho sau alte scrieri ale lui Shinran.

2. A avea virtuţi supreme (shitoku gusoku)

Aceasta înseamnă că datorită credinţei în Legământul Principal al lui Amida, primim meritele şi virtuţile sale, care devin în acest fel ale noastre şi ne fac să atingem naşterea în Tărâmul Pur:

“Când fiinţele sensibile ale acestei lumi a celor cinci pângăriri

Se încred în Legământul Principal,

Virtuţi inexplicabile şi de nedescris

Îi umplu pe acei practicanţi.”

Shinran explică în lucrarea “Pasaje asupra celor două aspecte ale transferului virtuţii lui Tathagata”:

“În ceea ce priveşte transferul virtuţii prin Puterea Legământului Principal, acesta are două aspecte: transferul de merit al mersului înainte către Tărâmul Pur şi transferul de merit al întoarcerii în această lume.”

Transferul de merit al mersului înainte înseamnă că, primind shinjin în timpul acestei vieţi, intrăm în stadiul de non-retrogresiune şi suntem asiguraţi de naşterea în Tărâmul Pur (în momentul morţii), unde vom deveni imediat Buddhaşi[4].

Transferul de merit al întoarcerii în această lume înseamnă că odată ce am devenit Buddhaşi în Tărâmul Pur ne întoarcem, sub diferite forme, pentru a ajuta toate fiinţele.

Ambele aspecte aparţin transferului de merit de la Buddha Amida către noi, pe care îl primim în forma shinjinului (credinţei) şi nembutsului (rostirii Numelui).

De fapt, toate aceste zece avantaje prezentate în capitolul de faţă sunt manifestarea transferului de merite de la Amida către noi.

Iată o discuţie pe această temă între mine şi un alt practicant:

Întrebare:

“Când am simţit pentru prima oară recunoştinţa şi am rostit nembutsu, Paul[5] mi-a scris:

‘El (Amida) nu numai că îţi ştie numele, dar ţi-a şi oferit propriul lui depozit de merite karmice infinite.”

Acest “merit karmic” se aplică oare numai la ceea ce se întâmplă după moarte?

Răspuns:

În chiar momentul în care se trezeşte în tine credinţa, aşa cum a spus Paul, ai şi primit meritele karmice infinite ale lui Amida. Aceasta înseamnă că ai intrat în stadiul de non-retrogresiune în această viaţă[6] şi ai devenit asigurat de naşterea în Tărâmul Pur exact aşa cum eşti. În acest fel, meritele karmice ale lui Amida acţionează în această viaţă. Însă asta nu înseamnă că devii eliberat de orice suferinţă. Nu te poţi aştepta să fii întotdeauna fericit în această lume deoarece mintea ta rămâne neiluminată până când mori şi te naşti în Tărâmul Pur.

Tu te întrebi de ce nu eşti fericit aici şi acum din moment ce ai shinjin, însă răspunsul este că nefericirea ta se datorează faptului că nu eşti încă un Buddha. O minte neiluminată nu are cum să fie fericită, indiferent ce ar dobândi şi ce fel de circumstanţe plăcute ar întâlni.

Din contră, poţi experimenta fericire şi beatitudine numai când te naşti în Tărâmul Pur, deoarece atunci devi Iluminat. Numai o minte iluminată poate fi fericită.

Fericirea spre care tânjeşti este una condiţionată de împlinirea anumitor dorinţe sau necesităţi, însă fericirea obţinută în mod natural în Tărâmul Pur provine din depăşirea iluziilor şi a oricărei forme de ataşament. Este fericirea libertăţii absolute, imposibil de înţeles cu mintea de acum.

Jodo Shinshu nu este o cale prin care devi Buddha în viaţa aceasta, de aceea nu poţi fi perfect liber şi fericit aici. Numai un Buddha poate fi fericit în această lume, pentru că mintea lui este Iluminată, Trezită şi Liberă. Oriunde merge, este liber şi fericit.

Cu toate acestea, chiar mintea ta neiluminată este asigurată de naşterea în Tărâmul Pur – iată înţelesul acestui al doilea avantaj.

3. A avea răul transformat în bine (tenaku jyozen)

Datorită influenţei lui Amida putem transforma o experienţă neplăcută într-o şansă de a înţelege Dharma şi viaţa aşa cum este ea – produsul karmei noastre de acum şi din trecutul îndepărtat. Nu înseamnă că nu vom mai avea probleme, evenimente urâte, lipsuri materiale, etc., ci că suntem în stare să le înţelegem ca efecte ale karmei personale, folosindu-le pentru a deveni conştienţi că această lume este samsara, lumea suferinţei, din care trebuie să evadăm odată pentru totdeauna prin credinţa în Amida.

Evenimentele proaste pot fi transformate în acest fel, prin lumina Dharmei, în întâmplări folositoare pentru înţelegerea noastră.

Mai ales, acest avantaj se referă la faptul că imediat ce primim shinjin, karma noastră rea este tăiată şi înlocuită de karma pură a lui Amida. Răul se transformă în bine, în sensul că nu ne mai împiedică să devenim Buddhaşi odată ce viaţa aceasta se va sfârşi. Indiferent ce rele karmice am fi înfăptuit, ele devin ca şi inexistente odată cu primirea shinjinului. Însăşi condiţia de fiinţe obişnuite şi posesoare ale unei karme negative ne face să fim în atenţia Compasiunii nediscriminatoare a lui Amida.

4. Protejaţi de toţi Buddhaşii (shobutsu gonen)

Acest avantaj este de asemenea, legat de protecţie, la fel ca primul.

Se zice în “Imnurile avantajelor din prezent”:

“Când spunem Namo Amida Butsu,

Avalokitesvara şi Mahasthamaprapta,

Împreună cu toţi bodhisattvaşii nenumăraţi precum nisipurile Gangelui

Ne însoţesc asemenea umbrei noastre.

Nenumăraţi Amida Buddha se află

În lumina lui Buddha al Luminii fără de oprelişti;

Fiecare dintre aceşti Buddha ai transformării[7]

Protejează pe cel care are shinjin.

Când spunem Namo Amida Butsu,

Nenumăraţii Buddha de-a lungul celor zece direcţii,

Ne înconjoară de o sută de ori, de o mie de ori,

Se bucură şi ne protejează.”

Protecţia Buddhaşilor poate fi înţeleasă nu numai în sensul explicat la primul avantaj, ci şi că odată primit, shinjinul nu mai poate fi pierdut. De aceea, se spune în Tannisho:

“Cei care urmează căile non-buddhiste nu îi vor împiedica niciodată.”

Câţi creştini de diferite orientări nu au încercat să mă convingă de faptul că datorită credinţei mele voi ajunge în iad sau că cine ştie ce alte chestii rele mi se vor întâmpla! Această încercare poate fi numită ofranda fricii, un “cadou” pervers şi mizerabil pe care unii încearcă să îl ofere cu dărnicie persoanelor de orientări religioase diferite.

Bineînţeles că astfel de tentative au eşuat iar asta nu pentru că deţin vre-o putere superioară, ci datorită faptului că shinjinul meu nu este creaţia mea.

Nu întâmpător întâlnim în Jodo Shinshu expresia “shinjinul cel tare precum diamantul”. Ceea ce dă putere credinţei noastre este originea ei – inima şi mintea lui Buddha Amida. De aceea, noi adepţii Jodo Shinshu, nu putem fi influenţaţi de cei care urmează căile non-buddhiste.

Putem spune, de asemenea, că protecţia tuturor Buddha înseamnă şi că din momentul în care am primit shinjin, ne îndreptăm în siguranţă către Buddheitate.

Toţi Buddha sunt martori ai acestui fapt şi laudă minunata lucrare salvatoare a lui Amida.

Iată o discuţie pe tema protecţiei Buddhaşilor:

Întrebare:

“Tot nu înţeleg cum cineva este protejat de aceşti diverşi Buddha din moment ce karma sa rămâne aceeaşi de-a lungul întregii vieţi.”

Răspuns:

În momentul în care te încrezi în Buddha Amida, rădăcina karmei tale este tăiată, în sensul că nu îşi mai poate planta seminţele în altă viaţă, însă în aceasta de acum vei continua să experimentezi efectele acţiunilor trecute (din alte vieţi) sau ale celor îndeplinite până în momentul morţii. Aşadar, să nu facem confuzii şi să credem că după ce primim shinjin ar trebui să fim întotdeauna fericiţi ori să avem parte numai de circumstanţe favorabile.

Suntem protejaţi de renaşterea în zonele neiluminate ale existenţei, nici o fiinţă (vizibilă sau invizibilă) nu ne mai poate distruge credinţa sau devia către o cale nebuddhistă şi atingerea Buddheităţii în Tărâmul Pur este garantată – iată modalităţi prin care se manifestă acest avantaj al protecţiei tuturor Buddha.

5. Lăudat de toţi Buddhaşii (shobutsu shyosan).

Toţi Buddha îi laudă pe cei care se încred în Amida, privindu-i ca pe practicanţi ce vor deveni ei înşişi Buddhaşi. Este minunat că am ajuns să ne încredem într-o învăţătură atât de greu de acceptat în credinţă, după cum însuşi Shakyamuni recunoaşte. În Marea Sutră despre Buddha Amida el spune:

“Cel care aude şi nu uită această Dharma (a credinţei în Amida),

Însă o vede, o respectă şi se bucură în atingerea ei –

Acela este adevăratul meu însoţitor.”

De asemenea, se spune în Sutra Contemplaţiei:

“Să şti că cel ce rosteşte Numele lui Amida este un lotus printre oameni”.

Shinran Shonin a e xplicat într-una din Scrisorile sale:

“Mai mult, al Şaptesprezecelea Legământ al lui Amida declară că nu va atinge perfecta Iluminare dacă cei ce rostesc Numele lui nu sunt lăudaţi de nenumăraţii Buddha din cele zece direcţii. Pasajul care declară împlinirea acestui legământ spune:

“Astfel de oameni sunt lăudaţi de toţi Buddha.”

6. Protejat de lumina spirituală a lui Buddha (shinko jogo)

Consider că acest avantaj este în strânsă legătură cu al patrulea.

Aici observăm că protecţia este una spirituală. Ea înseamnă de asemenea, că Amida ne luminează întotdeauna, făcându-ne să înţelegem mai bine limitările noastre şi evenimentele vieţii aşa cum sunt ele explicate de învăţătura buddhistă.

Lumina lui Amida ne face să ne conştientizăm profund limitele, precum şi cât de mult merită Legământul Principal încrederea noastră. Aceste două tipuri de conştientizare nu dispar niciodată din noi înşine deoarece suntem primiţi şi protejaţi de lumina spirituală a lui Amida.

Un alt înţeles este că suntem protejaţi de înţelegerea greşită a învăţăturii. Falşii învăţători nu ne mai pot influenţa iar noi nu vom distorsiona niciodată esenţialul Dharmei Jodo Shinshu în prezentările noastre.

7. A avea multă bucurie în inimă (shinta kangi)

Apariţia shinjinului echivalează cu a scăpa de o mare greutate. Ştim că vom deveni Buddhaşi indiferent cum suntem acum. Putem simţi această uşurare şi bucurie a inimii de multe ori de-a lungul vieţii, indiferent că uneori este acoperită de grijile, ataşamentele şi supărările zilnice.

Imaginaţi-vă că vă aflaţi într-o închisoare şi că cineva în care aveţi deplină încredere vă asigură că veţi fi eliberaţi într-un an sau doi. Acel ultim an pe care îl mai petreceţi în închisoare este bineînţeles, unul dificil, însă ştiţi cu siguranţă că ziua eliberării va sosi. Aşadar, puteţi simţi uşurare şi bucurie aducându-vă aminte de acest lucru, indiferent cât de grele rămân restul zilelor de închisoare.

8. A deveni conştient de bunăvoinţa lui Buddha şi a răspunde cu recunoştinţă (chion hotoku)

Devenim conştienţi de faptul că Amida ne eliberează din naştere şi moarte, şi de aceea simţim recunoştinţă. Exprimăm această recunoştinţă rostind Numele lui şi îndeplinind diferite activităţi în beneficiul Dharmei. De exemplu, unii devin învăţători şi propovăduiesc celorlalţi Dharma lui Amida pentru a-i ajuta să primească shinjin. De asemenea, a oferi texte sacre ori a susţine dojourile şi templele sau pe învăţătorii şi colegii de practică sunt fapte ce răspund cu recunoştinţă bunăvoinţei lui Tathagata Amida.

Shinran spune în Imnurile epocilor Dharma:

“Astfel este bunăvoinţa marii Compasiuni a lui Amida,

Încât trebuie să ne străduim a-i răspunde cu recunoştinţă, chiar dacă trupurile ni s-ar sfărâma în bucăţi;

Astfel este bunăvoinţa maeştrilor şi a adevăraţilor învăţători,

Încât trebuie să ne străduim a-i răspunde cu recunoştinţă, chiar dacă oasele ni s-ar transforma în cenuşă.”

9. A practica întotdeauna Marea Compasiune (jyogyo daihi)

Aceasta nu înseamnă că acţionăm asemenea Buddhaşilor în această viaţă.

Dacă am fi deja Buddhaşi şi am avea mare Compasiune ar însemna că nu mai avem nevoie de Legământul Principal. Aşadar, care este avantajul practicării marii Compasiuni?

Deşi nu suntem asemenea Buddhaşilor în această viaţă, primind shinjin devenim parte din lucrarea salvatoare a lui Amida sau altfel spus, o legătură în lanţul marii sale Compasiuni. Putem înţelege limitările noastre şi ale celorlalţi şi să realizăm că suntem acceptaţi cu toţii, fără nici o discriminare. În mod special, îi putem ajuta pe ceilalţi să creeze legături cu Dharma lui Amida.

