Anunt: in Craiova intre 25 - 26 Noiembrie si 04 - 06 Decembrie

Am câteva drumuri programate la Craiova: între 25 şi 26 Noiembrie şi între 4 - 6 Decembrie.
Sâmbătă 5 Decembrie va fi zi de practică la Tariki Dojo.

Cei interesaţi să se întâlnească cu mine, mă pot anunţa prin telefon sau e-mail.

Nici o discriminare intre barbati si femei

Un cititor al blogului meu în engleză m-a întrebat dacă nu cumva al 35-lea Legământ al lui Buddha Amida face discriminări între bărbaţi şi femei. Am raspuns că nu şi i-am explicat de ce. O parte din acele explicaţii vi le prezint şi vouă în limba română.

În primul rând, iată al-35-lea Legământ:

“Dacă, după ce voi atinge Buddheitatea, femeile din nesfârşitele şi neştiutele tărâmuri ale Buddhaşilor(1) care, auzind Numele meu se bucură întru credinţă, trezesc aspiraţia de a atinge Iluminarea şi doresc să renunţe la feminitatea lor, se vor naşte din nou după moarte ca femei, atunci fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare(2).”

“Feminitatea”, la fel ca “masculinitatea” sunt doar forme limitate ale fiinţelor care sălăşluiesc în samsara ori lumea iluziei şi a suferinţei. În realitate însă, natura noastră adevărată ori natura de Buddha nu este una feminină sau masculină, aşa că, după naşterea în Tărâmul Pur al lui Amida unde atingem Buddheitatea supremă, renunţăm în mod natural la aşa zisa masculinitate sau feminitate, în sensul că nu ne mai definim în funcţie de ele, nu ne mai ataşăm de ele. Prin naşterea în Tărâmul Pur devenim Buddhaşi şi trecem dincolo de limitările femeilor sau bărbaţilor.

Acest Legământ nu este discriminativ ci arată că femeile sunt tratate egal de salvarea lui Buddha Amida, în contradicţie cu unele afirmaţii cum că femeile ar avea mai puţine şanse decât bărbaţii de a devenii Buddhaşi.

Observăm în Scrisorile Maestrului Rennyo că acesta se adresează uneori în mod special femeilor din audienţă, cu afirmaţii de genul:

“Toate femeile din epoca de azi ar trebui să se bazeze din toată inima lor pe Tathagata Amida. Chiar dacă credeţi în orice altă învăţătură trebuie să vă daţi seama că în acest fel nu veţi fi niciodată salvate în viaţa de după moarte....”

„...femeile care abandonează toate celelalte practici şi se bazează din toată inima pe Buddha Amida, având credinţă în el şi fiind convinse de eliberarea lor în viaţa de după moarte, se vor naşte în tărâmul împlinirii al lui Amida zece din zece şi o sută dintr-o sută. Să nu vă îndoiţi nici o clipă de acest lucru....”

„....Femeile care rămân în viaţa laică să înţeleagă şi să nu se îndoiască niciodată de faptul că aceia care, lăsând la o parte orice calcul personal se bazează cu sinceritate şi rară nici o îndoială pe Buddha Amida, încredinţându-se lui pentru eliberarea în viaţa de după moarte, vor fi cu toţii salvaţi....”

„...Către toate femeile, dacă vă pasă cu adevărat de viaţa de după moarte şi vă întoarceţi către Dharma lui Buddha cu devoţiune sinceră, nu trebuie să faceţi altceva decât să vă încredeţi în Tathagata Amida şi, lăsând la o parte celelalte practici, să vă bazaţi din toată inima pe Amida, fiind complet sigure de eliberarea voastră în viaţa de după moarte. Atunci vă veţi naşte fără greş în tărâmul fericirii. Să nu vă îndoiţi niciodată de acest lucru....”

Toate aceste citate dovedesc la fel, că nu există nici o discriminare între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte salvarea lui Amida şi naşterea lor în Tărâmul Pur.

De asemenea, afirmaţii precum următoarele ne arată un alt fel de egalitate între bărbaţi şi femei:

„Toţi laicii, bărbaţi şi femei, care trăiesc în epoca din urmă şi cărora le lipseşte înţelepciunea, să se bazeze din toată inima pe Buddha Amida, încredinţându-se cu hotărâre lui Buddha pentru eliberarea lor, fără să se preocupe de alte lucruri. Oricât de adâncă şi de grea ar fi karma lor negativă, Tathagata Amida îi salvează fără greş....”

Rennyo Shonin

“Bărbaţii şi femeile care au o karmă puternic negativă .......... se încred cu sinceritate în Tathagata Amida, neţinând seama de puternica lor karmă negativă ci lăsând-o în grija lui Amida şi care îşi au inima stabilită în credinţă, vor atinge fără nici o îndoială naşterea în Tărâmul Pur, zece din zece şi o sută dintr-o sută....”

Rennyo Shonin

Egalitatea pe care ultimele citate de mai sus o dovedesc este aceea dată de patimile oarbe şi karma negativă. Altfel spus, karma negativă a bărbaţilor şi femeilor este la fel de grea, nu una mai uşoară iar alta mai puţin uşoară. Suntem egali nu doar prin faptul că natura noastră ultimă, dincolo de formele exterioare fizice şi psihice de bărbaţi şi femei, este natura de Buddha, ci mai ales prin mizeriile noastre. Probabil unele iluzii sunt specifice bărbaţilor iar altele femeilor, însă în esenţă ele sunt tot iluzii dătătoare de patimi oarbe şi karmă negativă. Mai pe româneşte spus, rahatul tău nu este mai breaz decât al meu. Bărbaţii şi femei sunt la fel de varză în ceea ce priveşte starea lor actuală şi posibilitatea de a atinge Iluminarea sau Buddheitatea.

Fără Amida, suntem deopotrivă pierduţi în samsara.

"Nimeni, bărbat sau femeie, nu va fi salvat vreodată dacă nu se încrede în Legământul Principal al lui Amida" spune Shinran Shonin

Note:

(1)“nesfârşitele şi neştiutele tărâmuri ale Buddhaşilor” – se referă aici la orice zonă de existenţă. Se presupune că în fiecare lume/zonă de existenţă există câte un Buddha care a propovăduit sau propovăduieşte acolo Dharma. Spre exemplu, lumea noastră este considerată lumea lui Buddha Shakyamuni, pentru că aici acest Buddha a venit şi a învârtit roata Dharmei.

Spre deosebire de aceste tărâmuri unde câte un mare Buddha apare şi învârte roata Dharmei (propovăduieşte învăţătura/calea spre Eliberare), tărâmul lui Buddha Amida este unul iluminat, eliberat de suferinţă şi iluzie. Naşterea acolo pentru cei cu credinţă (shinjin) duce instantaneu la atingerea Buddheităţii (Iluminării) supreme.

(2)“atunci fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare” – expresie ce apare în toate legămintele lui Buddha Amida. În prima parte a oricărui Legământ, Bodhisattva Dharmakara, cel ce va devenii ulterior Buddha Amida, promite cutare sau cutare lucru legat de salvarea fiinţelor, Numele Lui, Tărâmul Lui Pur, etc iar la finalul promisiunii spune că dacă nu se va ţine de cuvânt, atunci înseamnă că nu merită să fie un Buddha. Ceva de genul “să nu îmi spuneţi mie ‘Buddha Amida’, dacă nu voi face astfel.” El leagă atingerea propriei Buddheităţi (Iluminări) de salvarea tuturor fiinţelor, manifestată în împlinirea promisiunilor/legămintelor Sale. Numai pentru a salva toate fiinţele prin aceste legăminte are un sens Iluminarea Sa, nu altfel.

Ps: pregătesc o explicare amănunţită a tuturor legămintelor (48 la număr) lui Amida pe care le vom discuta în amănunt la dojo

ANUNT: Intalnire la Tariki Dojo Craiova (8 Noiembrie)

Ne vedem din nou la Tariki Dojo, Craiova in data de 8 Noiembrie (Duminica).
Ora 11.00- 11.20, ca de obicei.
La 11.30 incepem practica.

Ce bune sunt zilele libere :)


ps: nu merge netul acolo, asa ca scrisorile de raspuns catre cititori vor mai intarzia... imi cer scuze.

ANUNT IMPORTANT - urmatoarea intalnire la Tariki Dojo Craiova

Urmatoarea intalnire la Tariki Dojo Craiova o sa aiba loc in data de 31 Octombrie (Sambata) la ora obisnuita 11.00- 11.20
La 11.30 incepem practica.
Cei interesati sa se intalneasca cu mine, din Craiova si care nu sunt membri ai Tariki Dojo, ii rog sa ma contacteze din timp, la telefon (preferabil) sau e-mail/messenger (id yahoo: josho_an ).

Pacea shinjin-ului

- discursul meu la a 15-a Conferinţă a Comunităţilor Jodo Shinshu Europene Bad Reichenhal, Germania -

Motto:

Până la urmă,

omul poate face doar un singur lucru în viaţă:

Să atingă shinjin”

Zuiken Sensei

Acesta nu este un discurs academic ci unul personal în care aş dori să vă împărtăşesc modul meu de a înţelege anumite lucruri.

Topicul acestei Conferinţe este “Fie ca pacea şi liniştea să se răspândească în lume”…. Un subiect frumos, însă nu sunt sigur dacă aşa ceva este posibil ori ca să fiu sincer cu voi, nu cred că aşa ceva se va întâmpla vreodată.

Cred că a devenit o modă în zilele noastre să se vorbească despre pace, mediul înconjurător şi aşa mai departe. Multe VIP-uri de la Hollywood nu uită niciodată să mai spună câte ceva despre pace, în speranţa că în acest mod vor avea o mai bună imagine în ochii fanilor.

Cuvântul “pace” se află pe buzele tuturor, indifferent că sunt preoţi, laici, politicieni, VIP-uri, etc, însă oare există cu adevărat posibilitatea de a fi pace în lume? În opinia mea, nu există această posibilitate. Nu a fost niciodată, nu există şi nu va exista niciodată o pace definitivă în lume. De ce? Răspunsul este simplu – pentru că această lume a noastră este locuită de oameni iar nu de către Buddhaşi şi Bodhisattvaşi. Atât timp cât există încă fiinţe ignorante pline de ataşamente şi patimi oarbe, nu va exista o pace adevărată şi durabilă.

Apoi, cum este posibil ca pacea exterioară să existe fără pacea interioară?

Putem schimba condiţiile exterioare de multe ori, însă dacă nu tăiem răul de la rădăcină, acesta va apărea mereu la suprafaţa minţii noastre şi va crea conflicte cu ceilalţi. Aşadar, concluzia logică este că putem vorbi despre pace în lume numai în legătură cu schimbarea minţii sau evoluţia spirituală. Dacă ne schimbăm minţile şi le pacificăm, mediul exterior şi întreaga lume va deveni plină de pace. Există o mulţime de citate buddhiste frumoase despre pace, iubire şi aşa mai departe, dar nu le voi prezenta aici. Sunt sigur că ştiţi o mulţime din ele pe de rost. Toţi buddhiştii “cei buni” sunt încântaţi să le repete, să discute despre ele şi chiar să organizeze conferinţe pe tema lor.

Însă în opinia mea, pentru majoritarea oamenilor, chiar şi pentru buddhiştii “deosebiţi”, aceste cuvinte despre pace şi iubire rămân doar cuvinte goale, neavând nici un efect practic în ceea ce priveşte pacea interioară sau pacea lumii.

Aşadar, concluzia mea este una foarte simplă: oamenii şi fiinţele ignorante în general, indiferent că sălăşluiesc în lumile de jos ori în sferele superioare ale existenţei, nu sunt capabile să obţină pacea interioară şi din cauza aceasta, sunt incapabile să păstreze pacea exterioară sau pacea lumii. Chiar şi în tărâmurile zeilor există războaie şi conflicte…. Nu are nici o importanţă pentru pacea lumii acesteia dacă unul sau doi practicanţi ating realizări deosebite.

Ei nu pot schimba lumea prin ei înşişi.

Maestrul Shinran a spus că acele fiinţe care prezintă aparenţa atingerii Buddheităţii în această viaţă sunt de fapt, Buddhaşi şi Bodhisattvaşi care se manifestă în formă umană pentru a-i încuraja pe ceilalţi să urmeze Calea. Nu cred că există în aceste vremuri oameni ca mine şi ca voi care să atingă cu adevărat Buudheitatea şi pacea deplină a minţii în timpul acestei vieţi şi al acestei epoci de sfârşit al Dharmei (1). Aşadar, există o întrebare fundamentală: ce poate face o fiinţă neiluminată pentru sine însuşi şi pentru ceilalţi?

Zuiken Sensei a spus:

“Până la urmă,

omul poate face doar un singur lucru în viaţă:

Să atingă shinjin”

Aceste cuvinte nu mai necesită comentarii elaborate. Sunt sigur că oricine dintre voi le-a înţeles foarte clar. Ele arată singura Cale pe care un bombu (2) o poate urma. Însă aceste cuvinte nu vorbesc despre pacea minţii ori pacea lumii, ci despre încrederea simplă în Buddha Amida. Ele nu sunt cuvinte adresate înţelepţilor sau sfinţilor, deoarece nu mai există astfel de persoane în această lume. Când Shakyamuni a prezentat învăţătura despre Amida, el a avut în vedere în mod special această eră, când nu va mai fi nimeni, călugări sau laici, capabili să atingă Buddheitatea, când pacea nu va mai exista nici în minţile oamenilor, nici în lumea exterioară. În această epocă ultimă a Dharmei, singurul lucru pe care îl mai putem face este să ne refugiem în Amida, în Dharma despre Amida, în sangha care se încrede în Amida. În această epocă ultimă a Dharmei ne recunoaştem incapacitatea de a a ne schimba pe noi înşine şi lumea în care locuim cu starea mentală pe care o avem acum – starea neiluminată de fiinţe pline de patimi oarbe.

Aşadar, spunem precum în Tannisho:

„În ceea cea priveşte compasiunea, există o diferenţă între Calea Înţelepţilor şi Calea Tărâmului Pur.

Compasiunea pe Calea Înţelepţilor înseamnă a avea milă, a compătimi şi a-ţi păsa de celelalte fiinţe. Totuşi, este foarte dificil ca cineva să-i salveze pe ceilalţi după cum doreşte.

Compasiunea pe Calea Tărâmului Pur trebuie înţeleasă ca fiind mai întâi de toate atingerea Buddheităţii prin rostirea nembutsu-lui şi apoi, dobândind mare iubire şi mare compasiune veţi putea ajuta fiinţele sensibile după cum doriţi.

Oricâtă iubire şi oricâtă milă am putea simţi în viaţa de acum, este foarte greu să-i salvăm pe ceilalţi aşa cum dorim; astfel această compasiune rămâne neîmplinită. Aşadar, numai rostirea nembutsu-lui reprezintă marea compasiune care merge până la capăt.” (– click pt un alt articol explicativ al acestui pasaj)

Aici, “a salva pe ceilalţi” poate fi folosită şi ca referire la crearea unei păci complete în lume. Putem avea milă, putem compătimi pe ceilalţi şi să ne simţim trişti din cauza suferinţei lumii şi absenţa păcii, dar noi înşine nu ne aflăm în pace, aşadar este imposibil să îi salvăm pe ceilalţi şi să stabilim pacea în lume în funcţie de dorinţa noastră.

Pacea minţii pe care un om cu shinjin(credinţă) o atinge în această viaţă este numai siguranţa că este salvat de Amida şi stabilit de către El în stadiul de non-retrogresiune, însă această pace nu este aceea care provine din virtuţi personale ori absenţa ignoranţei şi a patimilor oarbe. Karma noastră, produsă de personalităţile noastre egoiste continuă să acţioneze până la sfârşitul vieţii, când ne naştem în Tărâmul Pur şi devenim Buddhaşi. Numai atunci avem cu adevărat pace a minţii şi suntem în stare să lucrăm la vindecarea rănile celor şase lumi, şi să le aducem pace.

Însă putem spune de asemenea, că primul pas în activitatea de a-i salva pe ceilalţi începe din această viaţă deoarece în chiar această viaţă ne încredem în Amida şi intrăm în curentul puternic al energiei sale vindecătoare. Deşi oficial începem cariera de Boddhisattva în momentul morţii şi al atingerii Buddheităţii în Tărâmul Pur, ea îşi are rădăcinile în această viaţă în momentul când primim shinjin şi intrăm în stadiul de non-retrogresiune ori stadiul de asiguraţi de Nirvana.