Despre cel care ajută la răspândirea învăţăturii despre Amida putem spune că într-adevăr practică marea Compasiune în sensul că acţionează ca mesager al acesteia.

În capitolul trei din Kyogyoshinsho, secţiunea despre adevăratul discipol al lui Buddha, Shinran Shonin citează un pasaj din “Sutra Marii Compasiuni”:

“Ce este ‘Marea Compasiune’? Cei care continuă întru nembutsu fără nici o întrerupere[8] se vor naşte cu siguranţă în tărâmul fericirii la sfârşitul vieţii lor. Dacă aceştia se încurajează unul pe altul şi îi fac şi pe alţii să rostească Numele, ei sunt numiţi ‘cei ce practică Marea Compasiune’.”

Aşadar, a practica Marea Compasiune în această viaţă înseamnă a-i încuraja pe ceilalţi să rostească nembutsul credinţei în Buddha Amida.

10. A intra în grupul celor cu adevărat stabiliţi (shojyoju ni iru)

Primind shinjin în această viaţă intrăm în grupul celor cu adevărat stabiliţi sau în stadiul celor asiguraţi de naşterea în Tărâmul Pur. Acesta mai este numit şi stadiul de non-retrogresiune. Pentru că ne aflăm în această categorie specială ne bucurăm de toate cele zece avantaje. Putem spune, de asemenea, că acest avantaj precum şi celelalte, ne sunt oferite de transferul de merite de la Amida către noi (al doilea avantaj).

Al zecelea avantaj este vestea minunată că noi şi cei asemenea nouă, adică oamenii obişnuiţi şi plini de patimi oarbe, devenim salvaţi (asiguraţi de naşterea în Tărâmul Pur) exact aşa cum suntem dacă ne încredem în Amida.

La finalul acestor explicaţii vă prezint alte trei importante discuţii legate de avantajele în această viaţă ale unui adept nembutsu. Vă rog, citiţi-le cu atenţie şi reflectaţi asupra lor.

Întrebare:

“… acel sentiment al siguranţei pare că nu se aplică modului de viaţă din samsara, nici măcar felului în care murim (suferinţă, durere, etc) ci vieţii de după moarte şi naşterii în Tărâmul Pur.”

Răspuns:

Sentimentul siguranţei pe care îl are un adept nembutsu este dat de certitudinea că va merge direct în Tărâmul Pur. El ştie că indiferent cum trăieşte sau moare se va duce exact acolo. Orice karma din această viaţă nu mai poate avea un efect în sensul unei noi renaşteri în samsara. Aceasta este asigurarea pe care o primeşte în viaţa de acum, iar nu în momentul morţii (vezi al zecelea avantaj).

Însă ştie că timpul rămas până la moarte va fi trăit ca o fiinţă obişnuită şi neiluminată, de aceea este normal să sufere atât timp cât nu este încă un Buddha. Repet, continuă să sufere pentru că rămâne o fiinţă neiluminată până la moarte.

A primi meritele lui Amida este ca şi cum ai intra într-un curent puternic. Rămâi aşa cum eşti, o bucăţică urâtă de lemn, însă devii purtat spre ocean. Probabil că această imagine te va ajuta să înţelegi mai bine.

A te împărtăşi (prin shinjin) din meritele lui Amida în această viaţă şi a fi protejat de Buddhaşi înseamnă că eşti purtat în siguranţă către celălalt ţărm în timp ce rămâi un om obişnuit.

Este asemenea unui bolnav dus la spital de o ambulanţă. Deşi continuă să sufere pe drumul către spital (restul vieţii până la moarte şi naşterea în Tărâmul Pur), în momentul în care ajunge acolo şi întâlneşte Doctorul (naşterea în Tărâmul lui Amida) este vindecat odată pentru totdeauna şi devine el însuşi un Doctor (devine un Buddha şi se întoarce în această lume pentru a-i salva pe ceilalţi).

Întrebare:

”Sunt foarte confuz în legătură cu ceea ce buddhismul general afirmă, şi anume că ajută fiinţele să se elibereze de suferinţă în această viaţă. Însă din spusele tale pare că singura metodă pentru eliberarea de suferinţă în cazul unui buddhist Jodo Shinshu este moartea.”

Răspuns:

Singura metodă de a scăpa de suferinţă în cazul unui buddhist Jodo Shinshu este să se încreadă în această viaţă în Buddha Amida, ceea ce înseamnă că se lasă purtat de “ambulanţa” lui Amida şi este sigur că va fi vindecat odată ce ajunge la spital (Tărâmul Pur). Nu poate fi în alt fel.

Însă această încredere şi siguranţă că va fi salvat apare în timpul vieţii. Credinţa şi siguranţa nu duc automat la absenţa suferinţei din viaţa adeptului pentru că acesta nu este încă un Iluminat sau un Buddha, aşa cum am explicat anterior.

Întrebare:

” Din câte am înţeles, numai eu sunt responsabil de tot ceea ce mi se întâmplă iar acest lucru nu poate fi schimbat. Nu am decât să îndur şi să support totul până ce mor şi merg în Tărâmul Pur unde voi deveni un Buddha. Este posibil însă ca vre-o acţiune a mea să schimbe cumva modul în care faptele trecute se manifestă în viaţa de acum?”

Răspuns:

Da, poţi să îţi schimbi karma într-o măsură mai mică sau mai mare, să îţi faci cât mai plăcut sau neplăcut timpul pe care îl mai ai de trăit în samsara – asta depinde de fiecare şi de specificul karmei lui – dar nu ai cum să îţi vindeci total rănile, adică să devii perfect fericit în această viaţă, deoarece nu poţi ajunge un Buddha cât încă eşti în trup.

Jodo Shinshu nu afirmă că nu ar trebui să faci nimic pentru a trăi mai bine, ci doar că nu poţi deveni un Buddha aici şi acum. Aşa cum am explicat anterior, nu poţi fi 100% fericit în viaţa prezentă deoarece nu eşti încă un Buddha şi numai un Buddha poate fi fericit oriunde s-ar afla, în toate lumile şi trupurile posibile, chiar şi în iad.

[1] În hinduism îl reprezintă pe zeul creator, însă în buddhism el este stăpânul primului cer Dhyana din lumea formei.

[2] Este stăpânul Cerului celor treizeci şi trei de zei (Trayas-trimsa).

[3] Devaşii sunt zei cereşti ale căror domenii sunt situate deasupra tărâmurilot omeneşti.

[4] Vezi şi al zecelea avantaj.

[5] Paul Roberts, discipolul lui Eiken Kobai Sensei si webmaster al site-ului www.shinugly.com.

[6] Vezi al zecelea avantaj.

[7] Manifestări ale lui Buddha Amida în funcţie de specificul fiecărei fiinţe.

[8] Acest nembutsu este recitarea Numelui ca expresie a credinţei. De aceea, a-l recita fără întrerupere este echivalent cu a avea o credinţă stabilă, fără îndoială.

Înţelesul lui “nu există precepte”

2010-09-26T15:34:00.002+03:00

Întrebare:

De ce în buddhismul Jodo Shinshu este negată şi descurajată respectarea preceptelor? Care este înţelesul afirmaţiei “nu există precepte”? Pot să fiu un adept Jodo Shinshu dar să respect preceptele?

Răspuns:

În Jodo Shinshu nu este negată şi nici descurajată respectarea preceptelor. Noi nu suntem împotriva acestora şi nu susţinem încălcarea lor. Ceea ce afirmăm este că nu ar trebui să credem că încercând să respectăm preceptele creăm merite personale sau că prin aceasta adăugăm ceva la salvarea lui Amida.

Ne naştem în Tărâmul Pur şi devenim Buddhaşi numai datorită Puterii lui Amida iar nu eforturilor noastre de a respecta preceptele sau a indeplini cutare practică virtuoasă.

Sfatul meu este acesta: încearcă să respecţi preceptele, făi tot ce poţi să ai o viaţă corectă, nu răni direct sau indirect pe nimeni , nu fura, nu îţi înşela iubita, nu consuma alcool sau carne, nu minţii, etc, dar nu lega niciodată asta de atingerea Buddheităţii care apare numai datorită lui Amida. Succesul ori insuccesul respectării preceptelor nu are nimic de a face cu Iluminarea ta, aşa că fii relaxat în această privinţă. Asta este o diferenţă semnificativă între Jodo Shinshu şi alte şcoli buddhiste.

Şterge odată pentru totdeauna din mintea şi vocabularul tău buddhist cuvintele “merite sau virtuţi personale”. Acestea pot avea unele semnificaţii în alte şcoli însă în Jodo Shinshu ele sunt zero.

Shinran Shonin, precum şi orice patriarh al tradiţiei noastre, nu a spus niciodată: “ucide, fură, minte, înşeală-ţi nevasta”, ci mai degrabă au indicat faptul că a nu face nici una din aceste fapte nu înseamnă că eşti neapărat un om bun, capabil de a atinge Buddheitatea prin tine însuţi. Asta ar trebui foarte bine înţeles.

De asemenea, chiar dacă se afirmă în textele sacre că în ultima epocă a Dharmei preceptele sunt inexistente, aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne apucăm de omorât şi furat. Expresia “nu există precepte” înseamnă că cei ce trăiesc în ultima epocă a Dharmei nu mai sunt capabili să se folosească de precepte pentru a avansa către Iluminare. Astfel, acestea sunt ca şi inexistente pentru scopul ultim al practicii buddhiste. Repet, preceptele sunt ca şi inexistente pentru scopul ultim al practicii buddhiste, adică pentru atingerea Buddheităţii.

Însă cu toate acestea, citim în sutre şi în alte cărţi buddhiste despre ele, aşa că nu putem afirma că au fost şterse din memoria scrisă sau colectivă. Citindu-le vedem cum Buddhaşii ar dori să ne comportăm, gândim şi vorbim, aşa că încercăm să ne ghidăm viaţa după ele cât de mult putem, însă această încercare nu mai constituie un merit sau o metodă de a avansa pe calea către Iluminare. Motivul este că posibilitatea şi capacităţile noastre de a respecta preceptele la modul perfect, în litera şi spiritul lor, sunt ca şi inexistente. Jodo Shinshu susţine că minţile şi mediul fiinţelor care trăiesc în această epocă depărtată de prezenţa fizică a lui Shakyamuni sunt atât de pervertite încât nu au cum să avanseze către Buddheitate folosind diferite metode de a se îmbunătăţi pe sine însuşi până când într-o zi, puritatea, înţelepciunea şi compasiunea perfectă sunt obţinute.

Aşadar, putem spune că Jodo Shinshu nu crede în capacităţile spirituale ale fiinţelor neiluminate. Tot ceea ce îndeplinesc aceste fiinţe în cele trei moduri de acţiune[1] este otrăvit de ignoranţă şi egoism, aşa că nu pot fi numite fapte bune şi curate folositoare pentru atingerea Buddheităţii.

Ataşamentul faţă de aşa zisa noastră bunătate este o altă iluzie printre multele pe care le moştenim din trecutul fără de început.

Acestea fiind zise, te rog din nou, să nu înţelegi greşit învăţătura tradiţiei noastre:

- Jodo Shinshu nu este o încurajare pentru imoralitate, iresponsabilitate sau lenevie

- Adepţii acestei şcoli să facă tot ce le stă în putinţă pentru a duce o viaţă pe baza principiilor buddhiste cuprinse în precepte

- Jodo Shinshu afirmă doar că Iluminarea vine prin intermediul lui Buddha Amida şi că nu este obţinută prin acţiunile fiinţelor neiluminate

- Jodo Shinshu crede că numai Buddhaşii au adevărate merite şi virtuţi care pot fi împărtăşite cu ceilalţi

Pe scurt, făi tot ce poţi în viaţa de fiecare zi pentru a trăi în conformitate cu preceptele, însă bazează-te numai pe Amida pentru atingerea Buddheităţii.

[1] Cu gândul, fapta şi cuvântul.

Cele trei Legăminte ale salvării în buddhismul Jodo Shinshu

2010-09-22T07:31:00.001+03:00

Vorbind la modul general, practicile predate de Buddha Shakyamuni pot fi clasificate în două grupe:

practici meditative
practici non-meditative

Practicile meditative includ diferite tipuri de meditaţii şi vizualizări întâlnite în toate şcolile de buddhism de la Theravada şi Mahayana, până la Vajrayana esoterică.

Practicile non-meditative presupun recitarea sutrelor, respectarea preceptelor, abţinerea de la rău şi îndeplinirea diferitelor fapte bune, etc. Despre acestea se spune că dau naştere la merite sau energie karmică pozitivă care îl ajută pe practicant să atingă naşteri ori stări spirituale avansate. Meritele pot fi transferate sau direcţionate de practicant spre diferite scopuri, inclusiv viitoarea sa Iluminare.

Însă Shinran se situează pe o poziţie complet diferită, în conformitate cu care, fiind neiluminaţi sau ne-Buddha, nu putem avea merite adevărate. Aceasta este în mod special valabil în ultima epocă Dharma în care trăim acum. Numai un Buddha, în special Amida Buddha, pot avea adevărate virtuţi, de aceea el a considerat că transferul de merit de la practicant spre atingerea Iluminării este inutil, menţionând că de fapt, acest transfer are loc numai de la Amida către cei care au credinţă în el.

Aşadar, este foarte important să abandonăm orice gând legat de merite sau virtuţi personale şi în loc de asta, să ne bazăm exclusiv pe Puterea salvatoare a lui Buddha Amida. Această încredere este descrisă în al Optsprezecelea Legământ, numit Legământul Principal. În el, Amida promite:

Toate fiinţele care se încred în Amida, vor să se nască în Tărâmul său Pur şi rostesc Numele lui, se vor naşte acolo. Nimic altceva nu mai este necesar. Nici o menţiune legată de merite sau ceva pe care practicantul ar trebui să îl adauge la puterea lui Amida. Doar aspiraţi să vă naşteţi în Tărâmul Pur, încredeţi-vă în Amida şi recitaţi Numele lui. Aceste trei aspecte: 1. dorinţa de a se naşte în Tărâmul Pur, 2. credinţa şi 3. rostirea Numelui, sunt de fapt, trei manifestări ale aceluiaşi lucru – shinjin sau credinţa. Asta pentru că nu poate exista vre-o dorinţă de a se naşte în Tărâmul Pur sau o rostire a Numelui dacă adeptul nu crede în existenţa lui Buddha Amida şi în capacitatea acestuia de a ne face să ne naştem acolo. În consecinţă, dorim să mergem în Tărâmul Pur şi rostim Numele lui Amida pentru că ne încredem în puterea lui de a realiza Naşterea noastră.

Namo Amida Butsu înseamnă “mă refugiez în Buddha Amida” iar a se refugia înseamnă a avea credinţă. Rostirea Numelui (nembutsu) este expresia naturală a credinţei şi este identică cu aceasta. Nu poate exista un nembutsu autentic fără credinţă. Aşa stau lucrurile cu al Optsprezecelea Legământ.

Şi totuşi, nu toţi practicanţii sunt capabili să renunţe definitiv la ataşamentul faţă de puterea personală în atingerea naşterii în Tărâmul Pur. Ei nu se pot baza exclusiv pe Amida ci au senzaţia că există încă ceva ce ar trebui adăugat la Puterea lui pentru a merita să se nască în Tărâmul Pur. Astfel, rămân ataşaţi de ideea de merit chiar dacă se bazează în acelaşi timp pe Amida. Acest gen de credinţă, amestecată cu încrederea în propriile merite şi în puterea personală, nu rezonează cu al Optsprezecelea Legământ, însă nici aceşti oameni nu sunt abandonaţi de Amida.

În mod special pentru cei incapabili de a se baza exclusiv pe el, însă doresc să se nască în Tărâmul lui Pur, Amida a creat al Nouăsprezecelea şi al Douăzecelea Legământ:

(19) Dacă, după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din tărâmurile celor zece direcţii, care aspiră să atingă Iluminarea, îndeplinesc diferite fapte merituoase şi îşi doresc sincer să se nască în tărâmul meu, nu mă vor vedea în momentul morţii, apărând înaintea lor înconjurat de o mulţime de înţelepţi, fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare.

(20) Dacă, după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din tărâmurile celor zece direcţii, care auzindu-mi Numele, îşi concentrează gândurile asupra tărâmului meu, plantează rădăcinile virtuţii şi îşi transferă cu sinceritate meritele către el, cu dorinţa de a se naşte acolo, nu li se va împlini această aspiraţie, fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare.

Amida afirmă în al Nouăsprezecelea Legământ faptul că cei ce fac fapte merituoase pentru a atinge Naşterea îl vor vedea în momentul morţii înconjurat de mulţi înţelepţi, primindu-i în Tărâmul Pur. Faptele merituoase reprezintă îndeplinirea diferitelor tipuri de practici meditative şi non-meditative. Spre exemplu, ori de câte ori practică o vizualizare a lui Amida în conformitate cu Sutra Contemplaţiei ori zazen sau altă tehnică de meditaţie, când încearcă să respecte preceptele, fac o faptă bună precum salvarea vieţii, abţinerea de la carne, etc, cred că asta îi va ajuta să se nască în Tărâmul Pur şi că pot transfera meritele accumulate în urma acestor practici (meditative sau non-meditative) către viitoarea naştere acolo.

De obicei, adepţii altor şcoli practică meditaţia sau respectă preceptele pentru a deveni Buddha în această viaţă, asemenea lui Shakyamuni, însă cei ce se încred în al Nouăsprezecelea Legământ schimbă direcţia (scopul) acestor practici meditative sau non-meditative către a deveni un Buddha în Tărâmul Pur al lui Amida. Aceasta este diferenţa dintre ei şi alţi buddhişti, care îi face să intre în influenţa şi călăuzirea lui Buddha Amida.

Adepţii celui de al Douăzecelea Legământ fac un pas înainte în Lumina lui Buddha Amida. Ei nu se opresc la practici meditative sau non-meditative, ci dintre toate practicile aleg una singură – rostirea Numelui lui Amida.

Expresia “auzindu-mi Numele” din acest Legământ înseamnă că devin conştienţi de Numele lui Amida şi îl rostesc mental şi verbal.

Concentrarea gândurilor asupra Tărâmului Pur şi dorinţa de a se naşte acolo se face acum prin recitarea Numelui. În Mica Sutră despre Buddha Amida (Amida-kyo), recitarea Numelui este numită rădăcina tuturor virtuţilor, deoarece dintre toate practicile buddhiste recomandate de Shakyamuni, recitarea Numelui este supremă. Aşadar, “a planta rădăcinile virtuţilor” menţionată în al Douăzecelea Legământ înseamnă a recita exclusiv Numele lui Amida, a alege dintre toate practicile numai pe aceasta.

Asemenea celor ce urmează al Nouăsprezecelea Legământ, adepţii celui de al Douăzecelea nu sunt liberi de îndoială, în sensul că nu se bazează exclusiv pe Puterea lui Amida pentru a se naşte în Tărâmul Pur ci cred că această recitare a Numelui este o virtute personală şi o practică ce depinde de capacităţile lor pentru a fi îndeplinită corect. De aceea, transferă meritele pe care cred că le-au acumulat printr-o bună recitare către naşterea în Tărâmul Pur. Ei încă depind de puterea lor personală iar credinţa nu este una absolută.

Observăm din aceste două legăminte, al Nouăsprezecelea şi al Douăzecelea, că cei care practică în conformitate cu ele se nasc de asemenea în Tărâmul Pur şi scapă definitiv din naştere şi moarte. Amida încheie în mod special formularea legămintelor cu promisiunea că cei ce îndeplinesc cerinţele lor se vor naşte cu siguranţă în Tărâmul Pur, în caz contrar el nemeritând să fie numit Buddha – “fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare”.

Dar dacă citim Sutra Contemplaţiei vedem că printre cei ce se nasc în Tărâmul Pur transferându-şi meritele acolo, există diferite grade. Nu toţi sunt egali. Cu cât mai multe virtuţi, cu atât mai bun este locul ocupat în Tărâmul Pur, de la “cel mai înalt nivel al celui mai mare grad”, până la “nivelul cel mai de jos al celui mai mic grad”.

Însă nici o menţiune de acest gen nu se face referitor la cei ce intră în Tărâmul Pur prin credinţă (shinjin), în conformitate cu al Optsprezecelea Legământ. Astfel, respectivele nivele reprezintă virtuţile personale ale practicanţilor din vieţile trecute, când şi-au transferat meritele accumulate prin diferite practici meditative sau non-meditative ori prin nembutsu recitat pe baza puterii personale.

Ce înseamnă asta? De ce adepţii născuţi în Tărâmul Pur prin credinţă nu sunt menţionaţi în nici una din aceste categorii?

Shinran a explicat faptul că aceştia devin Buddhaşi imediat ce se nasc în Tărâmul Pur iar pentru un Buddha nu există categorii în care ar putea fi clasificaţi. Din contră, cei născuţi în Tărâmul Pur prin porţile celui de al Nouăsprezecelea şi al Douăzecelea Legământ nu devin imediat Buddhaşi, ci datorită agăţării de puterea personală continuă să rămână într-o stare neiluminată a minţii până când îşi depăşesc îndoielile şi ataşamentele faţă de aşa zisele lor merite şi virtuţi şi se încred total în Puterea lui Buddha Amida.

Legământul al Optsprezecelea este al intrării directe în adevăratul Tărâm Pur, în timp ce al Nouăsprezecelea şi al Douăzecelea sunt legăminte ale intrării indirecte. Gândiţi-vă la o casă cu trei intrări. O uşă este intrarea principală care duce direct la proprietar şi în prezenţa sa deveniţi asemenea lui (un Buddha ce se împărtăşeşte din activitatea lui Amida), în timp ce a doua şi a treia uşă duce la o anticameră unde trebuie să staţi o vreme până când vă este permis accesul.

Această anticameră a Iluminării perfecte în Tărâmul Pur al lui Amida este numită zona de graniţă a Tărâmului Pur sau tărâmul indolenţei şi al mândriei, castelul îndoielii, palatul matcă, etc. Naşterea acolo nu este o pedeapsă, ci mai degrabă practicanţii se ţin pe ei înşişi în acea zonă prin propriile îndoieli şi ataşamente faţă de puterea personală[1].

Legămintele Optsprezece, Nouăsprezece şi Douăzeci sunt cele trei legăminte ale salvării ce oferă eliberarea din naştere şi moarte tuturor fiinţelor care se bazează exclusiv sau parţial pe Buddha Amida, au credinţă absolută ori încă se mai agaţă de aşa zisa lor putere sau de meritele personale, însă îşi doresc să se nască în Tărâmul Pur. Pentru că aceste legăminte şi în mod special al Optsprezecelea sunt menţionate în Marea Sutră despre Buddha Amida, Shinran a considerat propovăduirea acesteia ca fiind principalul scop al apariţiei lui Buddha Shakyamuni în lume, în timp ce Sutra Contemplaţiei, unde sunt menţionate vizualizarea lui Amida, transferul de merite şi cele nouă grade de aspiranţi şi Mica Sutră despre Amida (Amida-kyo) în care numai recitarea Numelui este încurajată ca rădăcină a tuturor virtuţilor, sunt metode provizorii pentru cei care nu se pot încă baza exclusiv pe Buddha Amida.

Mulţi oameni trec prin aceste trei legăminte ale salvării conştient sau inconştient în practica lor. Câţi dintre noi nu am avut un timp când am practicat diferite metode buddhiste pentru a deveni un Buddha în această viaţă după ce am abandonat alte căi religioase sau nu am avut nici o religie. Apoi am auzit de Tărâmul Pur al lui Amida şi am încetat să aspirăm la atingerea Iluminării în această viaţă, dorindu-ne să ne naştem acolo. Şi totuşi, îndoindu-ne că naşterea în Tărâmul Pur este atât de uşor de obţinut am simţit că trebuie să facem ceva pentru a o merita. Aşadar, am continuat să urmăm diferite practici pentru a ne simţi cât de cât mai buni şi merituoşi.

Apoi, auzind că nembutsu este marea practică între toate practicile buddhiste şi rădăcina tuturor virtuţilor, am început să îl recităm, însă tot am simţit că parcă este prea uşor, aşa că din nou agăţarea faţă de puterea personală a continuat să ne ţină prizonieri ai îndoielilor.

În sfârşit, după ce am ascultat învăţătura din nou şi din nou, conştientizând adevăratele noastre capacităţi şi Compasiunea lui Amida, am realizat că acest Buddha este asemenea unei mame pentru noi şi ca orice mamă îşi va salva copii din diverse pericole fără să mai aştepte până când aceştia devin perfecţi. Aşa că, pentru prima oară auzim al Optsprezecelea Legământ în care nu este menţionată nici o capacitate sau virtute specială pentru a ne naşte în Tărâmul Pur şi primim credinţa.

Atunci, Numele pe care continuăm să îl rostim nu mai este nembutsul bazat pe puterea personală, ci nembutsul credinţei şi al recunoştinţei.

Prin acest nembutsu intrăm direct în prezenţa lui Amida, Maestrul Tărâmului Pur, unde devenim la rândul nostru Buddhaşi, alăturându-ne pentru totdeauna lucrării lui de a salva toate fiinţele.

[1] Pentru o mai bună înţelegere a naşterii în zona de graniţă a Tărâmului Pur, vezi articolul „Comentariu la capitolul Şaptesprezece din Tannisho – naşterea în zona de graniţă”.

Amida ca Buddha etern sau Buddha în conformitate cu Marea Sutră

2010-09-16T13:27:00.001+03:00

-citiţi mai întâi articolul despre Buddha Amida şi Tărâmul său Pur-

Întrebare:

“…cum este posibil ca Amida să fie Buddha etern din moment ce este descris în Marea Sutră ca Dharmakara ce a practicat timp de mulţi eoni şi şi-a început existenţa la un moment dat, într-o altă lume? Este Dharmakara o manifestare a lui Amida ca Buddha etern, precum Shakyamuni este manifestarea lui Amida în această lume? Sunt puţin confuz…”

Răspuns:

Dharmakara ce a devenit Buddha Amida este descrierea în termeni de cauză şi efect a lucrării salvatoare a lui Amida ca Buddha etern. Este modul în care Buddha etern şi suprem sau “corpul” ultim al naturii Dharma, de nedescris şi dincolo de orice formă, devine “corpul” Dharma al metodelor pline de Compasiune ce are formă şi Nume.

În sensul lui ultim (Dharmakaya), Buddha Amida este eterna şi neschimbabila natură de Buddha, în termeni Sambhogakaya este rezultatul legămintelor şi practicilor lui Dharmakara Bodhisattva, adică Amida Buddha descris în Marea Sutră iar în termeni Nirmanakaya, Shinran afirmă că l-a manifestat pe Shakyamuni, cel care a propovăduit metoda sa de salvare.

Pentru a ne naşte în Tărâmul Pur şi a atinge acolo suprema Iluminare, trebuie să ne încredem în Amida aşa cum a fost el descris în Marea Sutră, adică Buddha cu formă şi Nume, cel care îşi duce la împlinire Legămintele făcute pe vremea când era Bodhisattva Dharmakara şi care acum acţionează din Tărâmul său Pur (sfera sa de influenţă).

Acesta este răspunsul meu, însă aş vrea să merg puţin mai departe.