În ceea ce mă priveşte, singura pace pe care o am este pacea care provine din încrederea în Amida, care este pacea lui “este ok dacă trăiesc, este ok dacă mor”. Eu unul nu cunosc o altă pace. Este ok dacă trăiesc, deoarece indiferent de problemele şi suferinţele pe care le am în viaţa de acum, ştiu că aceasta este ultima viaţă ca fiinţă ignorantă şi că mizeria mea nu va mai continua în alta. Ştiu că sunt acceptat aşa cum sunt, cu mintea mea care nu sălăşluieşte în pace, ci in ură, ataşamente, dorinţe de tot felul şi toate cele 108 bonno(iluzii).

Este ok dacă mor, deoarece cred cu tărie în cuvintele lui Shinran Shonin care a spus într-una din scrisorile sale:

“În ceea ce mă priveşte, nu adaug nici o semnificaţie condiţiilor bune sau rele ale cuiva în clipele sale ultime. Cei în care shinjin este fixat definitiv nu au nici o îndoială, aflându-se aşadar printre cei cu adevărat stabiliţi. Din acest motiv, sfârşitul lor – chiar şi al celor ignoranţi – este unul fericit.”

Aceasta este pentru mine, una din cele mai importante declaraţii ale lui Shinran Shonin, care mi-a oferit linişte în momentele mele de depresie puternică. Indiferent că mor bine, în patul meu sau în stradă, ca un om fără adăpost, indiferent că mă voi simţii bine sau rău, dacă zâmbesc şi mor în pace cu aparenţa unui om înţelept ori plâng din cauza fricii şi a durerii, indiferent dacă moartea mea face o impresie bună sau nu, indiferent că mor tânăr ori bătrân, sunt acceptat aşa cum sunt şi mă voi naşte în Tărâmul Pur datorită Compasiunii lui Amida.

În Legământul Său Principal, Amida nu a menţionat o condiţie specială în care ar trebui să mor şi să mă duc în Tărâmul Pur, ci doar a promis că cei care se încred în El, doresc să se nască în Tărâmul Său şi recită Numele Lui, se vor naşte acolo.

Aşadar, aceasta este pacea mea, în viaţă şi în moarte. Nu cred că un om obişnuit poate obţine mai multă pace în această viaţă, alta decât pacea shinjin-ului. Numai pacea shinjin-ului ne poate ajuta pe noi şi ceilalţi în această epocă ultimă a Dharmei.

Legământul Principal este singurul medicament autentic.

Namo Amida Butsu

Note:

(1) Cele trei epoci Dharma:

O schemă care descrie declinul treptat al învăţăturii buddhiste în lume (se bazează chiar pe profeţiile lui Shakyamuni). În timpul epocii perfecte a Dharmei, care a durat 500 ani de la moartea lui Shakyamuni, învăţătura lui Buddha putea fi corect înţeleasă şi practicată iar Iluminarea atinsă adeseori. În timpul epocii înşelătoare a Dharmei, 1000 de ani de la moartea lui Shakyamuni, practicile sunt încă îndeplinite în conformitate cu învăţătura dar Iluminarea este rar atinsă. În timpul ultimei epoci Dharma (Mappo), care va ţine 10.000 de ani, învăţătura supravieţuieşte dar practicile sunt dincolo de capacităţile fiinţelor omeneşti din cauza răspândirii diferitelor pângăriri care marchează timpurile acestea. Shinran afirmă că ne aflăm în epoca din urmă a Dharmei şi că acum doar învăţătura Tărâmului Pur rămâne cea mai sigură cale către Eliberare.

(2) bombu: fiinţă ignorantă şi plină de patimi oarbe, fără şanse de a se elibera prin sine însuşi

Sfaturi buddhiste pentru cand te paraseste nevasta:)

Buddhismul este o practică pentru viaţa de fiecare zi. Dacă aş simţi că viaţa şi Calea mea sunt două lucruri separate, atunci nu mi-aş mai bate capul cu ultima. Ar rămâne probabil, doar un hobby sau un obiect de studiu intelectual. Simt însă că buddhismul este intim legat de absolut orice aspect al vieţii mele.

Odată cineva mi-a telefonat şi mi-a cerut un sfat despre ce atitudine să aibă faţă de soţia care tocmai îl părăsise în ajunul unei sărbători. Vorbind eu cu el diferite chestii, mi-am adus aminte despre cum, nu cu mult timp în urmă, un Maestru buddhist mi-a dat un răspuns atât de simplu, însă atât de şocant şi adevărat, încât încerc de atunci să mă folosesc întotdeauna de el în relaţiile mele cu femeile, mai ales când se termină prost :).
I-am zis, cu un aer destul de trist: “Maestre, iubita m-a părăsit chiar în noaptea de revelion”, iar el a răspuns doar în câteva cuvinte:

“Înseamnă că te-a eliberat.”
...........................................................

End of story

Discuţii cu mine însumi despre singurătate

"Un bob de linte se bucura de libertate,
lasandu-se purtat de apa." - (Zuiken Sensei)

Trebuie să te pui în armonie cu propria viaţă, exact aşa cum este ea. Nu trebuie să o învingi şi să i te împotriveşti, ci să o laşi să curgă, să îi permiţi să se manifeste în toate formele ei. Nu trebuie să o schimbi în funcţie de tine ci să te pui în armonie cu ea. Armonia este cheia. Aceasta nu are nici o legătură cu pasivitatea şi pesimismul.

Singurătatea nu trebuie privită ca o povară. Singurătatea, atunci când apare, este un fapt, o realitate. Nu are rost să i te împotriveşti. Mai bine las-o să existe, las-o să fie şi învaţă din ea. Poate chiar vei găsi momente de bucurie în această singurătate. Viaţa ta se manifestă la un moment dat sub forma singurătăţii. Alteori sub forma unei companii plăcute. Este ok. Acceptă totul şi bucură-te de ceea ce ai în momentul prezent. Dacă nu se poate să ai pe cineva alături de tine, e ok. Experimentează-ţi propria singurătate, exploreaz-o şi încearcă să o trăieşti cu împăcare. Viaţa nu este proprietatea ta şi nu poate fi manevrată după dorinţă. Dacă vrei să o apuci, îţi scapă printre degete. Probabil ar fi mai bine să o laşi să îşi manifeste toate potenţialităţile.

Adeseori noi credem că putem fi fericiţi doar dacă suntem într-o companie plăcută ori dacă avem cutare sau cutare lucru. Însă în acest fel nu facem altceva decât să ne condiţionăm mintea. Fericirea minţii noastre va depinde numai de condiţiile pe care noi înşine le-am creat. Cum poate însă această fericire condiţionată să fie adevărata fericire? Este absurd...
Mai bine încearcă să te pui în armonie cu orice situaţie iar dacă vei ajunge să fii împăcat cu tine însuţi, indiferent de ceea ce ai sau nu ai, poţi spune că ai atins o fericire care nu depinde de nimic. Este o mare diferenţă între fericirea rezultată în urma împlinirii unei dorinţe, fie ea fizică sau sufletească, şi cea care apare din absenţa acesteia. Când propria ta stare de bine nu mai depinde de nimic, poţi spune că ai pace cu adevărat.

*

Nu te minţi însă, pe tine însuţi. Dacă suferi, nu te amăgi că nu suferi. Nu umbla cu falsităţi şi autosugestii, nu încerca să creezi o stare pe care nu o ai. Nu crea o falsă fericire prin autosugestie atunci când te afli în mijlocul unei suferinţe. Nu spune “sunt fericit” atunci când nu eşti. Poate că această practică merge la unii, însă nu la tine. Alege să observi ce se întâmplă sau/şi recită Numele lui Amida şi lasă durerea să existe şi apoi să treacă, dacă aceasta are de gând să treacă. Nu te opri asupra ei şi nu încerca să o elimini. În felul acesta nu faci altceva decât să o ţii la tine.

Nu cataloga durerea ta în bună sau rea. Totul este impermanent şi în continuă schimbare, totul trece, mişcarea este în natura lucrurilor, precum apa unui râu. Stările vor trece pe lângă tine dacă le permiţi acest lucru şi nu intervii în procesul lor de mişcare, dacă nu te agăţi de ele. Sufletul se vindecă în mod natural atunci când se întoarce la starea lui originară de pace şi neagăţare. Nici măcar nu te gândi că stările vor trece, doar lasă-le în pace, abandonează-le, nu te mai agăţa de ele.

*

De asemenea, nu verbaliza prea mult şi nu încerca să îţi explici atitudinile unor oameni faţă de tine, numai prin raţiune. Acestea sunt adeseori de neînţeles, deoarece provin din haos. În mintea unui om care face rău altcuiva sau abandonează/paraseste pe cineva, nu există logică, ci haos. Iar haosul nu poate fi înţeles raţional. Nu te mai preocupa sa intelegi mintea celorlalti.


*

Învaţă să vezi acele oportunităţi pe care ţi le oferă viaţa. Ele se află acolo şi vor veni spre tine la un moment dat, însă mintea ta condiţionată nu doreşte să le ia în seamă. Un prieten, un zâmbet, o femeie, o plimbare, nenumărate şanse care te aşteaptă. Nu lăsa mintea să gândească prea mult, acceptă-le, bucura-te de ele în cazul în care nu faci pe nimeni să sufere.

Citate despre ascultarea invataturii

O sa postez din cand in cand citate din Rennyo Shonin Goichidaiki Kikigaki (Inregistrare a spuselor lui Rennyo) in legatura cu ascultarea invataturii. Din cate stim, ascultarea invataturii (monto) este esentiala in traditia noastra. Numai ascultand invatatura putem devenii deschisi fata de mesajul Legamantului Principal si primii shinjin - credinta in salvarea oferita de Amida.

"Rennyo Shonin a spus: "A ne aduna impreuna, a sta unul langa altul si a discuta
unul cu altul, indiferent de situatia si pozitia noastra sociala, este in conformitate cu afirmatia lui (Shinran) Shonin, ca oamenii din lumea intreaga ce impartasesc aceeasi Credinta, sunt toti frati. Singura mea dorinta este ca daca ne aflam aici impreuna, aceia dintre voi care au intrebari despre invatatura, sa le puna, pentru a dobandi Credinta."
*

"Iti prinde foarte bine sa pui intrebari invatatorului tau chiar si despre lucruri pe care le cunosti suficient; asa se spune. Ce minunata este afirmatia in conformitate cu care este folositor sa pui intrebari chiar si despre chestiuni deja familiare." Asa a spus Rennyo Shonin.
Apoi a continuat: "Cu atat mai frumos sa pui intrebari despre ceva ce nu cunosti!"

*

Rennyo Shonin a zis: "Spuneti ceva, va rog. Sa ne fie teama de cei care nu spun nimic." De asemenea, el a zis: "Fie ca aveti shinjin (inima increzatoare) sau nu, doar spuneti ceva. Daca spuneti ceva, ceea ce aveti in minte va aparea la suprafata si in acest fel veti putea fi corectati de ceilalti. Asa ca, spuneti ceva."
*

Asadar, intrebati intotdeauna, aici sau la dojo, insa mai ales la dojo, unde ne putem intalni fata in fata. Nu este necesar sa intrebati ceva special ori destept. Orice intrebare este folositoare. Nu conteaza nici chiar daca aveti shinjin sau nu. Ascultarea invataturii nu se opreste niciodata:

"Hossho din satul Kyuhoji l-a intrebat pe Rennyo Shonin: "Din cate inteleg eu, doar daca ma incred cu sinceritate in Amida, pot fi sigur de nasterea in Taramul Pur. Asa este?"
Cineva care statea in spatele lui a comentat: "Ceea ce spui tu nu este ceva neobisnuit. De ce nu pui alte intrebari?"
Rennyo Shonin a spus: "Exact aici gresesti. Greseala ta este ca vrei sa auzi si sa stii ceva neobisnuit. Dupa ce ai obtinut shinjin, trebuie sa ii vorbesti intr-una mintii tale, asa cum face Hossho."

*

Dupa ce ati obtinut shinjin, chiar daca ascultati aceeasi invatatura de mai multe ori, sa va simtiti ca si cum ati auzi-o pentru prima oara. Oamenii nu doresc decat sa auda ceva nou. Insa ori de cate ori ascultati aceeasi invatatura, trebuie sa va ganditi ca aceasta este invatatura cea rara si minunata pe care nu ati mai auzit-o niciodata.

*

Doshu a spus: "Eu nu aud decat aceeasi invatatura. Cu toate acestea, ma simt intotdeauna de parca as auzi-o pentru prima oara.

*

Ascultati Dharma cu cea mai mare atentie, pentru a nu intelege gresit:

"Intr-una din zile, Shonin a tinut o predica la Yamashina si fiind o predica atat de buna, toti cei prezenti au simtit ca ea nu trebuie uitata. Sase dintre ei s-au intalnit in Sala Dharmei pentru a discuta cele auzite. Curand si-au dat seama insa ca fiecare a auzit Dharma intr-un mod diferit. Patru din sase aveau o intelegere gresita. Aceasta intamplare arata cat de important este sa auzim corect, pentru ca este posibil ca Dharma sa nu fie auzita cum trebuie."

*

Dupa o predica, Rennyo Shonin a spus catorva dintre copii lui: "Adunati-va impreuna, chiar si atunci cand sunteti putini si discutati Dharma. Din cauza ca cinci oameni au tendinta sa asculte si sa inteleaga Dharma in cinci moduri diferite, trebuie sa discutati Dharma foarte bine pentru a fi siguri ca nu exista nici o intelegere gresita."

*

"Hokyo a spus: "Cand auziti vorbindu-se despre Dharma, aveti grija sa fiti foarte atenti. Auziti lucrul esential." Prin asta a vrut sa spuna sa nu pierdem esenta a ceea ce ascultam."

*

"In ceea ce priveste Dharma, grosolania, superficialitatea si lucrul facut de mantuiala, nu este bun. In chestiunile lumesti, a fi prea scrupulos, nu este, de asemenea, deloc bine. Totusi, in ceea ce priveste Dharma lui Buddha, sa aveti intotdeauna o minte subtila, ascutita si foarte prevazatoare." Asa a spus Shonin.

*

Se spune: "Ceea ce pare indepartat este, in realitate, foarte aproape; ceea ce pare aproape este indepartat." Iar zicala continua: "Farul nu lumineaza la temelia lui." Cei care au ocazia sa asculte Dharma intotdeauna sunt atat de obisnuiti sa primeasca bunavointa lui Buddha, incat ajung sa o considere ca fiind ceva de la sine inteles, avand asadar, tendinta sa neglijeze Dharma. Din contra, cei care sunt departe de ea, sunt dornici sa o asculte si nu scapa nici un prilej de a o intalni. Cineva ajunge sa asculte cu seriozitate Dharma lui Buddha numai dupa ce s-a hotarat definitiv sa o caute .

Credinta

Scurta explicatie de azi, utila sau nu, fiecare decide:

"Credinta este speranta?"
"NU, credinta este CERTITUDINE"

A rade capul şi a purta kesa

De ce preoţii şi călugării îşi rad capul în buddhism? Când ne aranjăm părul într-un anumit mod, afirmăm ceva despre noi înşine, este ca şi cum am spune: “sunt cineva, sunt cutare sau cutare persoană, uitaţi-vă la mine, etc.” Oamenii se definesc în funcţie de părul şi îmbrăcămintea lor. Se exprimă prin ele.

Când ne radem capul nu mai afirmăm nimic despre noi înşine, ori este ca şi cum am spune: “sunt nimeni”.

Raderea capului este o practică profundă. De aceea, înainte şi după ce mă rad pe cap fac o plecăciune înaintea lui Buddha şi recit Nembutsu. Raderea pe cap este abandonarea trecutului, o abandonare şi o dedicaţie în acelaşi timp - către prezent, către ceea ce este cu adevărat important, către ceilalţi. Înseamnă a uita de mine însumi – a mă dedica misiunii mele de preot indiferent de ceea ce se întâmplă în viaţa mea privată, indiferent de împliniri sau eşecuri.

Robele de preot sunt precum o intrare în mormânt. Egoul rămâne acolo, însă nu mă concentrez pe el ci pe Dharma, pe a înţelege şi a o prezenta celorlalţi.

Cel din faţa mea trebuie să devină obiectul atenţiei mele exclusive iar eu un bambus gol prin care Dharma se transmite liberă. Ca preot, nu am voie să prezint ideile sau interpretările mele personale, ci Dharma aşa cum a fost oferită ea de Shakyamuni şi de Maeştrii tradiţiei noastre. Aşadar, îmi rad „deşteptăciunea” personală şi fac loc înţelepciunii Dharmei.