Nu ne putem încrede în Amida sub aspectul său ultim de Buddha etern care este dincolo de orice formă. Shakyamuni ne-a încurajat în Marea Sutră să ne refugiem şi să avem credinţă în Amida ca Buddha ce a făcut Legământul Principal şi care astfel are formă şi Nume.

Nu putem avea credinţă în Dharmakaya. În Dharmakaya putem sălăşlui din momentul în care vom deveni noi înşine Buddhaşi, deoarece în acea stare dualitatea subuiect-obiect, credincios-obiect al credinţei, este depăşită.

Asta este ceea ce persoanele care neagă realitatea lui Amida în forma sa transcendentă (Sambhogakaya) şi a Tărâmului Pur, nu înţeleg.

Numai în Buddha Amida cu formă şi Nume, adică în Amida aşa cum este el prezentat în Marea Sutră, putem avea credinţă adevărată. Shinran Shonin a vorbit de asemenea, despre Amida, în termeni ultimi, în câteva locuri din scrierile sale, însă şi-a încurajat mereu adepţii să se încreadă în Amida cel prezentat în Marea Sutră şi a cărui descriere el însuşi a acceptat-o pe deplin.

Aşadar, a numi ficţiune istoria lui Buddha Amida din Marea Sutră ori existenţa Tărâmului Pur ca fiind simbolică sau mitologică presupune o absenţă a credinţei (shinjin) şi neagă în acelaşi timp şansa altora de a o primi[1].

[1] Există din păcate, în unele cercuri academice Jodo Shinshu, tedinţa de a prezenta pe Buddha Amida drept simbol, ficţiune, figură mitologică iar nu un Buddha viu. Voi dezbate pe larg acest subiect în viitoarea mea carte despre Buddha Amida. Deocamdata, citiţi articolele „Cei care neagă existenţa lui Amida nu au shinjin” şi „Tărâmul Pur nu este aici şi acum”.

Jodo Shinshu – singura cale efectivă în această ultimă epocă Dharma

2010-09-10T07:23:00.002+03:00

- pe baza unor versuri din Shozomatsu wasan -

Buddhismul s-a răspândit foarte mult în Europa ultimilor cincizeci de ani, ceea ce este îmbucurător. Însă în această răspândire şi imaginea pe care a căpătat-o în ţările vestice lipseşte ori nu este bine înţeles un element important. Prea multe voci se aud în susţinerea unor deja vechi stabilite prejudecăţi, precum: “buddhismul este o cale a eliberării prin sine însuşi” sau “Buddha a fost doar un învăţător, degetul care arată luna”, etc. Imaginea adânc înrădăcinată în minţile oamenilor despre cum ar trebui să fie un buddhist este aceea a unui călugăr sau practicant mereu calm şi zâmbăreţ ce urmează o cale grea a îmbunătăţirii şi eliberării personale. Pentru mulţi acesta este buddismul, însă pentru Shinran, tocmai asta nu mai este el de mult…..

Povestea vieţii şi învăţăturii lui ne arată un alt aspect al buddhismului pe care el îl consideră a fi adevăratul motiv al apariţiei acestei căi în lume – învăţătura Tărâmului Pur sau Jodo Shinshu, în care Buddha Amida nu mai este degetul care arată calea, ci un Salvator, de fapt, cel mai bun Salvator care a apărut vreodată în toate cele trei lumi, cu Shakyamuni fiind mesagerul şi propovăduitorul lui, ghidând fiinţele sensibile să se încreadă în Amida. Ce diferenţă imensă între ceea ce Shinran considera că este Dharma şi toate celelalte şcoli ale buddhismului puterii personale!

Putem spune că, în termenii lui Shinran, buddhismul nu va fi cu adevărat stabilit în afara Asiei până când învăţătura despre salvarea lui Amida nu va deveni suficient de bine cunoscută. De fapt, în ţările europene şi ne-asiatice în general, numai învăţăturile provizorii ale lui Shakyamuni s-au răspândit până acum, însă nu şi învăţătura adevăratei sale intenţii de a veni în această lume. Aşadar, este misiunea noastră să înţelegem şi să transmitem corect singura metodă spirituală care este încă funcţională şi capabilă de a salva fiinţele în această ultimă epocă Dharma. Cu cât devenim mai conştienţi de acest adevăr, cu atât mai bine este pentru lumea în care trăim.

Posibilitatea atingerii Buddheităţii în chiar această viaţă este esenţa şcolilor buddhiste care sunt atât de răspândite în Europa. Ştiri despre maeştri buddhişti faimoşi şi realizările lor deosebite sunt multe iar numărul discipolilor lor creşte vertiginos. Cine nu ar vrea să vadă, atingă sau să fie în preama cuiva despre care se spune că este încarnarea unui maestru de demult sau chiar un Buddha viu….

Însă eu nu mă pot abţine să nu privesc cu suspiciune toate aceste împliniri ale unor importante figuri din buddhismul actual. Dacă este să privesc “realizările spirituale moderne” prin ochii învăţăturii lui Shinran despre adevăratele capacităţi ale fiinţelor ce trăiesc în ultima epocă Dharma, cred că rămân două posibilităţi în ceea ce îi priveşte pe cei despre care se zice că ating starea de Buddha în zilele noastre:

1) Ar putea fi Bodhisattvaşi deghizaţi care au atins Buddheitatea în trecut şi care acum vin în lumea noastră pentru a-i păstra pe cale pe cei care nu pot încă să se încreadă în Amida însă continuă să urmeze alte metode buddhiste, sau

2) Deoarece ne aflăm în iluzie, avem senzaţia că cineva care dovedeşte mai multă răbdare decât noi sau zâmbeşte mai bine, a şi atins Buddheitatea.

Însă a deveni un Buddha înseamnă mult mai mult decât a fi capabil să afişezi o figură calmă şi senină ori să spui cuvinte frumoase şi înţelepte. Shinran a explicat în Tannisho[1] câteva aspecte importante despre ce înseamnă să devii un Buddha, ceea ce multor buddhişti zâmbăreţi ale timpurilor moderne le lipseşte:

“Se poate oare spune despre aceia care vorbesc despre atingerea Iluminării în această viaţă că manifestă diverse corpuri ale acomodării[2], că posedă cele treizeci şi două de caracteristici[3] şi cele optzeci de semne ale lui Buddha[4] şi că propovăduiesc Dharma pentru a ajuta fiinţele sensibile în acelaşi fel ca Sakyamuni? Asta este ceea ce înseamnă a atinge Iluminarea în această viaţă”.

Un adevărat Buddha cunoaşte toate vieţile trecute, ale lui (când nu era încă un Buddha) şi ale tuturor fiinţelor, el înţelege toate cauzele şi posibilele efecte ale acestora, fiind aşadar, capabil să facă previziuni în ceea ce priveşte viitorul; el ştie la modul perfect ce metodă este mai potrivită pentru orice fiinţă care apare înaintea lui, aude şi vede tot în orice lume posibilă, etc, iar lista capacităţilor illuminate ale unui Buddha poate umple multe pagini…. Cred că este foarte important de înţeles că un Buddha a depăşit stadiul de om, deoarece condiţia omenească este doar una din multele stări neiluminate ale existenţei de care un Buddha se eliberează. Forma exterioară sau trupul în care cineva devine un Buddha ori se manifestă din Compasiune faţă de fiinţe poate avea înfăţişare umană, însă mintea lui este dincolo de mintea limitată a unui om[5].

Calităţile illuminate ale unui Buddha se manifestă la exterior şi se impregnează pe trupul lui, aşadar, atât fizic cât şi mental, un Buddha este o persoană extraordinară, superioară oricărei fiinţe. Shinran a susţinut foarte clar în scrierile sale că a deveni un Buddha, posedând astfel de capacităţi precum cele enumerate anterior, este ceva ce nu se mai poate realiza în această epocă. Din păcate, contemporanii noştri nu citesc cu atenţie în sutre şi comentarii despre ce este un Buddha şi devin mult prea repede impresionaţi de oricine afişează mai mult calm decât ei.

În ceea ce mă priveşte, când răsfoiesc diferitele reviste buddhiste care sunt atât de populare în ziua de azi, am adeseori un sentiment de inutilitate şi deşertăciune.

Prea mulţi călugări zâmbăreţi, articole sofisticate, discuţii Zen despre vid şi cum suntem deja Buddha însă nu ne dăm seama încă şi alte lucruri asemănătoare …. citesc toate acestea şi am senzaţia că se adresează unor extratereştri sau în nici un caz mie însumi.

Cine sunt aceşti buni buddhişti şi cum ar putea vorbele lor să îmi fie de vre-un ajutor? A venit oare Buddha în această lume numai pentru a le preda acestor băieţi simpatici care sunt întotdeauna calmi şi au vieţi împlinite datorită meditaţiei? Dacă în acest fel stau lucrurile, atunci ce mai caut eu aici?

Înainte de a veni la Jodo Shinshu mă simţeam ca în timpul şcolii atunci când profesorul vorbea mai întotdeauna cu elevii buni iar pe mine mă trimitea în spatele clasei cu băieţii răi.

Fără Jodo Shinshu, buddhismul ar fi doar un alt discurs interesant pentru elevii buni şi deştepţi însă fără nici o relevanţă pentru oamenii reali care trăiesc în lumea mea de fiecare zi.

Acum înţeleg de ce considera Shinran că învăţătura Marii Sutre a fost adevăratul motiv al apariţiei lui Shakyamuni în această lume. El a avut curajul de a abandona masca bunului buddhist zâmbăreţ şi a privit adânc în sine însuşi şi în capacităţile oamenilor. Shinran nu ne-a predat discursurile moralizatoare ale altor sutre, ci a ales cu atenţie scrierile care erau cu adevărat importante pentru el şi ceilalţi.

Există învăţături şi practici propovăduite de Shakyamuni despre care Shinran a ales să nu vorbească şi a făcut asta nu pentru că respectivele erau dăunătoare, ci nefolositoare pentru atingerea Buddheităţii de către fiinţe precum noi înşine, fără capacităţi şi merite deosebite. El a explicat în Scrisorile[6] sale că unele învăţături buddhiste sunt de relevanţă limitată iar altele de relevanţă universală şi că învăţătura despre Legământul Principal al lui Buddha Amida face parte din ultima categorie. A fi de relevanţă universală înseamnă a fi folositor şi efectiv atât pentru cei virtuoşi cât şi pentru cei răi şi plini de patimi oarbe. Sfinţi şi păcătoşi, înţelepţi şi idioţi ar trebui să fie salvaţi în mod egal. Dintre toate căile buddhiste, numai Jodo Shinshu este “învăţătura în concordanţă cu fiinţele şi timpul în care acestea trăiesc”[7].

Unii ar putea crede (am auzit astfel de afirmaţii la unele întîlniri europene) că nu este bine să fim atât de radicali precum Shinran care a spus că numai credinţa în Buddha Amida poate face oamenii să atingă Buddheitatea, deoarece în acest fel am putea jigni alte şcoli buddhiste cu care suntem angajaţi în discuţii ecumenice.

Însă ce putem face? De ce s-ar simţi jigniţi când atât de multe confesiuni (dacă nu toate) pretind de asemenea că ele au cele mai bune practici şi metode? Uitaţi-vă doar la afirmaţiile şcolilor tibetane când îşi laudă propriile învăţături!

Opinia mea este că trebuie să ţinem strict de explicaţiile lui Shinran Shonin şi să le prezentăm exact aşa cum ne-au fost oferite, fără să adăugăm nimic pentru a satisface aşteptările fiinţelor neiluminate din alte şcoli sau alte religii. Şi asta deoarece în explicaţiile lui Shinran găsim adevăratul sens al existenţei Jodo Shinshu.

Această minunată învăţătură despre încrederea absolută în Buddha Amida nu este doar o altă metodă buddhistă printre cele 84000 porţi Dharma[8], ci învăţătura supremă a lui Shakyamuni.

Shinran a spus în Shozomatsu Wasan:

“..învăţăturile pe care Shakyamuni le-a lăsat în urmă

au intrat toate în palatul nagaşilor”.

Aceasta înseamnă că toate celelalte învăţături buddhiste nu mai sunt efective în aceste timpuri. “A intra în palatal nagaşilor” înseamnă exact asta – a nu mai fi de folos ori a fi ca şi inexistent”.

El a fost şi mai clar:

“Deşi avem învăţăturile lui Shakyamuni,

Nu există nimeni care să le practice;

De aceea, se spune că în ultima epocă Dharma

Nici o singură fiinţă nu va atinge Iluminarea prin ele”.

“Nici o singură fiinţă nu va atinge Iluminarea prin ele” este o afirmaţie foarte puternică. Nici o singură fiinţă – aceasta trebuie foarte bine înţeles. Nici un singur om nu poate practica într-un mod efectiv învăţăturile buddhiste în afară de medoda credinţei în Buddha Amida.

Shinran a spus foarte clar pentru cine este pregătit să audă:

“Dacă nu se încred în Legământul plin de Compasiune al lui Tathagata[9],

Nici o singură fiinţă din aceste vremuri – ultima epocă Dharma

şi a cincea perioadă de cinci sute de ani de la plecarea lui Shakyamuni –

nu are vre-o şansă de a evada din naştere şi moarte”.

Cuvintele lui Shinran nu lasă nici o urmă de îndoială în legătură cu ce avem de făcut.

Nu există nici o altă metodă buddhistă care să poată garanta atingerea Buddheităţii atât de repede, fără să ceară nimic din partea practicantului. Toate discursurile drăguţe şi practicile altor şcoli prin care ele pretind că oricine poate deveni un Buddha în această viaţă sunt bune în ele însele, dar nu mai sunt efective pentru această epocă şi oamenii care trăiesc în ea. Aşadar, ele sunt ca şi inexistente – “intrate în palatul nagaşilor”.

În această epocă, orice practică spirituală autentică – prin “autentică” înţeleg orice practică buddhistă iar nu metodele altor religii – care pretinde chiar şi cel mai mic merit din partea practicantului nu mai este o practică efectivă. De aceea, ar trebui să le abandonăm, pentru că nu mai putem deveni Buddhaşi prin ele.

Dacă este necesar să abandonăm toate celelalte practici buddhiste ca fiind plecate în palatul nagaşilor sau ca şi inexistente, cu atât mai mult nu ar trebui să urmăm învăţăturile şi practicile nebuddhiste, despre care Shinran vorbeşte în detaliu în Kyogyoshinsho unde afirmă, spre exemplu, citând din Marea Sutră a Nirvanei:

“Fii mei buni, există două tipuri de Iluminare: eternă şi impermanentă… Iluminarea căilor nebuddhiste este numită impermanentă, în timp ce Iluminarea metodelor buddhiste este eternă”.

El face din nou referire la învăţăturile nebuddhiste în Shozomatsu Wasan:

“Cele nouăzeci şi cinci de învăţături nebuddhiste pângăresc lumea[10];

Numai Calea lui Buddha este pură şi curată”.

Aceste versuri sunt imediat urmate de cele de mai jos:

“Numai mergând înainte şi atingând Iluminarea

putem să îi ajutăm pe ceilalţi în această casă arzând;
aceasta este lucrarea naturală a Legământului”.

Dacă le comparăm pe acestea din urmă cu afirmaţia despre cele două tipuri de Iluminare (eternă şi impermanentă) citată de Shinran în Kyogyoshinsho şi prezentată mai sus, putem trage cu uşurinţă concluzia că nu prin învăţăturile nebuddhiste, ci prin Calea lui Buddha, care este pură şi curată, suntem capabili să atingem Iluminarea.

Aşadar, pentru că trăim în această ultimă epocă Dharma cu toate dificultăţile şi mizeriile ei, trebuie să urmăm numai Calea lui Buddha iar nu diferitele căi nebuddhiste, ele însele manifestări ale acestei lumi plină de impuritate. Mai mult decât atât, dintre toate metodele buddhiste să alegem numai învăţătura despre Legământul Principal şi să le abandonăm pe celelalte ca fiind inutile (ca şi inexistente).

Cred în mod special că aceste afirmaţii ale lui Shinran Shonin despre căile nebuddhiste şi alte practici buddhiste în afară de Jodo Shinshu sunt foarte utile în zilele noastre când a devenit o modă să amestecăm lucrurile şi să găsim aşa zise sinteze între diferite credinţe religioase. Multe ciorbe spirituale se găsesc pe toate drumurile, amestecând elemente de creştinism cu buddhism, hinduism sau yoga. Însă şi în lumea buddhistă tendinţa de a amesteca lucrurile este adeseori întâlnită. În Jodo Shinshu spre exemplu, există un curent de opinie care încearcă să prezinte această Dharma într-un mod cât mai Zen pentru a o acomoda viziunilor personale şi incapacităţii de a se deschide faţă de o învăţătură buddhistă a salvării şi credinţei.

În respingerea căilor nonbuddhiste ca neducând la Iluminare şi a altor metode buddhiste ca ne-efective, Shinran arată că nu este interesat să satisfacă aşteptările şi opiniile nimănui ori să aibă discuţii politically corecte cu toate doctrinele şi viziunile religioase, ci că este mai degrabă concentrat pe salvarea fiinţelor din naştere şi moarte – lucrul cel mai important în drumul său spiritual. Înaintea celor două râuri de apă şi foc[11], a morţii şi a diverselor pericole ce pot lovi în orice moment, precum şi a şansei atât de rare de a se naşte în trup de om, Shinran este interesat exclusiv să ne arate Calea de scăpare. Iar el chiar nu vede nici o altă metodă utilă în afara credinţei în Buddha Amida. Toate celelalte sunt fie ireale, fie imposibil de utilizat.

Shinran ne cheamă să ne trezim şi să nu pierdem şansa preţioasă pe care o avem aici şi acum. Aceasta este o casă arzând iar nu un loc pentru discuţii şi doctrine fără importanţă. El este foarte limpede în explicaţiile sale, asemenea unui doctor care prescrie exact ceea ce îi trebuie unui pacient pentru a-i salva viaţa. Cuvintele lui sunt în genul următor: “Vrei să scapi de naştere şi moarte? Dacă da, atunci aceasta este metoda de urmat iar nu alta. Încrede-te în Buddha Amida şi în nimeni altcineva.”

Acesta este mesajul lui Shinran către o lume bolnavă cronic, aflată în ultima epocă Dharma, o lume care are nevoie disperată de cel mai bun medicament din istoria sa religioasă.
În loc să piardă timp cu pastile numai pe jumătate folositoare ori complet inaplicabile în aceste timpuri de epidemie gravă, Shinran ia măsuri drastice şi taie rădăcina bolii: “Aveţi credinţă în Amida. Aceasta este singura metodă, altfel boala voastră nu se va sfârşi. Sunteţi prea bolnavi, de aceea vă rog, nu mai pierdeţi vremea şi luaţi acest medicament”. Unui pacient care se află în moarte clinică nu i se mai pot aplica decât şocuri electrice, nu alte medicamente bune pentru când era mai puţin bolnav sau nu atât de slăbit (alte epoci decât cea de acum). Exact asta face Shinran, aplică şocuri electrice acestei lumi bolnave cu riscul de a fi considerat fundamentalist.

Celor care vin la buddhism şi la Jodo Shinshu pentru delicii intelectuale sau discuţii interesante, atitudinea radicală a lui Shinran poate părea jenantă sau incorectă faţă de alte şcoli şi religii. Însă pentru cei care naşterea şi moartea este problema de cea mai mare importanţă şi sunt conştienţi de adevăratele lor capacităţi, mesajul limpede şi direct al lui Shinran de a respinge ceeea ce este inutil şi a alege ceea ce este urgent şi folositor, este exact ceea ce aveau nevoie să audă.

Aşa că, dragi prieteni, alegeţi: evadaţi din această casă arzând sau rămâneţi în interior, petrecându-vă timpul cu practici false ori inutile.

Decizia vă aparţine.

[1] “Tannisho, plângere împotriva abaterilor de la adevăratul shinjin”, text clasic în tradiţia noastră apărut în 2003 în limba română în seria traducerilor din buddhismul Jodo Shinshu. De asemenea, puteţi citi comentariul meu în „Calea accepării-comentariu la Tannisho”, publicat de Corporate Body of Buddha Educational Foundation” în 2010.

[2] Nirmanakaya, în sanscrită. Unul dintre cele trei corpuri ale lui Buddha. Un Buddha se manifestă el însuşi în orice formă, în concordanţă cu condiţiile şi capacităţile acelora pe care trebuie să îi salveze. Vezi articolul „Despre Buddha Amida şi Tărâmul său Pur” de la sfârşitul acestei lucrări unde este explicată doctrina celor trei corpuri ale unui Buddha.

[3] „Treizeci şi două de caracteristici”, se referă la cele treizeci şi două de semne fizice ale desăvârşirii atribuite unui Buddha şi unui Cakravatin (rege ideal).

[4] „Optzeci de semne ale lui Buddha”, se referă la cele optzeci de caracteristici fizice importante ale unui Buddha. Acestea sunt caracteristici fizice minore ce însoţesc cele treizeci şi două de semne principale.

[5] Vezi capitolul „Despre Buddha Amida şi Tărâmul său Pur” din această carte unde vorbesc despre cele trei „corpuri” ale unui Buddha.

[6] Mattosho (Lumină pentru epocile din urmă), traducere în limba română de Josho Adrian Cîrlea. Apărută în 2004 în seria traducerilor din buddhismul Jodo Shinshu.

[7] Shozomatsu Wasan – Imnurile epocilor Dharma.

[8] Shinran a spus în scrisoarea a opta din “Lumină pentru epocile din urmă” (Mattosho): “Dintre Dharmele uşor de înţeles şi cele de neconceput, primele cuprind 84000 de învăţături ale Căii Înţelepţilor. Învăţătura Tărâmului Pur este Dharma de neconceput”. Aceasta este una din modalităţile prin care el a separat învăţătura Tărâmului Pur de celelalte învăţături şi practici buddhiste.

[9] Tathagata este un al nume pentru Buddha şi înseamnă ceva de genul „cel ce vine din aşaitate” sau din „ceea ce este” – realitatea de dincolo de aparenţe.

[10] Fraza "nouăzeci şi cinci de învăţături buddhiste" (kujugoshu ) apare pentru prima oară în Sutra Nirvanei. Se spune că în vremea lui Buddha erau nouă zeci şi cinci de învăţături greşite. Acestea sunt viziunile celor şase maeştri (rokushi gedo) adversari ai lui Buddha şi ai discipolilor acestora, cincisprezece pentru fiecare maestru în parte (explicaţiile lui Zuio Inagaki Sensei).

De asemenea, orice învăţătură spirituală care contrazice legea karmei aşa cum a fost explicată de Buddha, neagă renaşterea, afirmă existenţa unui creator şi judecător suprem al lumii, etc, poate fi considerată în categoria învăţăturilor nebuddhiste care ar trebui respinse. Spre exemplu, nimeni nu poate fi adept Jodo Shinshu şi să creadă în acelaşi timp în Dumnezeu, să nege renaşterea şi legea karmei.

[11] Aluzie la parabola celor două râuri şi a căii albe, scrisă de Maestrul Shan-tao în care acestea reprezintă patimile omeneşti. Vezi cartea mea, „Buddhismul Compasiunii”, apărută în 2005 şi publicată pentru distribuţie gratuită de Corporate Body of Buddha Educational Foundation.

Cele trei epoci Dharma

2010-09-04T08:44:00.003+03:00

Explicaţiile următoare se bazează pe diferite citate din ultimul capitol al Kyogyoshinsho (“Învăţătura, practica, credinţa şi realizarea căii Tărâmului Pur”), cea mai importantă lucrare a lui Shinran Shonin, precum şi pe câteva pasaje din sutre pe care el însuşi le-a folosit în comentariile sale.

Vorbind la modul general, doctrina celor trei epoci Dharma se referă la declinul treptat al capacităţii fiinţelor de a practica Dharma şi a atinge Iluminarea. Există aşadar, o diferenţă între timpul când Buddha Shakyamuni era în trup şi influenţa direct prin exemplul personal şi prezenţa sa (“câmpul său energetic”) pe cei adunaţi în jurul lui şi perioadele mult îndepărtate din istorie când numai învăţătura rămâne dar nu şi Învăţătorul.

Este o şansă rară aceea de a întâlni un Buddha faţă în faţă şi a primi instruire directă, fiind tot timpul în prezenţa şi sub influenţa sa. Cât de rapidă şi sigură este dezvoltarea spirituală, chiar şi numai privindu-i chipul şi având devoţiune faţă de el în fiecare zi.

De asemenea, în perioada imediat următoare dispariţiei fizice a unui Buddha, influenţa lui este încă simţită şi rămâne activă prin lucrarea celor mai apropiaţi discipoli sau discipolii discipolilor săi direcţi.

După cum se spune în Mahamaya Sutra:

“În timpul primei perioade de cinci sute de ani după parinirvana lui Buddha, şapte călugări sfinţi, toţi posedând mare înţelepciune, inclusiv Mahakasyapa, vor menţine Dharma cea corectă în succesiune pentru ca aceasta să nu piară. După cinci sute de ani Dharma va dispărea complet.”

Prima perioadă de cinci sute de ani după moartea fizică a lui Buddha (parinirvana) este numită epoca perfectă sau corectă a Dharmei. Aceasta este o perioadă caracterizată de practica şi înţelegerea corectă a Dharmei în toate aspectele sale (meditaţie, înţelepciune şi precepte) cu dese atingeri ale Eliberării din partea practicanţilor.

A doua perioadă este numită epoca de decădere a Dharmei, adică o mie de ani de la terminarea celei dintâi.

Ea este caracterizată de o scădere graduală în hotărârea cu care practicanţii, laici şi călugări deopotrivă, urmează Calea. Indulgenţa ocupă treptat mintea şi inima adepţilor. Încălcarea preceptelor devine din ce în ce mai obişnuită printre călugări şi călugăriţe în timp ce “numai câţiva ating fructul Iluminării”.

A treia şi ultima epocă Dharma se spune că va dura zece mii de ani după cea de a doua. În ea “numai învăţătura verbală rămâne”, în timp ce nimeni nu mai este capabil să respecte preceptele şi să practice cu adevărat meditaţia sau alte metode buddhiste bazate pe puterea personală. Descrieri precum, “Dharma corectă nu mai există” sau “învăţătura va fi depozitată în palatul nagaşilor”, ce se găsesc în Mahamaya Sutra ori Sutra Regelui Binevoitor, etc, înseamnă că deşi textele scrise pot fi citite şi studiate, Dharma învăţăturilor bazate pe puterea personală este ca şi inexistentă sau practic inexistentă, deoarece nimeni nu mai poate atinge Iluminarea prin ea.

Cerinţele căilor puterii personale din învăţătura buddhistă nu mai corespund capacităţilor fiinţelor.

De asemenea, cu toate că citim despre precepte în textele sacre, nimeni nu le mai poate respecta cu adevărat. De aceea, se spune că în această perioadă nu mai există precepte. Dacă ar fi existat persoane care ar avea cel puţin capacitatea de a le urma într-un mod imperfect, am putea vorbi despre încălcarea preceptelor, însă din moment ce oamenii nu le pot respecta deloc se spune că acestea nu mai există. Capacităţile fiinţelor sunt atât de scăzute încât nu mai are rost să li se ceară nimic din punct de vedere moral, aşadar, nu mai există precepte[1]. Este la fel cu a nu mai avea nici o pretenţie de comportament sănătos din partea unui bolnav cronic.