Kesa (acea pânză purtată peste robe) simbolizează transmisia învăţăturii şi practicii de la Buddha Shakyamuni (Fondatorul) până la cel care o poartă. În vremea lui Shakyamuni era făcută din cârpe de la hainele morţilor şi alte veşminte considerate impure tocmai pentru a arăta faptul că în mijlocul celor mai mizerabile lucruri poate lua naştere cea mai înaltă realizare. În Jodo Shinshu preotul nu este un guru sau vre-un sfânt însă poartă cu el cel mai important mesaj: salvarea necondiţionată oferită de Buddha Amida tuturor fiinţelor, indiferent de capacităţile lor.

De asemenea, a rade craniul şi a purta kesa înseamnă, în practica mea, a renunţa la ideea de câştig, atât material dar mai ales spiritual. A nu considera că ceva îmi aparţine ori că poate fi apucat, obţinut, creat. Iluminarea sau Nirvana nu este creaţia mea, la fel precum aerul, apa si diferitele elemente care alcatuiesc acest corp. Nu există nimic ce ar putea fi numit “al meu” – nici femeia mea, nici Nirvana. În tradiţia buddhistă pe care o urmez se vorbeşte de atingerea Nirvanei prin Puterea lui Buddha iar nu prin puterea personală.

ANUNŢ IMPORTANT – BUCURESTI, CRAIOVA & ALTE ORASE

Ca preot buddhist şi reprezentant în România al tradiţiei Jodo Shinshu ofer tuturor celor interesaţi:

- introducere şi călăuzire în învăţătura şi practica buddhismului Jodo Shinshu

- consiliere spirituală bazată pe învăţătura buddhistă– în limitele capacităţilor şi cunoştinţelor mele

- ajutor în alcătuirea diferitelor studii, lucrări de specialitate, eseuri, etc pentru studenţi, elevi, cercetători.

- ceremonii religioase pentru diferite evenimente

TOATE ACESTE SERVICII SUNT GRATUITE – Nu se acceptă decât donaţii.

Apartenenţa la buddhism nu este obligatorie pentru nici unul din serviciile de mai sus.

Pentru eventuale întâlniri cu cititori/ persoane interesate de învăţătura şi practica buddhismului Jodo Shinshu, pot fi contactat la

nr de telefon 0768033490 ;

id messenger: josho_an ;

e-mail: josho_adrian@yahoo.com

Ne putem întâlnii în diverse locaţii, depinde de fiecare om în parte şi de oraşul în care locuieşte. Amănunte rămâne să stabilim în particular, la telefon, pe mess ori e-mail.

In Craiova, ramane acelasi loc - Tariki Dojo. Voi anunta membrii din Craiova cand va fi urmatoarea intalnire (cel mai sigur in prima Duminica de la inceputul lui Septembrie). Intalniri regulate la Tariki Dojo vor avea loc cel putin o data pe luna.

.

În Bucureşti, m-am mutat în zona Dristor într-o garsoniera mai spaţioasă unde voi amenaja în curând un altar.

Deocamdată, tradiţia noastră nu deţine temple sau construcţii speciale, asemenea altor reprezentanţe din România. Întâlnirile cu practicanţi sau oameni cu adevărat interesaţi de învăţătura Jodo Shinshu au loc fie în case particulare, fie precum în Craiova, într-un apartament închiriat cu acest scop.

Aici în Bucureşti, sper să putem practica în garsoniera pe care am închiriat-o, până când, cine ştie, karma ne va fi mai favorabilă. Dar bineînţeles, nu toţi cei care doresc să se întâlnească cu mine trebuie neapărat să practice ori să treacă la buddhism. Accept şi întâlniri într-un bar cu oameni fără căpătâi, curioşi, pierde-vară şi alte categorii :)))

Ps: cei care vor să mă contacteze, îi rog să citească înainte GHIDUL de pe acest blog.

A auzi învăţătura

Maestrul Rennyo spunea: “Ceea ce suntem învăţaţi în tradiţia lui Shinran Shonin este că inima încrezătoare (shinjin) este esenţială”.

Însă, ce anume trebuie să facem noi pentru a dobândi această inimă încrezătoare şi pentru a fi siguri de naşterea în Tărâmul Pur (atingerea Iluminării supreme)?

Se spune peste tot în Jodo Shinshu că shinjin-ul este ceea ce primim de la Amida iar nu creaţia noastră. În esenţă, totul vine până la urmă de la Amida, chiar şi nembutsu (recitarea Numelui), care nu este altceva decât manifestarea pe buzele noastre a chemării lui Buddha. Într-adevăr, aşa stau lucrurile, dar să aruncăm puţin o privire la viaţa lui Shinran de înainte de atingerea inimii încrezătoare.

Din câte ştim, a stat o sută de zile retras la templul Rokkakudo pentru a căuta inspiraţie şi o soluţie radicală cu privire la viaţa sa spirituală. După ce Bodhisattva Kannon (Avalokitesvara), sub forma lui Shotoku Taishi, l-a îndrumat către Honen, a petrecut şi acolo alte o sută de zile ascultându-i învăţătura. În scrisorile soţiei sale, Eshinni, către fiica lor, Kakushinni, stă scris:

“Aşa cum a stat retras timp de o sută de zile în templul Rokkakudo, tot aşa l-a vizitat pe Maestrul Honen timp de alte o sută de zile, indiferent de dificultăţile pe care le întâmpina, fie că era ploaie sau soare. L-a auzit pe acest bun învăţător vorbind despre faptul că pentru a scăpa de suferinţa naşterii şi a morţii, nu este necesar decât să ne bazăm din toată inima pe nembutsu.”

Apoi, după aceste o sută de zile, Shinran era capabil să spună:

“Pentru mine, Shinran, nu există altă cale decât să acept ceea ce venerabilul meu învăţător mi-a zis: ‘’Doar spune nembutsu şi fi salvat de Amida’’ Nimic altceva nu contează.”

sau

“Eu, Gutoku Shinran, discipol al lui Shakyamuni, am abandonat practicile amestecate şi m-am refugiat în Legământul Principal, în primul an al erei Kennin (1201)”

Vedem aşadar, că însuşi Shinran a trecut printr-o perioadă antemergătoare atingerii/primirii shinjin-ului, caracterizată printr-o ascultare profundă a învăţăturii.

Nu este însă necesar să petrecem ca şi el douăzeci de ani pe vre-unul din “munţii Hiei” (1) ai practicilor bazate pe puterea personală, aflate în multe şcoli buddhiste sau nebuddhiste din ziua de azi, deşi mulţi dintre noi, şi-au avut pentru o perioadă mai mică sau mai mare, “Hiei-ul lor”. Însă, ascultarea învăţăturii este absolut necesară în primirea inimii încrezătoare.

Întotdeauna spun, veniţi la dojo sau la templu şi ascultaţi învăţătura. Este cel mai important lucru pe care îl puteţi face în această viaţă.

Însuşi Maestrul Rennyo insista asupra acestui aspect:

“Faceţi din ascultarea Dharmei lui Buddha o prioritate, iar din treburile lumeşti ceva secundar…..Este regretabil dacă ajungeţi să ascultaţi învăţătura lui Buddha doar în timpul liber pe care îl aveţi după ce v-aţi ocupat de treburile lumeşti, pentru că nu există un “mâine” atunci când vine vorba de ascultarea Dharmei.”

După ce a spus aceste cuvinte a citat un poem scris de Shinran:

“Aceia care trec prin flăcările

Celor zece mii de lumi

Pentru a auzi Numele lui Buddha

Sunt asiguraţi de atingerea

Stadiului de non-retrogresiune”

“A auzi Numele lui Buddha” înseamnă a auzi înţelesul lui Namo Amida Butsu, adică a primi inima încrezătoare a Puterii Celuilalt. “A trece prin flăcările celor zece mii de lumi” înseamnă a nu lua în seamă nici un obstacol, indiferent de ce natură ar fi el, personală, materială, socială, etc. pentru a auzi Numele lui Buddha, adică a asculta învăţătura.

Câţi dintre noi sunt atât de sinceri încât ar fi capabili să asculte Dharma timp de o sută de zile, fără să piardă nici măcar o singură zi? Trebuie să vă puneţi această întrebare, şi veţi şti cât de puternică este devoţiunea voastră faţă de Dharma.

Şi totuşi, dacă nu luăm în serios problema vieţii şi a morţii, în aşa fel încât să fim în stare să depăşim orice obstacol pentru a asculta Dharma, cum altfel o vom putea înţelege şi primi în viaţa noastră? Putem găsi o mulţime de motive pentru a nu veni la dojo şi a asculta învăţătura – acestea există, trebuie doar să le căutăm. Aud adeseori oameni care spun: “îmi omor timpul, nu am ce face, mă plictisesc”, pentru ca altă dată, când există ceva cu adevărat important de făcut, să îşi găsească imediat un motiv plauzibil. Fiecare dintre voi se cunoaşte cel mai bine pe el însuşi şi ştie, dacă este sincer, când motivele lui sunt nesemnificative în comparaţie cu şansa de a întâlni şi a asculta Dharma lui Buddha. Vă rog, nu fiţi leneşi în ascultarea Dharmei! Nu se ştie când veţi mai avea vreodată şansa de a lua formă umană şi a o întâlni! Acestea nu sunt simple cuvinte, însă din păcate, mulţi oameni le privesc în acest fel şi nu conştientizează adevărata realitate exprimată de ele.

Maestrul Rennyo spunea:

“Aceia care nu posedă inima încrezătoare (shinjin) se aşteaptă ca prin toate mijloacele să pună întrebări şi să discute dacă inima încrezătoare le lipseşte sau nu; pare fără nici un rost să plece fără să fi ajuns la nici o concluzie. Ar trebui să reflectaţi cu atenţie asupra acestei chestiuni. La urma urmei, este esenţial ca de acum încolo aceia dintre voi care nu au atins încă inima încrezătoare să discute această chestiune unii cu alţii.”

Veniţi la dojo şi puneţi toate întrebările care vă trec prin cap, folosiţi-vă de preot până acesta oboseşte, sunaţi-l şi noaptea pentru a-i pune întrebări despre Cale şi a vă lămuri îndoielile. “Citiţi scrierile sacre până acestea se rup”. Ascultaţi, ascultaţi şi iar ascultaţi învăţătura iar la un moment dat se va întâmpla ceva deosebit; dacă ascultaţi cu sinceritate nu are cum să nu se întâmple. În acel moment nu doar veţi asculta ci veţi auzi cu adevărat. A auzi înseamnă nu doar a auzi fizic sau raţional ci a auzi şi a înţelege cu toată fiinţa noastră, a accepta mesajul plin de Compasiune al Legământului Principal şi a ne baza pe el din tot sufletul, fără îndoială.

Maestrul Shinran spunea: “A auzi’’ înseamnă a auzi Legământul Principal fără nici o îndoială iar acest lucru exprimă ceea ce este de fapt shinjin-ul”. Numai când auzim învăţătura despre Legământul Principal al lui Buddha Amida cu încredere absolută, putem spune că am primit shinjin. Dacă însă ascultăm folosindu-ne doar de gândirea discriminativă şi logica minţii noastre neiluminate, ca şi cum acestea ar fi singurele instrumente în eforturile noastre spirituale, nu vom reuşi niciodată să ne deschidem suficient pentru a primi shinjin.

Maestrul Shinran spunea:

“Nu trebuie să existe nici un fel de calcul personal în ceea ce priveşte naşterea noastră în Tărâmul Pur…. Trebuie doar să ne deschidem faţă de Amida.”

Ascultarea trebuie să depăşească înţelegerea intelectuală, gândirea bazată şi influenţată de discriminările, prejudecăţile, iluziile şi patimile noastre oarbe.

Falsa impresie că mintea noastră limitată poate înţelege totul, că absolut orice trebuie să se supună logicii ei, trebuie lăsată să treacă.

Aşa cum spunea Eiken Kobai Sensei: “există înţelegere, însă aceasta nu este logică, ci spirituală. Numai atunci când ne dăm seama cât suntem de ignoranţi şi devenim conştienţi de diferitele patimi oarbe care sunt adevăratul motor al acţiunilor noastre, vom fi capabili să depăşim limitările ‘’logicii’’ şi dorinţei de ‘’a înţelege’’ totul, care ne înlănţuie şi ne întunecă. În acel moment, îndoielile legate de Legământul Principal dispar şi devenim capabili să lăsăm definitiv salvarea noastră în mâinile lui Amida.”

Există în buddhism un termen atât de drag mie – „hishiryo”, care este conştiinţa de dincolo de gândirea discriminativă şi limitată, mintea de dincolo de minte. Trebuie să ne lepădăm de ataşamentele faţă de egoul nostru iluzoriu şi să lăsăm totul în seama Înţelepciunii transcendente şi Compasiunii fără limite a lui Amida, manifestarea în formă şi Nume a realităţii ultime de dincolo de orice formă.

Toate acestea încep însă cu a asculta învăţătura. Calea către primirea shinjin-ului este ascultarea învăţăturii.Trebuie doar să depunem eforturi şi să ascultăm ca şi cum aceasta ar fi cel mai important lucru din viaţa noastră.

Masetrul Rennyo spunea:

“Tare este piatra şi moale este apa; cu toate acestea, apa toceşte piatra. Se spune că dacă există voinţă, chiar şi atingerea Buddheităţii devine posibilă. Indiferent cât de puţină credinţă ar avea cineva, dacă ascultă predicile cu toată seriozitatea, va atinge credinţa (shinjin) prin Compasiunea lui Buddha. De aceea, este important să se asculte cu sinceritate şi seriozitate predicile Dharma.”

La început asculţi învăţătura bazându-te doar pe puterea ta de înţelegere, însă vine un moment în care te abandonezi pe tine însuţi şi laşi departe în urmă barierele minţii discriminative care nu te-au dus nicicând la adevărata pace interioară, mai precis, te laşi purtat de căldura mesajului cuprins în Legământul Principal. Atunci auzi cu adevărat. Atunci spui cu adevărat: Namo Amida Butsu, Namo Amida Butsu….mă refugiez în Buddha Amida, mă refugiez în Buddha Amida…

Shinjin-ul nu este ceva de atins, un alt obiect pe care îl putem face proprietatea noastră intelectuală, ci o stare către care ne deschidem, pe care o primim de la Amida. Acesta este înţelesul cuvintelor “va atinge credinţa (shinjin) prin Compasiunea lui Buddha” din citatul de mai sus şi de aceea am spus în mod intenţionat în acest articol, “primim shinjin”, iar nu doar atingem sau obţinem shinjin.Trebuie să înţelegeţi profund această diferenţă şi să nu faceţi din shinjin sau nembutsu proprietatea voastră intelectuală.

În adevăratul shinjin şi nembutsu, orice calcul personal şi orice ataşament faţă de mintea voastră limitată este abandonat. Însă cu toate că shinjin şi nembutsu este dincolo de gândire, el poate fi primit aici şi acum, de orice fiinţă, indiferent de capacităţile sale, doar prin Compasiunea lui Buddha Amida. Nu veţi înţelege niciodată prin raţiune şi logică modul în care lucrează efectiv Compasiunea lui Amida sau Legământul său Principal, nu pentru că acestea sunt ilogice sau absurde ci pentru că se află dincolo de puterea de pătrundere a minţii noastre limitate. Vă rog, aşadar, abandonaţi odată pentru totdeauna mândria stupidă a egoului şi sinelui vostru iluzoriu care nu vă permite să vedeţi, să experimentaţi şi să trăiţi adevărata realitate de dincolo de el.

Note:

(1) Înainte de a se retrage la templul Rokkakudo şi a-l întâlnii pe Maestrul Honen, Shinran a fost călugăr Tendai şi a practicat timp de 20 de ani pe muntele Hiei – unul din cele mai importante centre spirituale ale Japoniei, încercând să atingă Iluminarea supremă prin eforturi personale.

Alte articole utile:

Credinţa şi nembutsu nu sunt creaţia noastră

Ghid pentru studiul buddhismului Jodo Shinshu - ordinea recomandata a articolelor

A urma pe Buddha in practica dojo-ului

De ce in Dojo sau in Hondo (sala pentru practica), nu se intra oricum?

Deoarece, aici invatam sa nu traim oricum.

In viata de fiecare zi suntem obisnuiti sa ne comportam asa cum dorim, insa la Dojo este invers, nimeni nu face ceea ce vrea.

La intrarea in Dojo ne abandonam pe noi insine, lasam la usa obiceiurile si pretentiile noastre. De aceea, am pus o imagine a lui Buddha in hol. Cei ce intra in Dojo trebuie sa o vada si sa faca gassho inaintea ei.