Chestiunea concordanţei dintre învăţătură şi fiinţele cărora li se adresează, precum şi timpul în care acestea trăiesc – mai aproape sau mai departe de prezenţa fizică a unui Buddha – este extrem de importantă.

Maestrul Tao-ch’o a spus:

“Dacă fiinţele, învăţăturile şi timpurile nu sunt în concordanţă, va fi foarte dificil să fie îndeplinită practica şi să se atingă Iluminarea”.

Cineva care trăieşte şi practică în prezenţa lui Buddha sau foarte aproape de timpul vieţii lui poate mult mai uşor să urmeze metodele bazate pe puterea personală în comparaţie cu cineva care se află la 2500 ani distanţă de el. Cerinţele şi practicile nu pot fi asemănătoare pentru acesta din urmă, deoarece timpurile şi capacităţile sunt diferite.
Maestrul Shinran explică:

“În ceea ce priveşte Dharma, sunt trei epoci iar referitor la oameni, există trei nivele. Instruirea care oferă învăţătura şi preceptele înfloreşte şi decade în funcţie de epocă iar cuvintele de condamnare sau laudă sunt acceptate sau respinse în funcţie de persoană…

… înţelepciunea şi Iluminarea fiinţelor din cele cinci perioade de câte cinci sute de ani de după moartea fizică a lui Buddha sunt diferite. Aşadar, cum ar putea să fie ele salvate numai de o singură cale?”.

Cum ar putea fiinţele ce trăiesc în ultima epocă Dharma să atingă Iluminarea prin metodele şi practicile oferite celor care urmau Calea în prezenţa lui Buddha, adică în epoca perfectă a Dharmei, care aveau un mediu şi capacităţi spirituale diferite?

“Este ca şi cum ai freca două bucăţi de lemn verde pentru a face focul; acesta nu se aprinde pentru că momentul este nepotrivit”, explică Maestrul Tao-ch’o într-o reuşită comparaţie.

De asemenea, Shinran subliniază foarte clar:

“Cu adevărat ştim că învăţăturile Căii Înţelepţilor[2] au fost gândite pentru perioada când Buddha era în lume şi pentru era corectă a Dharmei; ele sunt toate nepotrivite pentru timpurile şi fiinţele epocii decadente, ultime şi a celei în care Dharma a dispărut complet. Deja timpul lor a trecut şi nu mai sunt în concordanţă cu fiinţele”.

Aşadar, Sutra Marii Colecţii afirmă:

“Din miliarde de fiinţe sensibile care caută să îndeplinească practicile şi să cultive calea în epoca din urmă a Dharmei, nici una nu va obţine realizarea”.

Maestrul Tao-ch’o comentează asupra acestui pasaj:

“Trăim acum în ultima epocă Dharma; este lumea rea a celor cinci pângăriri[3]. Numai această poartă – metoda Tărâmului Pur – este singura Cale ce permite trecerea.”

Singură Calea Jodo Shinshu nu face nici o discriminare între capacităţile fiinţelor şi nu depinde de timpul în care trăiesc acestea, deoarece nu prin intermediul puterii personale, schimbătoare şi nedemnă de încredere, sunt aduse fiinţele către Iluminarea perfectă, ci prin Puterea lui Buddha Amida.

[1] A nu exista nici o cerinţă în ceea ce priveşte preceptele nu înseamnă că cei ce trăiesc în ultima epocă a Dharmei nu ar trebui să mai facă nici un efort din punct de vedere moral, ci doar că nu li se mai cere să atingă Iluminarea prin intermediul preceptelor.

[2] Calea Înţelepţilor este o altă denumire pentru calea puterii personale.

[3]Cele cinci pângăriri sunt cele cinci semne de decădere ale lumii în care trăim: 1. decăderea viziunilor, când concepţiile şi ideile greşite devin predominante, 2. înmulţirea şi exaltarea patimilor omeneşti asociată cu ridicarea lor în slăvi, 3. decăderea condiţiei umane, când oamenii sunt în general nemulţumiti şi nefericiţi, 4. micşorarea duratei de viaţă – în conformitate cu sutrele, atunci când viaţa omului este mai mica sau aproape de o sută de ani, 5. înmulţirea războaielor şi a dezastrelor naturale.

Film despre viata si invatatura lui Shinran Shonin

2010-09-01T08:40:00.003+03:00

Sunt foarte bucuros sa va ofer acest link http://www.bakabt.com/147195-shinran-sama-negai-soshite-hikari-his-wish-and-light-bonbu.html

de unde puteti downloada gratis filmul animat „SHINRAN-SAMA, his Wish and Light”. Este in japoneza dar contine subtitrare in limba engleza facuta de Hongwanji International Center.

Recomand „SHINRAN-SAMA, his Wish and Light” sa fie vazut de cat mai multe persoane, membri Jodo Shinshu sau nu, deoarece este o descriere 100% corecta a vietii si invataturii lui Shinran Shonin. Dupa cum stiti, in Japonia animatiile nu sunt facute numai pentru copii, ci si pentru adulti.

Filmul este o buna prezentare a celor mai importante aspecte ale buddhismului Jodo Shinshu. Pasaje din Tannisho sau Mattosho (Scrisorile lui Shinran) sunt puse in forma de dialog iar evenimente din viata lui Shinran sunt prezentate cu acuratete in asa fel incat noii veniti isi pot face o imagine despre cine a fost Shinran Shonin (1173-1262), Fondatorul scolii buddhiste Jodo Shinshu.

Consider ca templele sau dojourile din intreaga lume ar trebuie sa il aiba in bibliotecile lor si sa il foloseasca pentru instruirea membrilor, copii sau adulti deopotriva.

Sper ca in scurt timp sa putem avea si o subtitrare in limba romana.

Dupa ce il downloadati de la adresa acelui torrent, faceti seed si continuati sa il oferiti celorlalti cat mai mult timp posibil.

Rolul şi îndatoririle preoţilor şi laicilor

2010-08-28T19:20:00.002+03:00

Sangha (comunitatea) Jodo Shinshu este alcătuită din laici şi preoţi.

Indiferent că este laic sau preot, un om devine membru al comunităţii după ce se refugiază în Cele trei comori şi rosteşte Crezul Jodo Shinshu (Ryogemon), angajându-se să trăiască tot restul vieţii sale în lumina Compasiunii lui Amida. Acest rit este numit kikyoshiki atunci când se face în prezenţa lui Gomonshu-sama, Patriarhul tradiţiei noastre, caz în care adeptului i se acordă şi un nume buddhist, simbol al noii sale vieţi[1].

Refugiul în Cele trei comori[2] înseamnă a da un sens adevărat vieţii noastre, a ieşi din întunericul ignoranţei şi a merge în lumina Înţelepciunii şi Compasiunii lui Buddha pentru a ajuta toate fiinţele. A deveni membru al Comunităţii este cea mai mare şansă posibilă, una pe care cu greu o putem atinge în chiar mai multe vieţi. Într-o sutră se prezintă imaginea unei broaşte ţestoase oarbe ce vieţuieşte pe fundul unui ocean imens, venind la suprafaţă pentru a lua aer odată la o sută de ani. Pe întinderea aceluiaşi ocean pluteşte un jug de aur. Se spune în acea sutră că sunt mult mai multe şanse ca respectiva broască să nimerească cu capul în jug atunci când iese la suprafaţă decât pentru o fiinţă afundată în ciclul nesfârşit al iluziei şi suferinţei să se nască în trup de om şi să aibă şansa de a întâlni Dharma lui Buddha. Iată aşadar cât de recunoscători trebuie să fim pentru diferitele cauze şi condiţii care au dus la întâlnirea cu învăţătura buddhistă şi cât de mult trebuie să apreciem Cele trei comori fără de care viaţa noastră nu ar avea nici un sens. Ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce noi înşine am plantat în trecut (viaţa aceasta şi cele trecute) dar şi ceea ce alţii (Buddha şi celelalte fiinţe, inclusiv sangha) au făcut pentru noi.

Intrarea în Sangha presupune şi responsabilităţi, nu numai drepturi. Fiecare membru, indiferent că este preot sau laic trebuie să contribuie energic la viaţa comunităţii şi la răspândirea învăţăturii. Shinran spunea: “Atinge tu însuţi shinjin şi ajută-i pe alţii să atingă shinjin.” Toţi discipolii lui Buddha şi ai lui Shinran Shonin trebuie să fie întotdeauna gata să spună “da” ori de câte ori Cele trei comori au nevoie de ei. Cu atât mai mult dacă sunt preoţi.

În realitate, în Jodo Shinshu nu există nici o diferenţă de calitate între preoţi şi laici. Din moment ce totul vine de la Amida, cuvintele inferior sau superior nu au ce căuta în limbajul tradiţiei noastre, doar shinjin este esenţial.

Preotul sau învăţătorul[3] este însă cel care se angajează încă o dată să “îi ajute pe alţii să atingă shinjin”. Acest îndemn al Fondatorului[4] devine piatra de temelie a vieţii sale. Smerenia, cunoaşterea şi trăirea învăţăturii, dedicaţia, trebuie să fie metodele sale fundamentale. A deveni un bun învăţător spiritual, mesager al Legământului Principal, este un destin cu adevărat fericit pe care el trebuie să îl privească nu ca pe un merit ci ca pe un cadou deosebit. Fiind smerit, nu va uita niciodată cuvintele lui Shinran: “În ceea ce mă priveşte, eu nu am nici măcar un singur discipol. Pentru că dacă ar fi fost să îndrum oamenii către nembutsu prin propriile mele eforturi, atunci ei ar fi putut să fie discipolii mei. Dar să numesc pe cineva discipolul meu când el rosteşte nembutsu numai prin eforturile lui Amida, este de-a dreptul ridicol.”

Un preot trebuie să se privească pe el însuşi asemenea unui lepros ce duce o torţă[5]. Torţa reprezintă învăţătura minunată despre Legământul Principal al lui Buddha Amida, cel care salvează toate fiinţele indiferent de capacităţile lor. Lumina acesteia încălzeşte inimile oamenilor fără nici o deosebire şi nu depinde de calităţile sau defectele celui care o poartă. Discipolii lui Buddha nu ar trebui să fie în nici un fel influenţaţi de înfăţişarea, vârsta, ori calităţile morale[6] ale celui care este învăţătorul lor, ci mai degrabă să ia aminte la ceea ce pot învăţa de la el[7]. În Jodo Shinshu, laici şi preoţi deopotrivă sunt consideraţi “bonbu” – “fiinţe ignorante şi pline de patimi oarbe”. Preotul este doar mesagerul ce duce această lumină mai departe, degetul care arată Calea.

Preotul Jodo Shinshu trebuie să fie un exemplu viu al modului în care este necesar să fie respectate regulile tradiţionale şi de comportament în dojo. Mintea, corpul şi gura lui trebuie să fie porţi ale Dharmei. Mintea contemplă şi gândeşte învăţătura iar gura şi corpul lui o exprimă prin cuvinte şi gesturi.

O slujbă religioasă ţinută de un preot care nu este atent şi concentrat la ceea ce face, nu este de folos nimănui; va fi asemenea unei flori fără parfum, nu va oferi nimic şi nu va impresiona pe nimeni.

Un preot poartă kesa[8] şi are craniul ras. Kesa reprezintă transmisia învăţăturii de la Buddha Shakyamuni la cel care o poartă. Craniul ras este simbolul dedicaţiei, al renunţării la bazarea pe puterea personală. De asemenea, cei care îşi lasă părul să crească ori şi-l aranjează în diferite moduri, nu fac altceva decât să îşi exprime personalitatea: “uitaţi-vă la mine, eu sunt cutare, sunt cineva!” Însă un preot atunci când îşi rade capul încetează să mai afirme ceva despre personalitatea lui: “sunt un nimeni”, spune el. Raderea craniului este o întoarcere şi reorientare spre interior, către adevărata natură de dincolo de cuvinte. Nu este doar un simbol, ci o practică profundă. În buddhismul Mahayana[9] toţi călugării îşi rad craniul; în Jodo Shinshu, care este parte a Mahayana, preoţii se rad de asemenea când primesc ordinaţia, însă în Japonia zilelor noastre le este permis să îşi lase părul să crească după cum doresc. În ceea ce mă priveşte, continui să îmi rad craniul ca o rememorare a ordinaţiei mele şi a angajamentului pe care mi l-am luat atunci. Când îmi rad capul conştietizez cine sunt cu adevărat în ciuda diferitelor nume pe care mi le dau eu însumi ori mi le acordă societatea: un nimeni. Totul este dincolo de cuvinte.

Recomand această practică tuturor preoţilor Jodo Shinshu, ca o reîntoarcere la vechea şi mult bogata în semnificaţii tradiţie buddhistă.

Preotul este capul familiei (comunităţii locale) şi asemenea unui părinte grijuliu trebuie să ştie să se ocupe de nevoile spirituale ale copiilor (membrilor) săi. Aşadar, el trebuie să fie disponibil la orice oră din zi şi din noapte, gata oricând să vină în ajutorul credincioşilor în orice problemă pe care aceştia o au. La rândul lor, adepţii trebuie să îl respecte pentru eforturile pe care le depune şi să îl susţină atunci când întâmpină dificultăţi.

Politeţea cere ca un laic să i se adreseze preotului cu formula Sensei[10] şi să îl salute printr-o uşoară plecăciune (yuhai) ori ducându-şi mâinile în gassho. Preotul trebuie să îi răspundă tot prin gassho sau o plecăciune, în funcţie de salutul făcut de laic.

Preotul Jodo Shinshu din România este voluntar şi trebuie să rămână astfel deoarece preoţia nu este o meserie ci o misiune. Cel care se angajează să fie preot trebuie să o facă din convingere iar nu pentru a obţine diferite avantaje materiale ori de altă natură. El nu are dreptul să pretindă nici un fel de taxe pentru serviciile sale ci din contră, să fie gata oricând să sacrifice totul pentru Cele trei comori. Dharma nu are preţ şi nu este proprietatea sa personală chiar dacă se foloseşte de gura lui pentru a ajunge la urechile celorlalţi. Asta nu înseamnă însă ca laicii să rămână indiferenţi la problemele şi lipsurile sale. Într-o familie sănătoasă părinţii au grijă de copii iar copii au grijă de părinţi. Trebuie să existe întotdeauna o susţinere reciprocă bazată pe grijă şi bun simţ.

[1] În absenţa lui Gomonshu – sama şi până la împlinirea ritului kikyoshiki, o scurtă ceremonie de refugiere în Cele Trei Comori, poate fi organizată şi de către preotul rezident.

[2] Buddha, Dharma, Sangha. Vezi articolul „Înţelesul celor trei refugii în Jodo Shinshu”.

[3] Termenul original este kalyanamitra în sanscrită sau zenchishiki în japoneză şi se traduce prin “bun învăţător spiritual”.

[4] Shinran Shonin.

[5] Imaginea aceasta este adesea întâlnită în buddhism.

[6] Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că preotul nu trebuie să încerce să aibă un comportament cât mai bun, cerinţă importantă pentru toţi practicanţii.

[7] Ar fi o prostie ca, dacă dorim spre exemplu, să învăţăm gramatica şi am avea parte de un profesor bun dar care face uneori excese la băutură, să renunţăm la el din cauza viciilor sale, atâta timp cât acestea nu ne afectează pe noi..

[8] Bucată specială de pânză de diferite forme purtată peste robele de preot. Există două tipuri de kesa, pentru preoţi şi laici.

[9] Mahayana este buddhismul „Marelui Vehicol”, numit astfel pentru că are ca scop conducerea tuturor fiinţelor către starea de Buddha. Pe această cale, adeptul se angajează să urmeze Dharma nu numai pentru sine însuşi, ci pentru eliberarea tuturor. Reprezintă un grup de şcoli care se bazează pe canonul buddhist în limba sanscrită. Termenul a fost adeseori folosit în comparaţie cu Hinayana sau „Micul Vehicol” unde adeptul se concentrează pe eliberarea personală. Tradiţia Tărâmului Pur, care conţine şi ea la rândul ei mai multe şcoli, este una din curentele de bază Mahayana.

[10] Sensei se foloseşte cu sensul de “învăţător”. Alţi termeni precum românescul “părinte”, “învăţătorule” sau “venerabile”, etc., pot fi folosiţi.

Timp pentru practică

2010-08-23T17:02:00.002+03:00

M mi-a spus: „Sunt foarte bolnav, nu mă simt bine de câteva luni, din cauza asta nu am timp de practică”.

Dar dacă nu practici când eşti bolnav şi în pericol de moarte, când crezi că vei mai practica? Acum este momentul, când te simţi fragil. De fapt, viaţa ta este mereu fragilă însă numai când eşti bolnav simţi cu adevărat această fragiitate.

Suntem în aşa hal încât atunci când ne simţim bine nu practicăm pentru că avem chef de altceva iar când suntem bolnavi iarăşi nu practicăm pentru că ne simţim rău. Aşadar, când credem noi că este momentul potrivit pentru practică?

La tinereţe avem nevoie de timp penru fete şi distracţie iar când suntem bătrâni devenim prea obosiţi şi avem nevoie de odihnă...

Ne pierdem în bucurie şi tristeţe. Ne gândim întotdeauna că dacă am avea cutare sau cutare lucru am putea să ne concentrăm pe Dharma.

A, spre exemplu, mi-a spus că vrea mai întâi să îşi termine facultatea şi abia după aceea o să dedice mai mult timp Dharmei...

Dar dacă mori înainte de a termina facultatea, am întrebat-o eu. Mi-a răspuns zâmbind: „nu te teme, nu am cum să mor aşa curând”.

Într-adevăr, nu mai am ce să îi spun unei astfel de persoane. Dacă cineva nu are simţul propriei fragilităţi şi impermanenţe, totul este inutil. Fără gândul morţii, orice practică buddhistă este doar un hobby, nu o practică adevărată.

Fără gândul morţii nu există nici o urgenţă în viaţa noastră spirituală.

Văd adeseori prin oraş postere despre cursuri yoga cu femei dezbrăcate aşezate în posturi de meditaţie şi fraze care promit participanţilor sănătate şi multe alte avantaje lumeşti. Dar dacă acele postere ar conţine avertismente de genul „nu ai timp, moartea este aproape” sau „aceasta poate fi ultima ta zi”, oare cine ar mai fi atras de ele?

Chiar dacă nimeni nu ar mai veni vreodată la dojourile şi templele noastre, oamenii trebuie făcuţi conştienţi că buddhismul nu are nici o legătură cu sănătatea, prosperitatea, potenţa, succesul în viaţă or în plan spiritual, etc, ci numai cu eliberarea din naştere şi moarte cu a deveni un Buddha pentru tine şi toate fiinţele.

A deveni conştient de propria fragilitate şi impermanenţă este primul pas important pe calea buddhistă. Conştientizarea morţii ce poate apărea în orice moment este cel mai bun partener de drum pe care l-ai putea avea vreodată. Asemenea unui prieten credincios te va avertiza întotdeauna când o iei razna şi inventezi scuze pentru a nu practica Dharma.

- citiţi şi articolul - "Aspiraţia de a deveni un Buddha, cel mai important lucru"

Note:

„Practică” în Jodo Shinshu înseamnă a asculta Dharma. Numai ascultând Dharma despre Buddha Amida putem deveni deschişi faţă de mesajul Legământului Principal şi primi shinjin (credinţa) în inimile noastre. Recitarea Numelui este o expresie a credinţei şi a recunoştinţei.

Muntele ne-a devenit prieten

2010-08-21T11:46:00.002+03:00

Am vazut odata la tv o emisiune despre un alpinist. Mi-a placut, insa nu mi-a sunat bine titlul - "A cucerit varful cutare".

Cuvantul "a cucerit" mi se pare stupid si penibil. Ori de cate ori ma duc la munte, imi aduc aminte de o intamplare adevarata legata de atingerea varfului Everest. Intr-un ziar occidental se scria cu aceasta ocazie: “Everestul a fost cucerit”, in timp ce intr-o manastire buddhista evenimentul era redat cu urmatoarele cuvinte: “Everestul ne-a devenit prieten”….

Inteleg din calatoriile mele faptul ca aceste cuvinte “am cucerit” trebuiesc definitiv excluse din vocabularul unui adevarat iubitor al muntelui. Simt ca lacurile, padurile, inaltimile si crestele pe care le-am vizitat au fost cele care mi-au permis sa ma bucur de prezenta lor. Cel mai potrivit mod de a le raspunde a fost prin gassho, raihai si nembutsu. Cuvintele “a cuceri” mi s-au aratat penibile si urate, impoliticoase fata de cineva care te primeste cu bratele deschise in casa lui.

Dictionar:

gassho - salut buddhist facut prin unirea palmelor in fata
raihai - plecaciune
nembutsu - formula sacra NA MO A MI DA BU, recitata in practica mea

CALEA ACCEPTĂRII - comentariu la Tannisho (ediţia gratuită în format pdf)

2010-08-06T22:41:00.006+03:00

click aici pt link https://acrobat.com/#d=EjMj-HE6HNtA4ADtSiM39A

Sunt bucuros sa va pot oferi aici in format pdf. noua mea carte
CALEA ACCEPTĂRII - comentariu la Tannisho
(Conţine toate comentariile revizuite de la categoria "Sa intelegem textele sacre - Tannisho" de pe acest blog)
În acest moment cartea se află în curs de publicare de către Corporate Body of Buddha Educational Foundation (CBBEF) din Taiwan, în 1000 exemplare pentru distribuţie gratuită.

Face parte din practica mea religioasă ca ori de câte ori public ceva, pe lângă ediţia pentru vânzare, să am de asemenea o ediţie gratuită pentru ca şi cei ce nu îşi permit sau pur şi simplu nu doresc să dea banii pe ceea ce scriu eu, să aibă acces la Dharma.

Lectură plăcută. Nu uitaţi, citiţi şi daţi mai departe dacă v-a plăcut.

O să vă anunţ când este gata şi ediţia tipărită.

Namo Amida Bu

ps: poate fi downloadată şi citită acasă (click pe link şi apoi "download" - stânga sus)
Cei care au probleme în vizionarea sau downloadarea cărţii, îmi pot scrie personal la josho_adrian@yahoo.com

UPDATE 20 07 2011: A apărut ediţia tipărită a acestei cărţi! Click aici pt articol.

Efectul este similar cu cauza – calea puterii personale şi calea Tărâmului Pur

2010-08-04T16:12:00.003+03:00

Efectul este similar cu cauza, de aceea atunci când cauza şi originea practicii este personalitatea ta iluzorie, efectul este de asemenea, iluzoriu. În mod similar, când cauza şi originea practicii tale este Buddha Amida, efectul este întotdeauna Iluminarea şi Buddheitatea.

Când te bazezi pe puterea ta personală, apar diferite obstacole. Acestea sunt de două tipuri:

1. obstacole interne cauzate de propriile stări mentale, ataşamente, iluzii şi patimi oarbe

2. obstacole externe cauzate de Mara[1] şi diferite spirite care încearcă să îl oprească pe practicant de la atingerea scopului final

Datorită acestor două tipuri de obstacole, pot apărea false realizări spirituale. Acestea sunt atât de intense încât în mintea practicantului şi a celor din jurul lui ele pot părea adevărate.

Puteri supranaturale şi diverse viziuni sunt în stare să îl devieze de la calea corectă.

Nici nu ne putem imagina cât de uşor este să cădem în capcana acestor false puteri şi false realizări!

Calea Înţelepţilor sau a puterii personale şi calea Tărâmului Pur sunt două porţi distincte de pătrundere în Buddheitatea supremă sau Nirvana. Ele îşi au propriile lor mecanisme de funcţionare. Ceea ce presupune una din ele nu se aplică celeilalte şi viceversa. Din acest motiv, nu ar trebuie gândite şi tratate împreună.

În buddhismul Zen, spre exemplu, se vorbeşte adeseori despre “uciderea lui Buddha”, ceea ce înseamnă că dacă în timpul meditaţiei apare o imagine a lui Buddha, aceasta poate fi falsă şi un obstacol în calea unei realizări spirituale autentice. De ce?

Pentru că în Zen şi alte forme similare de buddhism te bazezi pe vacuitate sau natura ultimă a lucrurilor, pe Dharmakaya de dincolo de formă. Aşadar, ceea ce apare în mintea ta poate fi înşelător şi sugerează ataşamentul faţă de forme. De asemenea, pentru că în toate metodele căii Înţelepţilor te bazezi pe propriile tale eforturi şi pe puterea ta de a medita, diverşi demoni sau maraşi pot lua înfăţişarea falsă a unor Buddha pentru a te înşela. Aşadar, când asemenea viziuni sau forme apar trebuie să le tratezi ca pe nişte produse ale propriei tale minţi, să le laşi să treacă de la sine şi să mergi mai departe către atingerea Buddheităţii de dincolo de formă.

Din contră, pe calea Tărâmului Pur formele sunt binevenite, noi fiind ghidaţi de Buddha Amida în manifestarea sa transcedentă (Sambhogakaya). Nu ne bazăm direct pe natura ultimă de Buddha, ci mergem pe un drum indirect spre Buddheitate, prin nembutsul credinţei şi naşterea în Tărâmul Pur.

În cazul nostru, pentru că ne încredem exclusiv în Amida şi toate realizările spirituale vin de la el, nu suntem în pericol de a fi înşelaţi sau influenţaţi de obstacole interne sau externe. De asemenea, dacă unele viziuni apar, ele sunt adevărate, pentru că efectul este similar cu cauza. Deoarece ne bazăm pe Amida (cauza) iar nu pe noi înşine, rezultatul (efectul) este o manifestare a lui Amida, nu a minţii noastre neiluminate. Astfel, ceea ce poate fi un obstacol pe calea Înţelepţilor, este un ajutor pe calea Tărâmului Pur.

Vă rog aşadar, să nu aveţi nici o teamă dacă intraţi pe poarta Tărâmului Pur a credinţei în Buddha Amida. Sunteţi în siguranţă din momentul în care aţi făcut primul pas pe această cale. Nimic nu vă poate răni şi nimic nu vă poate opri de la atingerea naşterii în Tărâmul Pur şi a Buddheităţii ultime. Dacă shinjin (credinţa) a fost primit în inima voastră, toate acestea vor veni în mod natural.

Scopul ambelor porţi Dharma este acelaşi: Buddheitatea supremă şi Nirvana[2], ambele fiind propovăduite de Shakyamuni (Buddha istoric). Când adepţii căii puterii personale şi ai Tărâmului Pur devin Buddhaşi, ei se trezesc în aceeaşi natură ultimă de Buddha care este dincolo de orice formă şi culoare, însă până atunci nu ar trebui să interpreteze greşit înţelesul şi caracteristicile acestor două porţi Dharma diferite.

Calea Tărâmului Pur a credinţei exclusive în Buddha Amida nu ar trebui judecată pe baza criteriilor căii puterii personale. Mai mult decât atât, ea nu ar trebui schimbată sau predată în aşa fel încât să fie acomodată cu aceasta. Este îngrijorător faptul că în zilele noastre unii încearcă transformarea simplei şi devoţionalei şcoli Jodo Shinshu într-o învăţătură cât mai Zen pentru a putea fi acceptată, zic ei, de practicantul modern care nu este pregătit să “guste” credinţa în Buddhaşi transcedentali.