Aceasta este o practica prezenta in toate templele din lume. Cand se intra in curtea templului trebuie sa te pleci. Aici nu avem o curte, decat un apartament obisnuit, insa daca il folosim pentru a urma Calea, el devine un Dojo, adica un "loc al Caii", un "loc al Trezirii". Asadar, chiar si in acest loc vom incerca sa urmam ceea ce trebuie urmat.

In Jodo Shinshu spunem ca practica noastra este de "a asculta", de "a auzi invatatura".

A asculta are multe sensuri, insa in buddhism, ea trebuie sa ne duca cu gandul la a asculta cu atentie, a asculta cu toata fiinta noastra, nu doar fizic, nu folosind doar urechea si de asemenea, nu folosind numai gandirea discriminativa. Nu putem asculta daca nu suntem atenti si de asemenea, nu putem fi atenti daca nu ne educam corpul si mintea sa fie atenti. In Dojo, in Hondo, ne educam mintea si corpul si le pregatim pentru atentie, pentru ascultarea invataturii. De aceea, nu ne miscam oricum si nu ne comportam oricum. Din acest motiv, in Hondo intram cu piciorul stang inainte si nu mergem nici prea repede, nici prea incet, ridicam intr-un anumit mod cartea cu sutre, etc.

Totul porneste de la atentie, atentia este primul si ultimul pas. Buddha este Cel Trezit, adica atent la modul absolut. Trezia este foarte importanta in buddhism. Aceasta inseamna a te cunoaste pe tine insuti, a deveni intim cu propria karma, a te trezi catre adevarurile fundamentale ale existentei.

Si care sunt aceste adevaruri ale existentei? Unul dintre adevarurile fundamentale ale existentei este impermanenta. - totul se schimba neincetat iar noi nu ne putem baza pe nimic din ceea ce se schimba, inclusiv mintea noastra si asa zisele sale realizari. Nu devenim Buddhasi prin intermediul mintii noastre.

.

Natura de Buddha este adevarata realitate. De aceea, il urmam pe Buddha, ne refugiem in Buddha, il veneram pe Buddha, facem gassho inaintea lui Buddha. Un Buddha este Cel care se trezeste catre adevarata realitate. In Jodo Shinshu noi ne bazam si ne refugiem in Buddha Amida pentru a atinge si noi la randul nostru Buddheitatea suprema. Starea de refugiere in Buddha Amida, de credinta in Buddha Amida este numita shinjin - inima increzatoare. Nu ne bazam pe noi insine ci pe Buddha Amida, pe adevarata realitate de dincolo de ego. Aceasta realitate este Intelepciune Infinita si Compasiune Infinita. Este realitatea absoluta manifestata in forma si nume - in forma lui Buddha Amida, in Legamantul Sau si in Numele Sau. Legamantul si Numele Lui sunt unitate si reprezinta singura posibilitate de salvare pentru fiintele pline de patimi oarbe precum noi insine.

puteti citii, de asemenea:

--despre meditatie---

--Ghid pt studiul buddhismului Jodo Shinshu (ordinea recomandata a articolelor)--

Despre meditaţie

Meditaţia este fundalul oricărei învăţături şi practici buddhiste. Ea implică trei aspecte ale fiinţei omeneşti, care nu sunt tratate separat ci ca un tot unitar: gândirea, vorbirea şi acţiunea corpului.

Ce este însă meditaţia? A fi conştient, a fi prezent oriunde te-ai afla şi în orice activitate eşti implicat, fie ea introspecţie, practică religioasă, muncă fizică sau intelectuală, plimbare, iubire şi chiar şi atunci când eşti la wc.

Orice lucru pe care îl faci fără atenţie este un lucru pierdut, spune învăţătura buddhistă. Mintea şi corpul trebuie să acţioneze în unitate iar nu separat. Atunci când facem ceva trebuie să fim concentraţi, atenţi, conştienţi, ca şi cum acela ar fi cel mai important lucru din viaţa noastră.

Iată aşadar, primul pas în buddhism, meditaţia ca atenţie trează.

Există multe tipuri de practici meditative, însă toate au ca fundament şi punct de pornire această atenţie trează.

La prima vedere meditaţia pare doar o anumită tehnică [de meditaţie] iar oamenii când aud acest cuvânt se rezumă doar la a întreba care este practica meditativă pe care o am în vedere când mă refer la acest subiect.

Dacă vine cineva pentru prima oară la Dojo, nu îi vorbesc de la început despre Compasiunea lui Buddha Amida ci despre atenţia trează. Îi spun: “În Hondo se intră aşa, papucii se aranjează cu vârful spre exteriorul sălii, nu se merge nici prea repede nici prea încet, apoi te aşezi … Fii atent la toate aceste mişcări, conştientizează fiecare gest. Totul este important.”Aceasta este de asemenea, a practica meditaţia.

Dacă în Dojo, apoi în Hondo (sala de practică) nu ar exista nici o regulă, dacă oamenii ar putea intra şi ieşi după bunul plac, nimeni nu ar mai fi atent. Faptul că trebuie să intri şi să stai într-un anume fel, să faci anumite gesturi, te va duce către conştientizare. Corpul sileşte mintea să fie atentă şi o împiedică să se risipească în mii de direcţii. Această risipire şi împrăştiere a minţii cu care suntem obişnuiţi în viaţa de fiecare zi este cea care produce haos, agitaţie şi suferinţă, însă atenţia dă naştere la pace şi armonie.

Îndeplinind cu atenţie gesturile necesare în Hondo, ne calmăm, ne liniştim, ne concentrăm şi ne pregătim pentru ceea ce va urma: practica religioasă şi ascultarea învăţăturii.

Exersaţi atenţia trează la Dojo şi în viaţa de fiecare zi. Indiferent ce apare în mintea voastră: idei, imagini, stări bune sau rele, lăsaţi totul să treacă, nu alegeţi nimic şi nu respingeţi nimic, nu judecaţi, nu împărţiţi nimic în bine sau rău, în frumos sau urât, doar concentraţi-vă pe ceea ce faceţi în momentul prezent, fie că spuneţi nembutsu sau mâncaţi o prăjitură.

Atenţia trează este sinonimă cu Înţelepciunea iar neatenţia cu ignoranţa, considerat în buddhism păcatul fundamental. De ce fac această afirmaţie? Pentru că un om atent, conştient, nu numai că reuşeşte să fie prezent în toate activităţile sale ci ajută la trezirea în el a introspecţiei, care îl va duce către cunoaşterea de sine. A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă de asemenea aţi cunoaşte limitele, a şti cine eşti cu adevărat. Cunoscându-ţi limitele poţi ajunge la smerenie, la conştientizarea importanţei celorlalţi în viaţa ta (celelalte fiinţe şi chiar Buddha), la ceea ce alţii au făcut şi fac pentru binele tău. Astfel înveţi recunoştinţa şi devii conştient de legătura indestructibilă dintre toate fiinţele şi lucrurile din univers (doctrina interdependenţei). Totul se influenţează reciproc, nimic nu există separat ci în relaţie (interdependenţă) cu ceilalţi. Doar prin atenţia trează poţi deveni conştient de adevărurile buddhiste fundamentale.

Iată aşadar, cum atenţia trează (meditaţia) ajunge să fie practicată la toate nivelurile vieţii noastre.

Apariţia inimii încrezătoare şi a rostirii Numelui nu este nici ea separată de atenţia trează. Dubla convingere profundă (1), care este forma de manifestare a credinţei în Legământul Principal, are ea însăşi o legătură cu aceasta.

Trebuie să devii conştient de limitele tale şi de imposibilitatea de a atinge prin tine însuţi Iluminarea supremă, pentru a fi deschis către Legământul plin de Compasiune al lui Buddha Amida. În opinia mea, “binele din trecut”(2) înseamnă deschidere, o stare receptivă a minţii faţă de mesajul Legământului Principal. Însă această receptivitate nu poate apărea decât în urma practicării atenţiei faţă de tine însuţi, adică a introspecţiei.

Trebuie să devii cu adevărat conştient de persoana ta, să îţi cunoşti limitele, viciile şi patimile oarbe care te-ar putea înlănţui pentru totdeauna în naştere şi moarte. Numai după ce devii conştient de tine însuţi şi de problema de cea mai mare importanţă a vieţii şi a morţii te poţi bucura la auzul învăţăturii despre Legământul salvării prin nembutsu.

Iar după ce inima încrezătoare, cauza naşterii în Tărâmul Pur, a fost plantată în tine de Buddha Amida, atenţia trează devine chiar mai mult decât a fost până acum. Introspecţia personală şi înţelegerea naturii umane creşte în profunzime în lumina călăuzitoare a înţelepciunii oferită de credinţa în Buddha Amida. Atenţia trează rămâne în continuare partenerul tău de drum, numai că acum ea este călăuzită de Compasiunea Legământului Principal.

________________________________________

Note:

(1) Nishu jinshin în japoneză. Ea cuprinde:

1. Înţelegerea profundă a faptului că nu suntem altceva decât nişte muritori de rând, aflaţi sub influenţa tendinţelor noastre negative şi fără nici o speranţă de a se salva prin ei înşişi. Aceasta reprezintă cunoaşterea adâncă a naturii umane aşa cum este ea.

2. Înţelegerea profundă a faptului că Legământul Principal al lui Amida ne va salva fără nici o discriminare şi că este direcţionat în mod special către fiinţe precum noi înşine. Aceasta reprezintă încrederea din toată inima în Compasiunea lui Buddha Amida.

(2) În conformitate cu spusele lui Rennyo există cinci condiţii pentru ca cineva să se nască în Tărâmul Pur:

- binele acumulat din trecut

- un bun învăţător spiritual

- lumina lui Amida

- inima încrezătoare

- rostirea Numelui

Cele 24 de angajamente ale lui Doshu

Odată la Tariki Dojo am vorbit despre Cele 24 de angajamente ale lui Doshu din Akao(?-1516). Acesta a fost unul din cei mai apropiati discipoli ai lui Rennyo Shonin, celebru pentru devotiunea sa. Cele 24 de angajamente sunt discutii cu sine insusi, toate cuvintele sunt adresate doar lui si nimanui altcuiva. Doshu nu ofera celorlalti precepte de urmat ci isi gaseste propria modalitate de a se raporta la Dharma. Este modul in care el se auto-motiveaza si intelege sa isi traiasca viata in lumina invataturii buddhiste.
Am prezentat cu caractere italice cateva explicatii si comentarii din ce am discutat la dojo pe baza acestor angajamente.


Cele 24 de angajamente ale lui Doshu

1. Atat timp cat traiesti, nu fi neglijent fata de chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii in Taramul Pur.

2. Daca orice altceva in afara Dharmei lui Buddha intra adanc in inima ta, rusineaza-te si renunta la ele.

3. Cand nu te simti bine si iti plangi de mila, depaseste aceasta stare si mergi mai departe.

4. Daca speri la vre-un castig necinstit si egoist din relatia ta cu Dharma lui Buddha trebuie sa te rusinezi si sa renunti fara nici o ezitare la el.

5. Nu cultiva nici un fel de favoritism in inima ta. Nu face rau celorlalti din favoritism.

6. Fiind constient ca esti intotdeauna privit [de catre Buddha], renunta la toate gandurile negative chiar si atunci cand nu te vede nimeni.

7. Trebuie sa crezi profund si sa respecti Dharma lui Buddha, sa te smeresti din toata inima ta si sa te comporti [in lumina lui Buddha].

8. Este cu adevarat rusinos sa gandesti si sa incerci sa ii faci pe altii sa iti ofere o pozitie importanta pe baza Dharmei lui Buddha. Daca o astfel de intentie iti trece prin cap, abandoneaz-o si adu-ti aminte ca singurul motiv pentru care trebuie sa ai credinta in Dharma lui Buddha este sa atingi chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii [in Taramul Pur].

“sa atingi chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii [in Taramul Pur]” – sa atingi shinjin (credinta in Legamantul Principal al lui Buddha Amida – cauza nasterii in Taramul Pur).

9. Daca se intampla sa te afli intr-un loc unde se infaptuieste raul, paraseste-l imediat fara sa cauti argumente daca este bine sau rau.

10. Chiar si numai gandul ca stii cat sunt de mizerabil imi provoaca cea mai mare tristete si suferinta. Desi sunt perfect constient ca m-ai iertat de toate greselile trecute, faptul ca imi cunosti adevarata stare mentala ma face sa nu mai pot de rusine si sa realizez marea mea ignoranta si amaraciune. Cand ma gandesc ca inima mea a fost inradacinata in ticalosie in viata trecuta si continua sa fie si in cea de acum, nu am cuvinte sa descriu cat sunt de mizerabil. Desi am avut sansa sa te intalnesc, imi dau seama ce inima ticaloasa am. Oh, minunata compasiune! Am trait pana acum doar cersind iertarea ta pentru pacatele din trecut. Vin catre tine si am credinta in invatatura ta.

Persoana caruia se adreseaza Doshu aici si in alte locuri din angajamentele sale poate fi atat Buddha Amida cat si Rennyo Shonin pe care Doshu il privea ca fiind manisfestarea lui Amida.

11. Daca esti inca in viata azi sau maine si devii lenes in ceea ce priveste Dharma lui Buddha, trebuie sa te rusinezi de acest lucru, sa te eliberezi de lene si sa te comporti [in lumina lui Buddha].

12. Daca inima ta nu este plina de minune si uimire, ar trebui sa te simti rusinat si nerespectuos si sa hotarasti ca, si daca ai muri de foame ori frig in aceasta viata, vei atinge chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii [in Taramul Pur]. Considerand ca aceasta ar fi implinirea dorintei tale din trecutul fara de inceput, investigheaza-te staruitor pe tine insuti cu o minte critica pentru ati recupera sentimentul de uimire cat mai repede posibil. Daca chiar si atunci sentimentul de uimire lipseste, gandeste-te ca poate esti pedepsit [de Buddha]; elibereaza-te de lenevia mintii si lauda Dharma in prezenta colegilor de practica, pentru ca aceste actiuni te vor duce macar la un sentiment de uimire si minunare.

13. Sa nu cazi in greseala cea mai grava a ingaduintei de sine. Nu iti petrece viata dormind si neluind in seama chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii in Taramul Pur.

14. Nu te folosi de faptul ca nu ai nici un prieten bun ca scuza [pentru lenevia ta].
Cand intalnesti membrii ai familiei tale, desi s-ar putea sa nu fie constienti de Dharma, poarta-te fata de ei cat mai bine posibil si intreaba-i inainte de toate ce cred despre chestiunea de cea mai mare importanta. Pastrand in inima ta sentimentul de minune si uimire, comporta-te si traieste [in lumina Dharmei lui Buddha].

“Nu te folosi de faptul ca nu ai nici un prieten bun ca scuza [pentru lenevia ta]” – a nu cauta argumente de genul: ‘nu am conditii potrivite in familie sau in viata de fiecare zi pt a urma Calea’. Adeseori aud argumente de acest gen ‘daca as avea cutare sau cutare situatie, as depunde mai mult efort pe Cale’. De fapt, acestea sunt doar simple scuze pentru lenevia noastra.


15. Tine minte intotdeauna ca problemele dojo-ului (templul ori locul de practica) sunt de cea mai mare importanta.

16. Nu intretine ganduri de ura sau razbunare fata de cei care te urasc.

17. Doar cultiva si pretuieste adanc in inima ta Chestiunea de cea mai mare importanta. Nu o neglija niciodata. Urmeaza corectiile colegilor tai de practica.

18. Nu fi atasat de nimic! Oh, inima a mea! Pastreaza numai aceasta Chestiune de cea mai mare importanta, adanc inauntrul tau!

19. Scriu astfel pentru ca inima mea este atat de ignoranta si plina de rusine. Daca ii vorbesc in acest mod si fac angajamente, sper ca va iesi ceva bun de aici. Nu voi intarzia sa urmez din nou si din nou corectiile celorlalti.

20. Sper ca iti vei revarsa compasiunea ta speciala asupra mea pentru a ma feri sa nu ratacesc si sa imi corectezi inima. În rest, nu cer nimic altceva.

21. Oh, inima mizerabila! Daca voi fi capabil sa ating Chestiunea de cea mai mare importanta a nasterii în Taramul Pur nu voi considera ca am trait degeaba. Oriunde mi se cere sa merg, voi merge. Voi pleca pana si in China sau India in cautarea Dharmei. Atat timp cat pastrez aceasta hotarare, este usor, nu-i asa, sa urmez invatatura ta fara nici o ezitare si sa ma comport [in lumina lui Buddha]. Oh, inima a mea! Viata dureaza doar o clipa. Nu vei ramane aici pentru mult timp. Nu te teme sa mori de foame sau de frig. Nu neglija niciodata Chestiunea de cea mai mare importanta. Inima mea! Nu fii impotriva acestor [douazeci si unu] de angajamente. Investigheaza-te cu o minte critica si comporta-te [in lumina lui Buddha] pana la sfarsit. Intotdeauna respectand legile si regulile societatii, simte in interiorul tau splendoarea credintei, fii recunoscatoare ca ai primit-o si actioneaza in exterior cu smerenie profunda fata de ceilalti.
Iti cer toate acestea, inima mea!

Despre cainta

Pe calea puterii personale, cainta este un mod foarte potrivit de expiere a karmei negative. In buddhism sunt prescrise metode precise in acest scop, printre ele aflandu-se confesiunea inaintea altor buddhisti, Buddhasilor din cele zece directii, inteleptilor sau imaginilor care ii reprezinta. Maestrul Shan-tao mentioneaza trei tipuri de cainta in lucrarea Liturghia Nasterii (Ojoraisan):

1. cel mai inalt grad de cainta este a varsa sange din ochi si din pielea corpului.
2. gradul mijlociu de cainta este a elimina transpiratie fierbinte din corp si a curge sange din ochi.
3. cel mai de jos grad de cainta este a avea corpul cuprins de febra si lacrimi in ochi.

Raspunzand la intrebarea daca este cainta necesara in cazul buddhismului Taramului Pur, Shan-tao spune in acelasi text, ca desi este dificil sa versi sange si lacrimi, daca adeptul are credinta in salvarea oferita de Amida el atinge acelasi efect ca in cazul caintei. Shinran mentioneaza acelasi lucru intr-unul din imnurile sale:

“Aceia in care Adevarata Credinta este pe deplin stabilita,
Fiind ea insasi Mintea precum Diamantul,
Sunt egali cu cei care se caiesc de karma lor negativa
In cele trei moduri; asa spune maestrul nostru, Shan-tao.”

Credinta oferita de Puterea Celuilalt este cauza Eliberarii noastre iar nu ceea ce putem face noi insine prin eforturile personale. Ea este cea care distruge karma noastra negativa si ne asigura de nasterea in Taramul Pur (atingerea Buddheitatii supreme):

“Pentru noi cei care traim in lumea impura a celor cinci pangariri
Doar Credinta precum Diamantul este efectiva;
Ea ne face capabili sa parasim Samsara pentru totdeauna
Si sa atingem Taramul Naturaletii .”

In Bucuresti

Karma personală a luat de curând o nouă întorsătură şi iată-mă acum in Bucureşti...
Am închiriat o garsonieră în zona Panduri, aproape de Academia Militară. Un demisol cu o fereastră atât de mică încât îmi pare o deschizătură de mitralieră a unui buncăr.
Exact aşa am ajuns să îi spun acestui loc - buncărul meu din Bucureşti :)
Aşadar, cine locuieşte în imensitatea asta de oraş şi doreşte să se întâlnească personal cu mine pentru discuţii despre Dharma, eventual practică, mă poate contacta şi stabilim o oră.


ps: întâlnirile cu sangha din Craiova, continuă, bineînţeles, în zilele în care pot ajunge la Tariki Dojo

Credinţa e simplă, nimic special

Am observat că unii practicanţi din alte tradiţii ori cu experienţă în diferite şcoli buddhiste, care mai discută cu mine despre Jodo Shinshu, percep shinjin-ul (credinţa în Buddha Amida) ca pe o stare anume, cumva specială, care trebuie atinsă. Probabil că această tendinţă provine din practicile cu care sunt deja obişnuiţi în şcoala din care fac parte, unde trebuie atins cutare sau cutare lucru, simţit sau vizualizat ceva anume, etc

Însă shinjin-ul este diferit. Nu presupune nici o stare specială a minţii, nimic deosebit de simţit sau experimentat, ci este pur şi simplu a te încrede în Buddha Amida. Mă bazez pe Buddha Amida pentru atingerea Buddheităţii (Iluminării supreme) în Tărâmul Său Pur.

Nici o stare specială nu este necesară, deşi adeptul poate avea un sentiment de uşurare, ca şi cum i s-ar lua o povară de pe umeri, în sensul că nu mai este nevoie să se bazeze pe el însuşi în a deveni un Buddha. Povara propriei eliberări este cărată de Buddha numit Amida, de Cel ce deja a parcurs tot drumul înaintea lui şi pentru el.

Poţi fi bucuros atunci când te încrezi pentru prima oară în Amida însă asta nu înseamnă că oră de oră, clipă de clipă, te vei gândii la Amida sau vei experimenta o bucurie perpetuă. Viaţa noastră este în aşa fel, încât putem fi mai întotdeauna doborâţi de probleme şi griji zilnice. Este ok, pur şi simplu este ok să fim aşa. Nu trebuie să ţopăim de bucurie mereu că suntem salvaţi de Amida, însă cu toate acestea, salvarea lui Amida este prezentă, la fel cum este şi simpla credinţă în El.

După primul moment în care experimentezi credinţa în Buddha Amida, aceasta devine precum o respiraţie, în sensul că nu o simţi mereu datorită vieţii zilnice de om neiluminat, însă ea rămâne acolo, prezentă în inima ta. Aţi observat că nu întotdeauna devenim conştienţi de faptul că respirăm, dar asta nu înseamnă că respiraţia nu mai există, altfel am muri. Însă uneori, în prospeţimea unei dimineţi sau în aerul curat de munte, ori în clipele grele de efort sau probleme de sănătate, percepem din nou respiraţia. La fel, suntem îngropaţi până la gât în problemele cotidiene şi uităm de Dharma, însă apoi ne amintim şi iar recităm nembutsu, aducându-ne aminte de Buddha Amida în care avem credinţă şi care ne salvează din naştere şi moarte.

Pe calea Jodo Shinshu suntem relaxaţi, deoarece nu avem nevoie de stări speciale ale minţii, nu trebuie să fim altfel decât suntem în viaţa de zi cu zi, adică prinşi mereu în ataşamente de tot felul, nu trebuie să fim înţelepţi…. pe scurt, nu trebuie să fim decât exact aşa cum suntem. Iar Amida face TOTUL.

Noi, însă ce facem, ne-am putea întreba.

Nimic!

Şi ce ar putea de fapt, nişte amărâţi ca noi, să facem cu adevărat în afară de a ne încrede în El şi a recita Numele Lui? Iar această recitare este expresia credinţei.

Refugierea în Amida, credinţa în Amida, recitarea Numelui Său are efect nu datorită nouă, adică vreunei stări speciale pe care noi o aducem cu noi, ci datorită lui Amida. Credinţa în Amida este credinţa în Amida, nu credinţa în noi înşine. Este credinţa în Altul, în Cel ce este deja Buddha şi care a promis că va salva toţi distruşii, terminaţii, incapabilii, oamenii obişnuiţi şi fără nici un merit.

Repet, nu vă gândiţi la ceva special în ceea ce priveşte credinţa. Să nu aveţi senzaţia că ceva trebuie să se întâmple cu voi după ce vă încredeţi în Amida, spre exemplu, faptul că veţi fi mai calmi, mai buni, mai înţelepţi, etc. Jodo Shinshu nu este pentru cei ce au astfel de aşteptări.

Cineva îmi spunea că nu are somn şi face eforturi să atingă shinjin. I-am zis, „relaxează-te, shinjin-ul este doar a te baza pe Amida; nu te stresa, încrede-te în Amida. Renunţă la ideea că trebuie să simţi ori să creezi ceva special”.

La urma urmei, suntem oameni obişnuiţi, ce naiba tot vrem să simţim special? Este aiurea să umblăm ori să aşteptăm ceva special. Shinjin-ul, cel mai important lucru în Jodo Shinshu, este doar a te baza exclusiv pe Amida în atingerea propriei Iluminări.

În momentul morţii şi al naşterii în Tărâmul Pur ori sfera de influenţă a lui Amida, veţi devenii şi voi Buddhaşi, însă până atunci, relaxaţi-vă şi rămâneţi aşa cum sunteţi – adică oameni obişnuiţi. Totul este ok.

Namo Amida Bu

---Ghid pentru studiul buddhismului Jodo Shinshu (ordinea recomandata a articolelor)---

Adevărata întristare

Uneori mă simt obosit de atâtea vorbe, de atâtea gânduri, idei, de atâta fugă încolo şi încoace. Atunci când îi dau prea multă atenţie, mintea mea mă oboseşte îngrozitor. În aceste momente simt nevoia să mă spăl pe faţă cu apă proaspătă şi să revin la esenţă. Ce este cu adevărat important în această viaţă, ce pot eu să fac, aşa cum sunt, ce pot eu să înţeleg? În momentul când îmi dau seama că nu mai ştiu nimic, mă opresc. Este un moment simplu şi natural, o oboseală naturală a creierului care se vrea atoatecunoscător şi atotputernic. Prea multe calcule personale şi preocupări inutile.

“Doar spune nembutsu şi fii salvat de Amida. Nimic altceva nu mai este necesar.” “Lăsaţi toată karma voastră în grija lui Amida”, nu există nimic de înţeles, de câştigat sau de pierdut în această lume, nu vă mai preocupaţi de voi înşivă, nu vă mai ataşaţi de voi înşivă. Lăsaţi-vă în pace, abandonaţi-vă Legământului Principal. Nu prin voi veţi atinge naşterea în Tărâmul Pur ci prin Puterea lui Buddha Amida.

Maestrul Rennyo spunea:

“Când apare pentru prima oară credinţa, naşterea noastră în Tărâmul Pur este pe deplin asigurată. Apoi rămâne la latitudinea lui Amida să decidă dacă ne salvează după ce distruge karma noastră negativă ori dacă o lasă aşa cum este. Este inutil să ne preocupăm de karma negativă. Ceea ce trebuie cu adevărat să ne intereseze este că Amida îi salvează pe cei care se încred în El.” ….. “A face calcule personale despre noi înşine este o practică amestecată. Nu avem nimic altceva de făcut decât să ne încredem în Amida.”

Naşterea noastră în Tărâmul Pur nu depinde de concepţiile despre bine sau rău, de ceea ce egoul nostru are senzaţia că poate să facă sau nu, ci de Înţelepciunea şi Compasiunea Infinită a lui Buddha Amida.

De unde această senzaţie că mai avem încă ceva de făcut în afară de a ne încrede în Amida? Şi anume ce ne-ar mai rămâne de făcut? Să salvăm lumea? Şi cu ce minte să salvăm lumea…. cu cea de acum?

D mi-a spus că se gândeşte de multe ori să facă ceva pentru suferinţa tuturor oamenilor, că această lume în care trăim este mizerabilă, chiar prea mizerabilă…

Într-adevăr, este o lume mizerabilă dacă o privim din punctul de vedere al patimilor omeneşti. Însă ce putem noi face? Maestrul Shinran a spus: “Compasiunea pe Calea Înţelepţilor înseamnă a avea milă, a compătimi şi aţi păsa de celelalte fiinţe. Totuşi, este foarte dificil ca cineva să-i salveze pe ceilalţi după cum doreşte.”

A face eforturi să vii la dojo, a asculta învăţătura, a primi shinjin, este singurul lucru pe care îl puteţi face pentru a vă salva pe voi înşivă şi pe ceilalţi. Unora le-ar putea părea insignifiant, mai ales acelora pentru care scopul religiei este doar a te face util societăţii, reducând-o astfel la un soi de utilitarism social. Nu puteţi însă întreprinde nimic altceva în stadiul la care vă aflaţi acum. Doar după ce veţi atinge Buddheitatea prin Puterea Legământului lui Amida veţi ajuta într-adevăr toate fiinţele. Până atunci nu numai că s-ar putea să nu le fiţi de folos dar le puteţi chiar încurca.

“Compasiunea pe Calea Tărâmului Pur trebuie înţeleasă ca fiind mai întâi de toate atingerea Buddheităţii prin rostirea nembutsu-lui şi apoi, dobândind mare iubire şi mare compasiune veţi putea ajuta fiinţele sensibile după cum doriţi.

Oricâtă iubire şi oricâtă milă am putea simţi în viaţa de acum, este foarte greu să-i salvăm pe ceilalţi aşa cum dorim; astfel această compasiune rămâne neîmplinită. Aşadar, numai rostirea nembutsu-lui reprezintă marea compasiune care merge până la capăt.”

Doar aparent, noi, adepţii Jodo Shinshu, ne preocupăm numai de propria noastră naştere în Tărâmul Pur, de propria eliberare. Însă, în realitate, naşterea în Tărâmul Pur nu este altceva decât o permanentă reîntoarcere în această lume, ca bodhisattva, pentru a salva toate fiinţele. Cum însă am putea să ajutăm pe cineva în această viaţă, asemenea unui Buddha sau Bodhisattva? Departe de noi această pretenţie.

Dacă vreţi să îi ajutaţi pe ceilalţi, atunci atingeţi shinjin (inima încrezătoare). Nimic altceva nu mai este necesar. Iar shinjin-ul nu trebuie promovat neapărat, dulceaţa lui se va răspândi de la sine şi asupra celorlalţi atunci când se manifestă binele karmic din trecut şi ei devin deschişi faţă de mesajul salvator al lui Amida.

Dacă vreţi într-adevăr să vă întristaţi de ceva, atunci întristaţi-vă că nu faceţi suficiente eforturi pentru a asculta învăţătura şi că nu aţi primit credinţa (shinjin). Aceasta să fie singura voastră întristare şi suferinţă. Suferinţa lumii o veţi putea căra cu adevărat în spate doar după ce, dobândind shinjin, vă veţi naşte în Tărâmul Pur. Se spune în Tannisho:

“Oricine trebuie să se teamă ca nu cumva să meargă împotriva intenţiei regretatului nostru Maestru. Mai mult, trebuie să se întristeze profund dacă nu este în acord cu Legământul Principal al lui Amida.”

--Ghid pt studiul buddhismului Jodo Shinshu - ordinea recomandata a articolelor--

“Indiferent că mergeţi, că staţi aşezaţi sau întinşi”

În ceea ce priveşte faptul că gândurile şi tendinţele voastre negative nu dispar nici înainte şi nici după atingerea inimii încrezătoare….

Nu vă faceţi probleme din cauza lor. Compasiunea lui Amida nu are nimic de-a face cu ele. De aceea, Maestrul Rennyo spune că această karmă negativă a fiinţelor este ca şi inexistentă, în sensul că nu va împiedica naşterea nostră în Tărâmul Pur. Asta este de asemenea şi înţelesul “atingem Buddheitatea fără a distruge patimile oarbe.”

Dacă vă apar în minte gânduri negative, lăsaţi-le să treacă. Nu stă în puterea voastră să le opriţi şi nici nu are rost să încercaţi. E posibil ca astfel de încercări să vă ducă la probleme psihice grave. Observaţi-le şi lăsaţi-le să treacă. Ele sunt karma voastră, tendinţele voastre karmice conştiente sau inconştiente. Spun “ale voastre” pentru că sunteţi ataşaţi de ele, vă identificaţi cu ele şi urmăriţi să le împliniţi, însă în realitate ele sunt asemenea norilor de pe cer. Nu aparţin nimănui, nu vin de nicăieri şi nu se duc nicăieri. Aşadar, lăsaţi-le în pace, nu este nevoie să insistaţi asupra lor, să încercaţi să le modificaţi. Doar bazaţi-vă pe Amida şi spuneţi nembutsu. Dacă treceţi prin momente bune, spuneţi nembutsu şi lăsaţi-le să vină şi să plece iar dacă treceţi prin momente rele, de asemenea spuneţi nembutsu şi lăsaţi-le să vină şi să treacă. Întotdeauna ni se va întâmpla câte ceva. Nu încercaţi să spuneţi nembutsu doar atunci când vă simţiţi rău sau atunci când vă simţiţi bine. Refugiaţi-vă în Amida oricând şi spuneţi nembutsu, indiferent de starea în care vă aflaţi. Acesta poate fi unul din înţelesurile lui “indiferent că mergeţi, că staţi aşezaţi sau întinşi”. Închei acest articol cu o poezie de Senmyo Wajo:

“Când eşti singur şi rănit, recită Namo Amida Butsu.

Când te simţi cel mai singur om din lume şi eşti deprimat, recită iarăşi Namo Amida Butsu.

Namo Amida Butsu este pentru acest om ignorant şi plin de dorinţe oarbe.

Când lucrurile sunt aşa cum trebuie, nici bune nici rele, Namo Amida Butsu.

Namo Amida Butsu nu este recitat pentru urechile celorlalţi,

ci este o chemare dintre părinte şi copil.

Aud Namo Amida Butsu cu urechile mele,

Namo Amida Butsu, răspund cu vocea şi inima mea,

Namo Amida Butsu, recită chiar şi numai de zece ori şi dormi în pace!

Dacă se întâmplă să mori dintr-o dată, oriunde şi oricând, te afli acasă în Tărâmul Pur al Iluminării.

Către toate fiinţele, treziţi-vă către Namo Amida Butsu şi bucuraţi-vă!"

---Ghid pt studiul buddhismului Jodo Shinshu (ordinea recomandată a articolelor)---

Gesturile din dojo - o educatie profunda

Buddhismul nu este obiect de studiu ori doar un sistem de gândire, ci o învăţătură profundă. Calea buddhistă se înţelege cu mintea şi corpul, cu toată fiinţa noastră. Nu este doar o înţelegere intelectuală.

De ce spun “cu corpul”? Uitaţi-vă la gesturile care se fac în dojo: gassho (1), raihai (2), ridicarea la frunte a cărţii cu sutre înainte de a le deschide, etc. Nimic nu este întâmplător, acestea nu sunt doar nişte simple gesturi, ci o practică profundă. Aici, primul lucru pe care îl observaţi este că oamenii nu se mai comportă aşa cum sunt obişnuiţi în viaţa de fiecare zi. Aici nu se mai deplasează grăbiţi să intre în Hondo, ci din contră, fac gassho, intră numai cu piciorul stâng înainte, merg nici prea repede nici prea încet către locul lor, se pleacă înaintea altarului, etc. Sunt convins că în camera lor nu procedează la fel. Aici însă, trebuie să fie atenţi la orice gest, până şi la modul cum îşi aranjează papucii la intrare, indiferent cât de mărunt ar fi catalogat el în viaţa socială.

Gesturile din Hondo(sala de practică) sunt o educaţie profundă. Când eşti îndrăgostit eşti deschis şi sorbi cuvintele iubitei/iubitului cu toată fiinţa ta, fără nici o piedică, fără nici o reţinere. Atunci poţi primi ceva de dincolo de cuvinte. Cei care au iubit vreodată ştiu la ce mă refer. Când auzi învăţătura trebuie să ai aceeaşi deschidere ca a unui îndrăgostit. Pentru a înţelege, trebuie să asculţi cu devoţiune, cu sinceritate, cu toată fiinţa ta, ca şi cum nici o altă clipă în afară de cea prezentă nu mai există. Şi într-adevăr, această clipă ar putea fi ultima. Când iubim, luăm cu ambele mâini chipul iubitei/iubitului şi îi sorbim cuvintele. Cu ambele mâini, nu doar cu una singură! Când suntem în Hondo, facem gassho cu ambele mâini şi sorbim cuvintele lui Buddha. Ridicăm textele sacre cu ambele mâini. Dacă suntem în această stare de receptivitate, mesajul Legământului Principal va rodi în inima noastră, altfel nu se va întâmpla nimic.

Nu degeaba se insistă în Jodo Shinshu pe ascultarea continuă a învăţăturii. Dacă ascultăm încontinuu şi cu atenţie învăţătura, cu siguranţă vom fi capabili să primim shinjin (inima încrezătoare).

În dojo, în Hondo (sala de practică), ne abandonăm pe noi înşine cei preocupaţi de lucrurile efemere ale acestei lumi şi ne trezim (devenim atenţi) către un mod de viaţă autentic. Aici ne luăm în serios pe noi înşine: naşterea, viaţa şi moartea noastră.

Note:

(1) gassho: a uni mâinile în dreptul pieptului

(2) raihai: plecăciune ce însoţeşte gassho

- aici puteti citii si articolul Plecaciunea, primul si ultimul pas

-Ghid pt studiul buddhismului Jodo Shinshu (ordinea recomandata a articolelor)

Recitare Nembutsu (audio)

Pentru cei care se intreaba cum suna recitarea Numelui lui Buddha Amida (nembutsu), va prezint aici o scurta inregistrare postata pe pagina mea de youtube.
Namo Amida Butsu inseamna: "Ma refugiez in Buddha Amida/ Slava lui Buddha Amida"
Nembutsu este recitarea Numelui lui Buddha Amida - expresia credintei in acesta si a recunostintei pt salvarea oferita de El.



Ghid pt studiul buddhismului Jodo Shinshu
--ordinea recomandata a articolelor--

Patru intelegeri gresite despre nembutsu (impermanenta, karma rea/karma buna, una sau mai multe recitari)

comentariu al unui fragment din “Esentialul credintei” de Maestrul Seikaku pentru intalnirea de primavara a comunitatii Eko-ji Dusseldorf

Cele patru intelegeri gresite despre nembutsu, prezentate de Seikaku in fragmentul ales de mine din “Esentialul credintei”, au ca punct de plecare intelegerea gresita despre impermanenta, karma rea, karma buna si una sau mai multe rostiri ale Numelui lui Buddha Amida.

Cand vrem sa intelegem un obiect oarecare ne uitam la calitatile lui, la elementele care il compun. Care sunt asadar, elementele si calitatile fundamentale ale vietii? Un corp si o minte supuse unui ciclu inexorabil al nasterii, cresterii, maturizarii, decaderii si mortii. Decaderii si mortii … in special acestea doua trebuie sa ne atraga atentia, la fel cum atunci cand analizam un obiect, anumite calitati ies in mod special in evidenta si il definim in functie de ele. In cazul vietii, impermanenta este una din caracteristicile ei fundamentale. Ce putem face asadar cu un obiect a carui calitate fundamentala este impermanenta? Care ne scapa intotdeauna printre degete si este atat de periculos incat atunci cand este gresit inteles si folosit da nastere la suferinta? Iata intrebarea fundamentala. Toti practicantii au analizat si vor analiza aceasta viata cu aceeasi seriozitate cu care Siddharta a tratat intalnirea cu un batran, un bolnav, un mort si un intelept. Viata lui nu a mai putut fi la fel dupa aceste patru intalniri. Viata celui care constientizeaza adevarul impermanentei nu este una impartita intre momentul de acum si momentul mortii, ci o viata in care momentul mortii este trait aici si acum, constientizat aici si acum, in exact aceasta secunda. Momentul convertirii mele a fost momentul in care distanta dintre mine si moartea mea a fost redusa la zero. Pana atunci, simteam ca am timp destul sa practic meditatia, sa fiu intelept, sa citesc, etc. In momentul acela, insa, am simtit ca nu mai am timp. Shinjin-ul (inima increzatoare) este primit intotdeauna pe "patul de moarte'. Cel putin asa a fost la mine. De aceea nembutsu-l de atunci continua si acum, pentru ca primul nembutsu a fost nembutsu-l unui muribund.

De ce insa, convertirea mea a fost de la o practica bazata pe puterea personala, catre una bazata pe Puterea Celuilalt (Amida Buddha)? De ce nu catre o alta “mai buna”, insa tot in cadrul puterii personale? Pentru ca am simtit ca nu ma mai pot baza pe mine insumi. Pentru ca in momentul in care iti simti corpul fragil si ai inaintea ochilor cadavrul unui prieten sau al unei rude apropiate, nu mai faci parada de capacitatile personale. In acel moment am simtit ca nu mai pot fi un refugiu pentru mine insumi iar Amida a devenit singurul refugiu. De atunci continui sa simt acest adevar zi de zi. Nu numai perspectiva mortii dar insasi viata mea personala este o permanenta aducere aminte a necesitatii de a scapa de mine insumi in bratele lui Amida.

Maestrul Rennyo spunea: “Invatatura Dharmei lui Buddha este invatatura non-egoului”. In buddhism, invatatura non-egoului este legata adeseori de imaginea Bodhisattvasilor care nu se gandesc niciodata la ei insisi ci sunt in permanenta dedicati salvarii tuturor fiintelor. Nimic mai adevarat, insa acesta este numai un singur aspect. Cum am putea intelege noi, oamenii ignoranti, invatatura despre non-ego? In ce forma o gasim noi accentuata in Jodo Shinshu? A urma invatatura non-egoului inseamna, de asemenea, a abandona odata pentru totdeauna orice gand legat de meritele sau ne-meritele noastre, inseamna a nu include nici un calcul personal in ceea ce priveste nasterea noastra in Taramul Pur. Rennyo Shonin spunea:

“Cand Credinta este trezita in noi, nasterea in Taramul Pur este pe deplin stabilita. Ramane in seama lui Amida sa decida daca ne salveaza dupa ce a distrus karma noastra negativa sau nu. Ar fi inutil in ceea ce ne priveste sa discutam chestiuni legate de karma noastra rea. Ceea ce ar trebui sa ne preocupe este ca Amida ii salveaza pe cei care se incred in El”.

Privesc cele doua viziuni gresite, combatute de Seikaku, despre influenta karmei rele sau karmei bune in actul ce duce la nasterea in Taramul Pur, in lumina acestor explicatii ale lui Rennyo Shonin. La fel ca si acesta, Seikaku demonstreaza inutilitatea oricaror agatari de raul karmic sau binele karmic din trecut. A vorbi despre, ori a ne gandi la karma noastra inseamna a fi orbiti de noi insine si a nu il vedea pe Buddha. Inseamna a nu auzi invatatura ci a auzi zgomotele egoului personal. Pentru ca ce este pana la urma practica noastra, a recitarii cu credinta a Numelui lui Buddha, daca nu iesirea din capcanele periculoase ale egoului care se crede centrul Universului si care in zadar ne minte ca se zbate sa se depaseasca pe el insusi si sa atinga Nirvana prin propriile eforturi, cand de fapt nu face decat sa se intareasca pe sine intr-un mod subtil, punand si mai multe bariere intre el si adevarata Iluminare. Oare cum ar putea egoul sa se autoelimine bazandu-se tot pe el insusi, oare cum s-ar putea face dintr-o caramida o oglinda doar prin lustruirea caramizii? Acestea sunt intrebari fundamentale in Jodo Shinshu.

Apoi, intrebarea de cate ori sa recitam nembutsu este de asemenea inutila pentru cineva care se bazeaza pe Amida. Nu trebuie sa devenim complicati ci sa cautam sa intelegem esentialul. Numele nu este separat de shinjin. Saichi spunea:

“Cand cineva raceste, nu se poate abtine sa nu tuseasca. Eu am prins “guturaiul” Dharmei lui Buddha si nu ma mai pot opri sa tusesc nembutsu”.

Nembutsu nu apare inainte de Trezirea credintei tot asa cum tusitul nu provoaca guturai ci este o expresie, o manifestare a acestuia. Imi place aceasta explicatie simpla despre legatura dintre shinjin si nembutsu. Este foarte simplu sa deducem de aici ca numarul de recitari este neimportant, el poate sa fie mai mic sau mai mare, nu are importanta. Insa in mod cert, atunci cand suntem raciti vom tusi de mai multe ori. Ar fi de-a dreptul stupid sa consideram ca o raceala se manifesta doar printr-un singur tusit, chiar daca ne-am dat seama de existenta ei cand am tusit prima oara. La fel, atunci cand ne incredem pentru prima oara in Amida, recitam nembutsu in mod spontan, ca expresie a credintei. Namo Amida Butsu – Ma refugiez in Buddha Amida – este ceva cat se poate de natural. Apoi, din moment ce ne-am molipsit de shinjin, bineinteles ca vom mai simti nevoia sa recitam nembutsu si alta data. A te gandi “oare de cate ori ar trebui sa tuseasca un om racit”, sau “de cate ori trebuie sa spuna un indragostit ‘’te iubesc”, nu este altceva decat a filosofa asupra racelii si a iubirii. Inseamna a o privi din afara. A sta pe margine si a privi la Legamantul Principal, intrebandu-te de cate ori trebuie sa reciti nembutsu, inseamna ca inca nu te-ai “agatat de manecile lui Amida”, cum zice Rennyo.

Trebuie cu adevarat sa ne lasam imbratisati de nembutsu, adica sa ne bazam pe Amida si sa nu ne mai preocupam de nimic altceva. Iar acest lucru sa il facem chiar azi, adica aici si acum, pe patul de moarte al zilei de azi, unde orice intrebare inutila inceteaza iar nembutsu apare in mod spontan.
Namo Amida Butsu.

--Ghid pt studiul buddhismului Jodo Shinshu (ordinea recomandata a articolelor)--

Timp pentru Dharma

“Daca asteptati sa terminati toate lucrurile pe care le aveti de facut,
nu veti avea niciodata timp pentru Dharma;
Oameni din Tingri,
ganditi-va la ea si practicati-o fara intarziere.

Activitatile de fiecare zi sunt fara de sfirsit, precum undele apei pe suprafata unui lac.

V-ati putea gandi ca sunteti in stare sa incheiati toate proiectele pe care le aveti in urmatorii zece sau douazeci de ani si ca dupa aceea veti fi capabili sa practicati Dharma in liniste. Insa pierdeti din vedere un aspect foarte important si anume, fragilitatea vietii.
Nu ati vazut niciodata tineri murind in tot felul de conditii neprevazute? Este ilogic sa presupuneti ca nu vi s-ar putea intampla nimic.

Daca gandul de a practica Dharma va apare in minte, nu ezitati nici o clipa. Nu il lasati deoparte nici pana a doua zi. Momentul potrivit este chiar acum. Taranul nu asteapta ca frigul sa intareasca pamantul si planteaza semintele la timpul lor, atunci cand solul este cald si umed. Imediat ce ati intalnit un bun invatator spiritual si ati primit instructiunile lui, sunteti gata sa porniti pe drumul Trezirii.”

din “O suta de sfaturi” de Padampa Sangye, comentate de Dilgo Khyentse Rinpoche

Dedic acest citat tuturor laudarosilor cu care am fost la un moment dat in corespondenta si care s-au declarat foarte interesati de buddhism sau chiar gata sa treaca la buddhism, dornici sa inceapa practica imediat, insa care au gasit intotdeauna argumente de genul “nu am timp, sunt foarte ocupat, o sa vin cand o sa fiu mai liber” sau “dojo-ul din Craiova este prea departe”, de parca Tariki Dojo ar fi in alta tara si care nu au inteles si poate nu vor intelege niciodata ca buddhismul se practica si se intelege in sangha(comunitatea buddhista), cu genunchii pe podeaua din Hondo (sala de practica).

Orice elev stie ca, desi se poate ocupa de teme si acasa (poate practica si acasa), numai la scoala (dojo), in prezenta colegilor de practica si a invatatorului i se poate verifica intelegerea si corecta greselile. Daca nu pastram o legatura puternica si directa cu sangha si invatatorii nostri putem ajunge sa practicam un buddhism personal si iluzoriu care sa nu fie altceva decat creatia mintii noastre si care, in loc sa ne elibereze ne va afunda si mai mult in capcanele egoului.


---Ghid pentru studiul buddhismului Jodo Shinshu(ordinea recomandata a articolelor)---

GHID PT STUDIUL BUDDHISMULUI JODO SHINSHU (ordinea recomandata a articolelor )

Pentru cei care sunt într-adevăr interesaţi sa studieze buddhismul Jodo Shinshu însă nu ştiu cu ce să înceapă ori cum să îşi organizeze studiul, tuturor celor care se simt pierduţi în multitudinea de postări, le ofer aici un ghid/schemă ajutătoare cu articole de pe site-ul oficial şi de pe acest blog. Voi actualiza mereu atunci când cred că este cazul, aşa că fiţi pe fază – ghidul acesta va fi păstrat cât mai vizibil la home page. Puteţi să îl priviţi ca pe un fel de curs.

Primele articole pot fi considerate „buddhism general” iar următoarele încearcă să descrie principalele aspecte ale învăţăturii Jodo Shinshu. Nu am trecut în această schemă tot ce am scris sau postat aici pe blog, doar o selecţie introductivă.

Cei care au întrebări sau doresc să discute cu mine în particular ma pot contacta pe messenger sau la nr-ul de telefon afisat în coloana din dreapta.

1. Trei caracteristici fundamentale ale existenţei
2. Cele Patru Nobile Adevăruri
3. Suferinţă, „detaşare” şi starea de Buddha
   

4. Învăţătura buddhistă despre om, dorinţă şi karmă
   
5. Parabole utile în înţelegerea învăţăturii buddhiste despre karmă
6. Pe scurt despre cele şase categorii de fiinţe neiluminate
   

7. Ce este un Buddha
   

8. Aspiraţia de a deveni un Buddha – cel mai important lucru
   

9. Despre Buddha Amida şi Tărâmul Său Pur
   

10. Despre practica buddhistă
    

11. Există mai multe tipuri de practici buddhiste
    

12. Buddhismul Mahayana
    

13. Calea Înţelepţilor şi Calea Tărâmului Pur
    

14. Metode diferite pentru oameni diferiţi – Jodo Shinshu, metoda de relevanţă universală
    

15. Scopul venirii lui Shakyamuni în această lume
    

16. A intra pe Calea Jodo Shinshu + Miracolul Jodo Shinshu
    

17. Sinceritate
    

18. Parabola celor două râuri şi a căii albe
    

19. Despre Credinţă şi Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu – introducere în principalele aspecte ale învăţăturii

+ Credinţa şi Nembutsu nu sunt creaţia noastră

20. Credinta e simpla, nimic special

21. Transferul de merit de la Buddha Amida către practicant

22. Patru intelegeri gresite despre Nembutsu

23. Atingerea Buddheităţii de către cei răi

24. Am fost un „bun” buddhist

25. Influenţa karmei din trecut şi imposibilitatea Eliberării prin noi înşine

+ Rolul preceptelor în buddhismul Jodo Shinshu.

26. Salvarea lui Amida este de neconceput şi nu are legătură cu meritele noastre

27. Salvarea celor cu care avem legaturi karmice si a tuturor fiintelor

28. Nu este necesară vre-o stare specială pentru a merge în Tărâmul Pur

Cei care pot citii in engleza, sunt invitati sa studieze capitolul
DIVERGENCES FROM JODO SHINSHU TEACHING, postat pe blogul meu in engleza.
Acolo explic si combat diferite intelegeri gresite ale invataturii Jodo Shinshu care din pacate, s-au raspandit destul de mult in comunitatea internationala.


Cei care doresc sa vina la dojo sunt invitati sa citeasca si articolele de la rubrica DESPRE DOJO, in special Reguli de comportament in dojo sau templu si De ce avem nevoie de disciplina la dojo.

Ma mut in Constanta

Ceea ce credeam că va dura mai mult, s-a întâmplat mai repede decât mă aşteptam, aşa că în noaptea asta iau trenul spre Constanta - noua mea casă pentru următorul an şi poate pentru totdeauna. ... Nu se ştie niciodată.

Situaţia mea acolo va depinde de mai mulţi factori printre care şi serviciul pe care o să-l găsesc. În acelaşi timp vreau să mă ocup şi de cei interesaţi de buddhismul Jodo Shinshu din Constanţa. Aşa că doritorii, curioşii, mă pot contacta la numărul de telefon afişat pe acest blog.

Legăturile cu sangha din Craiova vor rămâne strânse prin vizitele pe care o să le fac în mod regulat pentru învăţătură şi practică.
Însă în viaţa unui preot buddhist, peregrinarea, pribegia, aventura, mutatul din loc în loc pentru a propovădui Dharma sunt ceva normal iar statul prea mult într-o singură zonă nu este recomandată.
Cu cât mai multe oraşe unde voi putea răspândi mesajul tradiţiei noastre, cu atât mai bine.
Sper să fac treabă bună în Constanţa şi să am o viaţă cât de cât acceptabilă.
Însă, indiferent ce ar fi, trebuie să merg mai departe....

Voi posta ceva nou pe blog imediat ce reuşesc să ma aranjez în noul bârlog.

Namo Amida Butsu

ps: dacă aveţi nevoie de un baiat bun la toate, care să vă aranjeze grădina, tundă iarba, etc, nu ezitaţi să mă contactaţi :)))))

UPDATE: ACUM SUNT IN BUCURESTI :))

Înapoi de la templul Jiko-ji (Belgia)

M-am întors de la templul Jiko-ji din Antwerp. Iata aici cateva fotografii de la această întâlnire.
De la dreapta la stânga: 1. toţi participanţii, 2. eu si Rev Daijo Fons Martens (preotul templului Jiko-ji), 3. eu si Marcus Cumberledge - poet belgian.


ps: după ce mă mai odihnesc, voi posta ceva nou - un fel de ghid ajutător în studiul buddhismul Jodo Shinshu - util în mulţimea de articole publicate aici şi pe site-ul oficial

La templul Jiko-ji

(foto: altar Jiko-ji)

În perioada 28 Aprilie - 5 Mai voi fi plecat în Antwerp (Belgia) la templul Jiko-ji http://www.jikoji.com

Nu ştiu dacă voi avea acces la internet ori timp suficient să găsesc o sală de net, aşa că s-ar putea să nu pot răspunde eventualelor scrisori de la cititori.

Pe curând!

Suferinţă, “detaşare” şi starea de Buddha

“Ochii mei după ce au văzut totul,
s-au întors
la crizantemele albe.”

Ochii noştri văd multe în viaţă iar obişnuinţa lor este de a selecta, de a împărţi lucrurile în bune sau rele, în întâmplări plăcute şi întâmplări neplăcute, de a discrimina şi judeca totul în funcţie de noi înşine, de ceea ce ne place sau nu ne place, de cum am dori ca ceilalţi să se comporte faţă de noi.

Este atât de greu să ne păstrăm zâmbetul pe buze… nu acel zâmbet forţat şi politicos cerut de societate ci zâmbetul cald, spontan şi natural care vine din acceptarea lucrurilor aşa cum sunt, din înţelegerea profundă că fiecare îşi are drumul său în această lume, nu neapărat legat de noi înşine sau de dorinţele noastre vis-à-vis de el, ci propriul lui drum, ştiut sau neştiut chiar de el însuşi.

Nu suntem centrul universului ci o parte din el, însă cu toate acestea am dori ca absolut totul să fie în conformitate cu dorinţele noastre. Iar dacă lucrurile merg altfel ajungem să privim universul ca fiindu-ne ostil. Iată originea suferinţei!

De fapt totul se petrece în mintea şi în imaginaţia noastră. Separarea “eu şi restul lumii”, „eu şi voi” provine din mintea mea, este creaţia mea. Izolându-mă psihic de ceea ce mă înconjoară ajung să privesc totul dualist şi doar în funcţie de mine. Atunci încep să proiectez diferite lucruri asupra celorlalţi, ajungând în cele din urmă să iau această proiecţie drept realitate. Cu greu voi mai putea la un moment dat să ajung să discern între ceea ce există cu adevărat şi ceea ce eu însumi am proiectat asupra realităţii. Spre exemplu, să zicem că am cumpărat un obiect nou pe care ni-l doream de mult, ne bucurăm de el, însă la un moment dat îl pierdem. “E normal să sufere”, ar putea zice cineva, “doar e al lui, e maşina lui, e telefonul lui”, etc. Şi totuşi, de ce să fie normal? Acela este un obiect ca oricare altul, diferindu-se de celelalte prin forma şi alcătuirea lui fizică şi nimic mai mult. Maşina este maşină, copacul este copac, telefonul este telefon, etc. Ce îl face însă diferit în ochii noştri? Aceasta este relaţia pe care o stabilim între noi şi el, relaţie care vine din partea noastră, proiecţia mentală pe care o aruncăm asupra lui, agăţarea noastră faţă de el. De aici provine toată mizeria şi suferinţa.

“Este al meu”, în momentul în care am ajuns să gândim acest lucru, ne facem noi înşine dependenţi de acel obiect, ca şi cum am vrea cu tot dinadinsul ca fericirea noastră să depindă de el. Apoi, suferim când îl pierdem. Nu este oare toată această poveste, o simplă prostie? La fel procedăm în toate aspectele vieţii noastre şi chiar cu oamenii pe care îi întâlnim. Totul este „al nostru” iar noi depindem de tot.

În Nobilul Adevăr despre Suferinţă, Buddha Shakyamuni spune:

“toate laturile experienţei făcute în cuget şi în trup, cărora agăţarea le este inerentă, sunt suferinţă.”

“Cărora agăţarea le este inerentă” – să nu uităm niciodată aceste cuvinte atunci când suferim şi dăm vina pe alţii. Întotdeauna, pentru omul centrat în sine însuşi, celălalt este vinovat de tot ceea ce i se întâmplă, când de fapt suferinţa lui provine pur şi simplu din agăţare, din proiecţiile false pe care le aruncă asupra lumii. Liniştea nu are cum să se stabilească într-un om care se agaţă de orice, ochii unui astfel de om nu vor vedea niciodată crizanteme albe ci o lume gri, ostilă şi care se încăpăţânează să nu fie niciodată pe placul lui.

Foarte sugestivă mi se pare următoarea întâmplare: Doi călugări discutau în contradictoriu despre un steag fluturat de vânt. “Steagul se mişcă”, susţinea unul. “Ba.nu, vântul mişcă steagul”. Maestrul care se afla din întâmplare pe acolo şi aude cearta lor spune: “Mintea voastră se mişcă.” Sunt lovit de adevărul acestor cuvinte simple ori de câte ori le redau în mintea mea. Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să ne certăm între noi, spunând: “tu nu eşti aşa cum trebuie, tu eşti de vină, sau de fapt, lumea asta în care trăim este de vină” când de fapt, “mintea nostră se mişcă”, propriul nostru mod de a vedea lucrurile este singurul vinovat.

Nobilul Adevăr al cauzei suferinţei spune:

“Această sete este cea care duce la renaştere(1) şi este însoţită de agăţarea pătimaşă care fuge când după un lucru când după altul.”

Care este însă calea de urmat?

Nobilul Adevăr despre încetarea suferinţei ne recomandă:

“Este completa distrugere şi separare de acestă sete, uitarea ei, renunţarea la ea, eliberarea de ea şi neataşarea faţă de ea.”

În general vorbind, aceasta înseamnă a accepta tot ceea ce ni se întâmplă fără să emitem nici un fel de judecăţi, a trăi adică fără să avem pretenţia ca lumea să se învârtă după cum vrem noi. Când ceva apare în viaţa noastră ne bucurăm de el, când acesta dispare, îl lăsăm să plece, îl lăsăm să treacă. Nu ne interpunem înaintea lumii, însă nici nu ieşim din ea. Suntem cu mintea exact acolo unde ne aflăm şi trăim fiecare clipă, apreciind tot ceea ce ni se oferă. Este ca şi cum ne-am afla înaintea unui râu. Ne bucurăm de el, de curgerea lui şi vedem la un moment dat un buştean cu o formă ciudată care pluteşte la vale, odată cu râul. Ce facem atunci, îl privim şi îl lăsăm să îşi urmeze cursul ori alergăm pe mal după el ca să nu îl pierdem din ochi şi să îl avem în faţă “pentru totdeauna”?

Până aici am vorbit aşadar despre agăţare şi efectele ei nocive, despre înţelepciune şi detaşare, însă buddhismul nu înseamnă doar atât. Dacă citim sutrele observăm că marii Buddha şi Bodhisattva, nu numai că au o înţelepciune ce depăşeşte la modul absolut gândirea discriminativă, ci şi compasiune infinită. De fapt, sutrele debordează de compasiune, nenumărate exemple prezente acolo dovedind acest lucru. Buddhismul nu ne învaţă doar să ne detaşăm de tot şi toate ci şi cum să trăim plini de compasiune. Aparent nu ar exista nici o legătură între detaşare, a lăsa să treacă şi compasiune. Pentru cei mai mulţi dintre noi, imaginea unui om detaşat se suprapune peste aceea a unui om nepăsător, închis în perfecţiunea sa. Această imagine este cât se poate de falsă.

Ce înseamnă de fapt detaşarea şi absenţa agăţării? În buddhism, expresia “a lăsa să treacă” este cea mai potrivită explicaţie a cuvântului “detaşare”, asta deoarece detaşarea înţeleasă doar prin sine însăşi presupune un efort, o acţiune prin care urmărim să schimbăm ceva, să ne debarasăm de ceva anume care provoacă suferinţă, însă “a lăsa să treacă” arată un mod de a fi mai aproape de natural – nu avem ce să schimbăm, ce să modificăm, doar lăsăm să treacă, lăsăm lucrurile să îşi urmeze cursul lor natural, fără să interpunem proiecţiile noastre. Asta este şi ceea ce trebuie înţeles prin a fi fără ego. Dintr-o astfel de atitudine nu au cum să apară gânduri şi acţiuni negative, deoarece fundamentul lor, agăţarea, este complet distrus.

A fi egoist înseamnă a percepe lumea în funcţie de tine, în timp ce tu te afli în centrul ei. Aceasta este impuritatea. A fi fără ego înseamnă a-i vedea pe ceilalţi şi niciodată pe tine însuţi. Aceasta este adevărata puritate.

Un Buddha este fără ego, în sensul că nu se priveşte pe sine însuşi ca fiind separat de restul existenţei, nu se centrează în el însuşi. Starea în care se află, deşi dincolo de puterea noastră de percepţie, depăşeşte noţiunile false de eu şi ceilalţi, precum şi toate problemele unei minţi discriminative. A fi fără ego, nu înseamnă a fi mort sau aneantizat, cum greşit înţeleg unii. Înseamnă a fi eliberat de egoul iluzoriu şi discriminativ, a fi trezit către o realitate dincolo de orice dualism, a trăi în această realitate, a fi ferm fixat în ea. Nirvana, care provine din verbul “nirv” – a se stinge – este un termen cu conotaţie negativă doar în ceea ce priveşte iluzia, în sensul de stingere a patimilor, a unui mod greşit de a înţelege lumea, însă este o stingere urmată instantaneu de o Trezie supremă către adevărata realitate. Nu este deloc ceva abstract, ci adevărata fiinţare, nu este inconştienţă şi afundare în impersonalitate, ci trăirea dincolo de personalitatea iluzorie. Pentru noi, buddhiştii, ea este starea supremă în univers, de aceea îl privim pe Buddha ca fiind suprem.

Note:

(1) Renaşterea în diverse forme de existenţă.

Puteti citii in continuare articolul Despre Buddha Amida si Taramul Sau Pur

Mintea schimbătoare (2)

Discuţie la dojo:

A: “Aseară mă simţeam atât de rău încât îmi doream foarte mult să mă nasc cât mai repede în Tărâmul Pur”

Răspuns: “Aseară îţi doreai într-adevăr să te duci în Tărâmul Pur cât mai repede pentru că te simţeai prost, însă astăzi, când eşti bine, nu mai vrei să ajungi acolo prea curând. Cea care uneori vrea să ajungă mai repede sau mai târziu în Tărâmul Pur este mintea noastră schimbătoare şi egoistă. Din fericire, însă, naşterea în Tărâmul Pur este lucrarea lui Amida iar nu propria acţiune. Nu putem să atingem Naşterea bazându-ne pe o astfel de minte care azi vrea iar mâine nu mai vrea să ajungă acolo. Tocmai pentru că avem o astfel de minte schimbătoare şi plină de iluzii suntem salvaţi de Amida. Cei cărora le lipsesc seminţele Buddheităţii şi le este atât de greu să părăsească această casă arzând sunt exact cei avuţi în vedere de Legământ.”

pe aceeaşi temă - Mintea schimbatoare (1)

Plecăciunea - primul şi ultimul pas

Recomand tuturor să practice plecăciunea de cât mai multe ori. Însă nu faceţi din asta o obligaţie. Nu există vre-o obligaţie de acest fel în Jodo Shinshu. Fiţi naturali. Asociaţi plecăciunea recitării nembutsu. Plecaţi-vă din recunoştinţă.

Este bine să atingeţi pământul cu fruntea. Când vă plecaţi, doar plecaţi-vă. Recitaţi nembutsu şi aruncaţi-vă la pământ înaintea lui Buddha. Nu daţi curs gândirii conceptuale. Nu vă bazaţi pe voi înşivă. Doar deveniţi plecăciunea. Nu faceţi nici un efort pentru a vă abandona pe voi înşivă. Nu vă gândiţi la ego atunci când vă plecaţi. Doar plecaţi-vă. Plecăciunea este o practică în sine. Nu ai cum să te înalţi pe tine însuţi atunci când te pleci cu adevărat. Atât cei care au realizat cât şi cei care nu au realizat încă inima încrezătoare (shinjin) este bine să practice plecăciunea împreună cu nembutsu. Pentru primii ea este o expresie a credinţei şi a recunoştinţei iar pentru ultimii poate deveni o pregătire pentru deschiderea faţă de Compasiunea lui Amida.

Practica plecăciunii este una profundă şi uşor de îndeplinit. Ea, la fel ca şi nembutsu, nu necesită o ştiinţă sau capacităţi speciale. O recomand tuturor, mai ales acelora care tehnicile meditative le par prea dificile.

Prin plecăciune intuim şi avem acces la multe adevăruri fundamentale. Este o cale către realitatea de dincolo de ego şi de dincolo de cuvinte. Să nu o considerăm aşadar, niciodată, ca fiind o practică inferioară altora. Plecăciunea, la fel ca orice altă acţiune însoţită de atenţia trează, devine meditaţie. Ea este, în opinia mea, la fel de bună ca orice altă practică. Cine ajunge să se plece cu adevărat şi din toată fiinţa sa, nu este deloc departe de Buddha. Celui care a dobândit spiritul plecăciunii, toate porţile îi sunt deschise. Aşa cum am mai spus de atâtea ori, chiar atingerea shinjin-ului este o plecăciune profundă.

Folosiţi orice tip de plecăciune care vi se pare mai potrivită. Buddhismul are multe tipuri de plecăciuni. Alegeţi câteva mai apropiate de stilul vostru şi care vă plac în mod deosebit. La dojo am arătat şi voi arăta câteva exemple de astfel de plecăciuni. Aşezaţi înaintea voastră un altar cu o imagine a lui Buddha Amida sau dacă nu sunteţi adepţi Jodo Shinshu folosiţi orice altă imagine buddhistă. Aduceţi ofrande de flori şi aprindeţi o lumânare. Puteţi oferi înaintea lui Buddha şi fructe sau prăjituri, orice vi se pare vouă că merită oferit, în afară de alcool, carne sau produse de origine animală . A aduce ofrande este o practică veche în buddhism şi aparţine tuturor şcolilor. Ea reprezintă expresia recunoştinţei, a devoţiunii faţă de Buddha şi învăţătura Lui. De fapt, totul este o expresie a recunoştinţei, atât nembutsu cât şi plecăciunea şi aducerea de ofrande.

Faceţi totul conştient, atenţi la fiecare gest. Doar prin conştientizare şi atenţie orice acţiune devine o practică, o meditaţie. Altfel, ea este doar o mişcare automată a corpului. Când sunteţi conştienţi, corpul şi mintea voastră devin unitate iar transformarea spirituală poate apărea. Dacă plecăciunii fizice îi adăugaţi atenţia, aceasta devine şi o plecăciune a minţii. Obişnuindu-vă să vă plecaţi şi făcând din plecăciune o practică zilnică, veţi vedea cum viaţa voastră se schimbă. Smerenia şi recunoştinţa pot apărea.

Plecăciunea este şi o afirmare a unităţii dintre tot şi toate. Nu este o afirmare pur intelectuală ci a întregii fiinţe, o simţire cu trupul şi mintea noastră a acestei unităţi. Tocmai din acest motiv, însă nu numai, plecăciunea este şi înţelepciune, pentru că nu lasă loc de manifestare discriminării şi dualismului. Să nu confundăm aşadar, niciodată, plecăciunea cu umilirea.

Priviţi un om mândru şi plin de el însuşi, studiaţi-i atitudinile şi gesturile. Privirea sa vine de undeva de sus, există o barieră invizibilă însă perceptibilă între el şi ceilalţi, un dualism clar exprimat. Când facem gassho (1) afirmăm egalitatea şi unitatea dintre noi şi toate fiinţele, în acel moment încetăm orice fel de discriminare; apoi când ne plecăm ne exprimăm recunoştinţa faţă de ele şi faptul că suntem gata să învăţăm, să devenim elevii întregii existenţe.

Când suntem capabili de o plecăciune profundă este semn că am devenit deschişi şi pregătiţi să ascultăm învăţătura lui Buddha. Nu degeaba se spune în Jodo Shinshu că practica noastră este a asculta (monto). Numai un om care se poate pleca este în stare să asculte cu adevărat. Plecăciunea este calea către ascultarea şi înţelegerea învăţăturii, precum şi expresia recunoştinţei pentru ceea ce am primit, pentru Compasiunea nediscriminatoare a lui Buddha Amida care ne acceptă aşa cum suntem. În acest fel, putem spune că plecăciunea este primul pas pe calea buddhistă şi în acelaşi timp ultimul. Ea ne pregăteşte pentru primirea inimii încrezătoare (shinjin) şi ne ajută să ne exprimăm după aceea, recunoştinţa, alături de nembutsu.

Note

(1) gassho : a unii mâinile la piept. Este însoţită de plecăciune.

Crimele cu ocazia sarbatorilor traditionale

Ma simt nevoit sa scriu despre un subiect care pentru multi este greu de suportat si acceptat datorita obisnuintelor noastre. Sunt impins sa scriu de suferinta care pluteste in aer, zilele acestea, in apropierea uneia din cele mai mari sarbatori a crestinatatii ortodoxe. Nu simbolistica sacrificiului si invierii lui Iisus este motivatia mea si nici dorinta de a aduce un afront acestui important eveniment pentru cei care se considera crestini. Motivul intristarii mele, prezenta dureroasa si malefica pe care o simt plutind in jurul nostru nu are nimic de a face cu crestinismul si tin sa subliniez in mod special acest lucru.

Durerea celor fara de glas omenesc, groaza mortii intiparita in ochii celor mai slabi decat noi, raceala din inimile compatriotilor mei, justificarile demonice pe care le folosesc pentru a ucide cu sange rece atatia miei si alte fiinte cu ocazia sarbatorilor de Pasti, din fata tuturor acestora as vrea sa fug si sa nu le mai vad, sa nu le mai aud, sa nu mai simt aceasta deznadejde in fata neputintei de a face ceva. Nu stiu daca ceea ce voi scrie mai poate schimba ceva sau pe cineva, nu stiu daca va salva macar o viata din cele atat de multe luate pe nedrept, insa probabil ca mai am putina speranta daca reusesc totusi sa leg cateva fraze si sa le impartasesc celorlalti, buddhisti sau nebuddhisti.

Nu stiu ce ar trebui sa fac si cu ce ar fi mai bine sa incep. Cu argumente logice ar zice unii, cu argumente din scripturi vor sugera altii. Sunt atatea dezbateri si oameni gata sa dezbata si sa intoarca pe toate fetele chestiunea drepturilor animalelor si a abtinerii de la carne incat o discutie de acest gen ar dura probabil o viata intreaga. Sunt insa oare argumentele logice suficiente? Oare atat a mai ramas din sufletul nostru – numai logica si mintea rationala? Avem oare nevoie de argumente pentru a recunoaste suferinta? Cand o fiinta striga de disperare in fata mortii sau plange, avem nevoie sa o intelegem rational ori simtim direct in inima ecoul suferintei sale? De ce alte argumente, decat ochii blanzi ai mieilor si strigatele lor de durere si moarte, mai avem nevoie pentru a recunoaste ca uciderea lor este un act demonic si contrar spiritului de compasiune care ar trebui sa vietuiasca in mod natural in inimile noastre. Cum am putea oare impaca acest strigat pe care nu vrem sa il auzim cu orice cale spirituala, indiferent care ar fi ea? Cum vom putea trezi in noi adevarata compasiunea daca ucidem si ne hranim cu carnea fiintelor, mai ales in situatii cand avem atat de multe alte optiuni alimentare? Sutrele arata fara putinta de tagada ca a consuma carne este impotriva spiritului de adevarata compasiune pe care ar trebui sa-l trezim in noi.

Este groaznic modul detasat si relaxat in care oamenii se duc in acele locuri unde se taie si se vinde carnea mieilor, platind macelarii sa faca toata aceasta munca necurata sau indeplinind-o chiar ei langa blocuri sau in curtile lor. Apoi se aseaza linistiti la masa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat – “asa e traditia”, zic ei, un argument mai mult decat suficient de atatea sute de ani. Generatii intregi sunt angrenate, cu ocazia sarbatorilor de Craciun si Pasti, intr-un lant de crime, repetat cu o consecventa diabolica, facand din aceste perioade ale anului un prilej de moarte, suferinta si cea mai neagra karma negativa.

Va rog pe toti cei care va considerati buddhisti insa participati alaturi de familiile voastre la masa de sarbatori, reflectati asupra cuvintelor lui Buddha despre abtinerea de la ucidere si de la consumul de carne - cea care este insasi cauza si motivatia uciderii si incercati sa intelegeti adevarata esenta a compasiunii nediscriminatoare, singura care vede toate fiintele ca pe proprii nostri parinti, frati sau copii. Nu va lasati purtati de argumente false si interpretari eronate motivate de lacomie, nici chiar daca ar proveni de la oameni pe care ii considerati Maestri sau sfinti in viata.

Nu exista o hrana care sa aduca o mai mare suferinta si mizerie fiintelor decat carnea! Feriti-va, in aceste zile si nu numai, sa luati parte direct sau indirect la acest macel, nu dintr-o pornire egoista de purificare personala ci din intelegerea plina de compasiune a suferintei celor mai slabi decat noi.

Fie ca Cele Trei Comori (Buddha, Dharma si Sangha) sa ne binecuvanteze intotdeauna si sa ne ajute sa ducem o viata fara consecinte negative pentru celelalte fiinte.

Namo Amida Buddha

_________________

Cititi aici un alt articol:

Strigatele de la usa abatorului

Metode diferite pentru oameni diferiţi – Jodo Shinshu metoda de relevanţă universală

Din secolul 19 când au apărut primele traduceri şi studii în mediile universitare şi până în zilele noastre, când buddhismul a devenit una din religiile cu cea mai mare creştere din Europa, a existat cred eu, tendinţa de a scrie sau a vorbi mai mult despre metodele şi şcolile buddhiste bazate pe studiu sau efort individual, evitându-se direct sau indirect formele de buddhism devoţional, numit adeseori de unii, „buddhism popular” (1).

Există aşadar, după unii băieţi deştepţi, un buddhism „serios” şi un buddhism „mai puţin serios” ori mai puţin demn de luat în seamă. Bineînţeles, acestea sunt doar nişte împărţiri mentale făcute în funcţie de personalitatea celor care se apropie de buddhism, nesusţinute însă de studiul sutrelor şi cărţilor sacre în care sunt înregistrate cuvintele lui însăşi Buddha Shakyamuni.

Toate discursurile (sutrele) acestuia au fost păstrate şi transmise mai întâi oral sau prin metode mai puţin palpabile de către călugării din diferite epoci, până când au fost puse în scris, fiind traduse azi în diferite limbi europene. Buddha Shakyamuni a predicat timp de 45 ani şi a întâlnit diferite tipuri de oameni, adaptându-şi discursul şi metodele prezentate în funcţie de interlocutori.

Oamenii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, nivelul de înţelegere şi realizare este diferit şi exact din acest motiv este normal să existe metode diferite de practică. Sunt bineînţeles anumite învăţături şi doctrine fundamentale în buddhism, precum cele despre om, karma, natura de Buddha, etc, pe care le puteţi găsi în toate şcolile buddhiste, însă abordarea practică ori mai bine zis, drumul către Iluminarea supremă sau Buddheitate, este prezentat diferit de Shakyamuni în discursurile sale.

Diferite şcoli buddhiste care au apărut de-a lungul istoriei se bazează pe unul sau mai multe discursuri (sutre) dintre sutele păstrate în canoanele buddhiste. Existenţa mai multor şcoli de buddhism în ziua de azi poate părea în ochii celor neavizaţi şi grăbiţi în a face asemănări cu religia lor personală, ca fiind un semn de decădere ori discordie între buddhişti. Însă, pentru mine, această diferenţă dintre şcolile buddhiste este un semn de normalitate şi genialitate a buddhismului şi a Fondatorului său. Există porţi Dharma diferite pentru a evada din camera limitată a egoului, iluziilor şi suferinţelor de tot felul, în spaţiul deschis şi liber al Nirvanei ori stării de Buddha.

Pe baza acestei diferenţe acceptate ca normală şi a respectului faţă de toate practicile şi metodele prezentate de Shakyamuni, precum şi din convingerea că toţi cei care urmează una dintre aceste metode sunt până la urmă copiii şi fraţii aceluiaşi Părinte Fondator, există colaborare între buddhiştii diferitelor şcoli. Această colaborare şi respect reciproc ia diferite forme de la împărţirea aceluiaşi loc de practică aici la Tariki Dojo Craiova de către două grupuri buddhiste, până la diferite fundaţii şi organizaţii de ajutor reciproc, aşa cum este spre exemplu, Uniunea Buddhistă Europeană, din care face parte şi Jodo Shinshu România. Însă nu intru acum în amănunte.

Şcoala buddhistă Jodo Shinshu se bazează pe trei sutre fundamentale în discursurile lui Buddha Shakyamuni: Marea Sutră despre Buddha Amida, Sutra Contemplaţiei asupra lui Buddha Amida şi Mica Sutră despre Buddha Amida. În aceste sutre dar şi în multe altele, Shakyamuni vorbeşte despre acest Buddha Amida şi diferitele practici legate de atingerea Iluminării supreme prin intermediul Lui. Accentul nu mai cade de această dată asupra calităţilor speciale pe care practicantul ar trebui să le dezvolte prin sine însuşi, ci asupra credinţei în acest Buddha.

Este o metodă simplă şi accesibilă tuturor fiinţelor, indiferent de capacităţile lor. Din cauza acestei simplităţi şi accesibilităţi, Shakyamuni a ţinut neapărat să o prezinte discipolilor săi şi celor dispuşi să îl asculte.

Buddhismul credinţei sau ceea ce a rămas în istorie ca fiind tradiţia Tărâmului Pur, este aşadar, o formă autentică de buddhism, la fel ca celelalte metode mai dificile sau mai puţin accesibile tuturor oamenilor. Nu există metode „mai deştepte” sau „mai proaste” în buddhism, ci doar metode. Iar aceste metode sunt eficiente în funcţie de capacităţile oamenilor, fiecare practicant buddhist fiind liber să aleagă ce i se potriveşte mai bine şi ce îl face să avanseze mai repede şi mai sigur spre scopul final – atingerea Buddheităţii pentru el şi celelalte fiinţe.

Reflectând tocmai asupra capacităţilor noastre reale de a realiza Buddheitatea supremă, Maestrul Shinran a făcut următoarea împărţire a metodelor buddhiste:

1. Învăţături de relevanţă limitată

2. Învăţături de relevanţă universală

Dintre acestea, Jodo Shinshu este învăţătura de relevanţă universală.

Shinran nu a spus că restul metodelor buddhiste sunt proaste, ci că ţinând cont de capacităţile reale ale fiinţelor din ziua de azi, credinţa în Buddha Amida este singura accesibilă, tocmai pentru că nu cere nimic din partea practicantului.

Toate metodele prezentate de Shakyamuni sunt bune şi perfecte în ele însele, dar nu toţi oamenii sunt capabili să le urmeze. De aceea, unele au relevanţă limitată iar metoda credinţei în Amida are relevanţă universală. Repet, nu din motive egoiste sau lipsă de bun simţ a făcut Shinran Shonin această diferenţiere.

Bineînţeles, fiecare este liber să decidă pentru el ce relevanţă are una sau alta din metodele buddhiste. Fiecare îşi face calculele sale şi trage o linie. Sunt în stare să devin un Buddha sau nu sunt în stare de nimic şi mă bazez pe Amida ca pe singura soluţie?

Shinran a decis că metoda încrederii în Amida este singura prin care poate atinge Iluminarea supremă iar noi, discipolii săi din Jodo Shinshu considerăm la fel.

Până la urmă, este important să alegem ceva şi să începem practica. Timpul este scurt iar şansa de a ne naşte oameni apare foarte rar. Aşa se zice. Trebuie ca fiecare dintre noi să ajungem la un punct în care să afirmăm cu tărie, „această metodă este de relevanţă absolută pentru mine”, şi să începem să practicăm imediat. Nu există buddhism fără practică. În Jodo Shinshu aceasta este credinţa absolută în Buddha Amida. Nimic altceva nu este necesar.

_________________________________________________________________

Note:

(1) Dimpotrivă, în Asia, buddhismul devoţional sau bazat pe credinţă este foarte răspândit sub diferite forme, de la devoţiunea faţă de Shakyamuni ori alţi Buddha şi Bodhisattva consideraţi ca fiind ajutători pe Cale şi până la devoţiunea şi credinţa în Amida (numit Amitabha sau Amitayus), cel mai popular şi venerat Buddha din întreg panteonul buddhist. Jodo Shinshu spre exemplu, are cei mai mulţi adepţi în Japonia, în comparaţie cu Zen-ul care este mai popular în Europa şi America decât la el acasă.

Mai există de asemenea tendinţa printre europenii sau americanii interesaţi de buddhism de a-l privii pe acesta doar ca pe un fel de gimnastică sau fitness mental, uitând că de fapt