Un adept Jodo Shinshu să nu ceară niciodată sfaturi în chestiuni legate de atingerea Buddheităţii de la maeştri şi învăţători care predau calea Zen, Theravada sau alte metode ce implică într-un fel sau altul bazarea pe puterea personală, pentru că asta ar crea mare confuzie în mintea sa[3]. Amestecul celor două porţi Dharma diferite la nivelul la care suntem noi acum de fiinţe neiluminate este extrem de periculos şi constituie un obstacol pe cale. Numai un Buddha care a transcens toate metodele şi este liber de orice iluzie se poate juca cu diferite practici şi să le înţeleagă pe deplin, însă fiinţele neiluminate nu ar trebui să imite comportamentul Buddhaşilor cât încă nu au devenit ele însele Buddhaşi. La nivelul nostru de acum nu putem înţelege cu adevărat “Unitatea tuturor lucrurilor”, indiferent cât de mult am citi despre asta, de aceea să rămânem smeriţi şi să acceptăm viziunea dualistă a celui care salvează, adică Buddha Amida şi a celor salvaţi care au credinţă în el. Asta este tot ceea ce avem nevoie noi, oamenii obişnuiţi, prinşi în suferinţa naşterii şi a morţii.

[1] Mara este un demon celest căruia îi place să se joace cu minţile practicanţilor şi să le distragă atenţia, oferindu-le adeseori senzaţia de falsă împlinire spirituală şi oprindu-i astfel de la atingerea adevăratei Eliberări sau a Buddheităţii supreme. El a încercat de asemenea, să îl amăgească pe Shakyamuni înainte de a deveni un Buddha.

[2] Şi totuşi, în conformitate cu Shinran Shonin şi învăţătura şcolii Jodo Shinshu, numai calea Tărâmului Pur rămâne valabilă şi efectivă în această ultimă epocă a Dharmei când capacităţile fiinţelor sunt extrem de scăzute.

[3] De asemenea, a practica diferite metode de meditaţie precum Zazen, Vipassana, etc, cu scopul de a atinge Iluminarea, anihilează efectul căii Tărâmului Pur. Însă practicarea acestor tehnici pentru calmarea minţii în viaţa de fiecare zi, din plăcere sau alte motive personale în timp ce ne bazăm exclusiv pe Amida pentru atingerea Iluminării în Tărâmul Pur nu constituie o abatere.

Să nu aveţi răbdare!

2010-07-30T08:44:00.005+03:00

În ceea ce mă priveşte, nu sunt mulţumit de nici o practică buddhistă care nu îmi oferă o evadare imediată din naştere şi moarte. De aceea mă bazez pe Amida, pentru că sunt grăbit să devin un Buddha.

Ştiu că unii practicanţi virtuoşi ar putea interpreta graba mea ca pe o lene în ceea ce priveşte efortul spiritual şi o lipsă de răbdare. Însă când contemplu profund şansă rară de a mă naşte în trup de om şi cât de uşor este să cad în zonele de jos ale existenţei[1], când văd că încă din această viaţă gânduri precum cele ale animalelor, spiritelor flămânde şi locuitorilor iadurilor apar adesea în mintea mea şi în minţile celorlalţi, simt că nu mai vreau să risc nimic. A avea răbdare pe orice cale spirituală unde puterea personală contează, nu este deloc o virtute ci o iluzie. Înseamnă a nu realiza adevăratele tale capacităţi şi ale fiinţelor ce trăiesc în această epocă ultimă a Dharmei, precum şi ce înseamnă a deveni un Buddha sau un Eliberat în viaţă. Înseamnă a nu conştientiza puterea energiilor karmice inconştiente ce vin din trecutul fără de început, din eoni de îmbătare cu otrava ignoranţei şi a faptelor rele. Înseamnă a nu conştientiza fragilitatea acestei vieţi şi posibilitatea ca moartea să vină la ore neanunţate şi să te prindă nepregătit sau cel puţin, încă neintrat într-un stadiu de unde să nu mai poţi cădea înapoi.

Ce răbdare să am când mă confrunt cu toate aceste pericole? Când contemplu mizeria acestei lumi şi propriul meu întuneric interior, ce răbdare să mai am cu mine însumi?

Când observ starea mentală a celor apropiaţi mie care nici măcar nu citesc o singură carte buddhistă dar să mai şi practice câte ceva, inconştienţi că există o cale de evadare din naştere şi moarte, de fapt, nici măcar dorindu-şi să scape din naştere şi moarte; când îmi pun întrebarea unde se vor duce aceştia după ce viaţa actuală se va sfârşi, îngrijorându-mă în acelaşi timp că eu însumi aş putea rătăci din nou în samsara ( naştere şi moarte) tot neiluminat şi ne-liber, incapabil să îi ajut, cum aş putea să am răbdare?

Unde se va naşte după moarte tatăl meu sau prietenii mei care nu îşi pun deloc sau destul de rar întrebări existenţiale? Unde se vor duce mama sau iubita mea? Unde sunt acum bunicii mei? Ce pot face pentru ei?

Unde se vor duce scumpii mei prieteni necuvântători, conduşi de puterea karmei lor; unde va renaşte Rocky, credinciosul meu prieten, pierdut încă din această viaţă, sau alţii asemenea lui născuţi acum în formă animală......

Dacă îţi iubeşti copiii, soţia, soţul, părinţii, bunicii sau prietenii, cred că ar trebui să te întrebi ce poţi face cu adevărat pentru ei şi cum îi poţi ajuta dacă nu devii un Buddha, posesor al înţelepciunii infinite şi al capacităţii de a-i ghida spre propria lor salvare.

Cu adevărat, nu numai pentru tine însuţi ar trebui să urmezi calea buddhistă ci pentru salvarea tuturor fiinţelor, mai ales a celor pe care îi iubeşti în această viaţă.

Aşadar, crezi că îţi poţi permite să fi nesigur în ceea ce priveşte Iluminarea ta, să aştepţi multe vieţi până când probabil vei atinge ceva, cine ştie când? Îţi permiţi riscul de a-i pierde din nou sau pentru totdeauna, în naştere şi moarte, pe cei pe care îi iubeşti? Cât de mult îţi pasă de ei şi ce faci cu adevărat pentru ei? Ce este mai important, susţinerea pe care le-o oferi în viaţa aceasta când nici măcar nu şti ce este bine sau rău, ori darul libertăţii, al eliberării din suferinţa naşterilor şi morţilor repetate?

Cum ai putea să îi ajuţi pe ceilalţi dacă nu ai devenit tu însuţi un Buddha şi cum ai putea deveni un Buddha bazându-te pe tine însuţi? Aceasta este cea mai importantă întrebare. Dacă nu ai atins Buddheitatea acum, în această viaţă, când crezi că o vei atinge?

Te rog, trezeşte-te din visul acestei autosatisfacţii periculoase! Egoul nu se poate depăşi pe sine însuşi prin nici un fel de metodă. Există multe false senzaţii spirituale şi multe Nirvana iluzorii când te bazezi pe puterea personală iar timpul pare mereu suficient pentru a face de toate atât în plan material cât şi spiritual.

Dacă îţi lipseşte sentimentul urgenţei şi eşti răbdător în ceea ce priveşte naşterea şi moartea, atunci ai pierdut şi această şansă a vieţii în trup de om. Fiecare zi în care nu ai devenit un Buddha este chiar ziua în care poţi muri iar a muri ne-eliberat este mai periculos decât orice.

Lui Mara îi place să se joace cu mintea ta şi îţi şopteşte adesea la ureche: „nu te teme, ai timp suficient, fii răbdător, doar bazează-te pe tine însuţi şi fă încă un efort, uite aproape că ai ajuns; gândeşte-te la câte experienţe spirituale minunate ai avut săptămâna asta”..... până când într-o zi moartea vine neanunţată ca un hoţ sau bădăran ce intră cu bocancii murdari în viaţa ta frumoasă şi mori acelaşi om, poate puţin mai bun, adică o minusculă picătură de apă într-un ocean de otravă şi iluzii, însă neiluminat şi ne-liber, incapabil de a face ceva pentru tine şi ceilalţi.

Mara va zâmbi cu siguranţă, plin de satisfacţie: „cât de mult îmi plac aceşti practicanţi virtuoşi”.....

[1] Naşterea ca animal, spirit flămând sau locuitor al iadurilor.

- cititi si articolul Salvarea celor cu care avem legaturi karmice si a tuturor fiintelor -

Ce este un sinucigas?

2010-07-21T08:24:00.002+03:00

Ce este un sinucigaş? Un om care suferă. Atât.

De ce are nevoie un om care suferă? De compasiune şi căldură, de îndrumare, în nici un caz de abandonare în afara lăcaşului sfânt.

Madalina Manole „s-a lepădat de Dumnezeu” pentru că a comis păcatul de a-şi lua viaţa, spunea zilele trecute arhiepiscopul Tomisului…

Ce mod rece de a trata pe cineva care suferă şi a cărei conştiinţă sălăşluieşte încă în apropierea trupului ei şi pe rudele acesteia pline de durere!
Oare păcatul sau greşeala este mai importantă decât omul? Şi faţă de cine a greşit ea în primul rând dacă nu faţă de sine însuşi? Apoi, cine eşti tu să judeci? Oare chiar este acum momentul potrivit pentru judecată?

Refuz să cred că viaţa cuiva este proprietatea unui zeu şi că un preot, el însuşi om şi supus greşelii, are dreptul să facă astfel de afirmaţii.

Oare stă neapărat un sinucigaş în momentele lui ultime să hulească vre-un zeu anume ori pur şi simplu suferă mai mult decât oricând, pierdut în singurătate şi lipsă de speranţă?

Cum îţi poţi permite, indiferent cine ai fi, zeu sau preot, să judeci atât de aspru pe cineva care suferă? Cum îţi poţi permite să fi atât de nesimţit? Pentru că ai nevoie de o doză destul de mare de lipsă de simţire şi căldură umană să ţii rudele şi sufletul cuiva la poarta lăcaşului sfânt în cele mai grele momente ale sale.

Orice atitudine religioasa are nota 1 la cea mai importantă materie – COMPASIUNEA - dacă se comportă în acest fel.

Jōshō-an

Pentru cititori - lista cu inutilitati

Dragi cititori/cititoare,Ca sa nu mai pierdem vremea si sa nu trebuiasca sa raspund de zeci de ori acelorasi intrebari, iata aici o lista cu ce nu sunt si ce nu stiu sa fac:

ÎNVÃTÃTURA BUDDHISTÃ DESPRE OM, DORINTÃ SI KARMÃ

Mesaj pentru Anul Nou

A intra in dojo cu sinceritate si intenţie corectă

Fotografii de la a 750-a comemorare a lui Shinran Shonin (Kyoto, Japonia, septembrie 2011)

Delegatia romana la Comemorarea lui Shinran Shonin, Kyoto (Japonia)

Sensul zilelor de Obon (festivalul morţilor 14-15 august)

Editia online a cartii mele INVATATURI BUDDHISTE JODO SHINSHU

Credinţa a rămas în picioare la Hiroshima

După ce a fost adusă la New York în 1955, i s-a ataşat o placă pe care se poate citi: “mărturie a devastării bombei atomice şi simbol al dorinţei de pace în lume”.

Despre locaţia Tărâmului Pur şi descrierea lui minunată din sutre

Tărâmul Pur în viziunea şcolii buddhiste Jodo Shinshu

Honen Shonin despre Buddha Amida

Maestrul Honen şi prostituata din Muro

Distribuţie gratuită - "Calea acceptării, comentariu la Tannisho"

Relicvele lui Buddha la Pitesti

Prelegeri despre buddhism cu băieţi deştepţi şi bani de la fraieri

Cutremurul din Japonia

Un buddhist rău care se încrede în Amida

Ryogemon – Crezul buddhist Jodo Shinshu

Oferta mea de preot şi centrele buddhiste Jodo Shinshu din România

Rezolvă ACUM problema morţii şi a vieţii de după moarte

Întrebări despre întoarcerea din Tărâmul Pur

Dacă unii nu ar fi murit atunci

Urmatoarea intalnire la Tariki Dojo Craiova si alte informatii pt cititorii din Bucuresti

Cuvinte inainte de masa

Noua mea carte - Învăţături buddhiste Jodo Shinshu

Informaţii utile despre buddhismul Jodo Shinshu în România

Donează sânge între 16-22 DECEMBRIE

"Tathagata Amida uitându-se înapoi"

O noua confesiune buddhista in Romania - THERAVADA

Sinceritate

“Excluderea” din al Optsprezecelea Legământ

Egali cu Buddha Maitreya

Tărâmul Pur nu este aici şi acum

Cei care neagă existenţa lui Amida, nu au shinjin

Cele zece avantaje în această viaţă ale unui adept nembutsu

Înţelesul lui “nu există precepte”

Cele trei Legăminte ale salvării în buddhismul Jodo Shinshu

Amida ca Buddha etern sau Buddha în conformitate cu Marea Sutră

Jodo Shinshu – singura cale efectivă în această ultimă epocă Dharma

Cele trei epoci Dharma

Film despre viata si invatatura lui Shinran Shonin

Rolul şi îndatoririle preoţilor şi laicilor

Timp pentru practică

Muntele ne-a devenit prieten

CALEA ACCEPTĂRII - comentariu la Tannisho (ediţia gratuită în format pdf)

Efectul este similar cu cauza – calea puterii personale şi calea Tărâmului Pur

Să nu aveţi răbdare!

Ce este un sinucigas?

Dragi cititori/cititoare,

Ca sa nu mai pierdem vremea si sa nu trebuiasca sa raspund de zeci de ori acelorasi intrebari, iata aici o lista cu ce nu sunt si ce nu stiu sa fac: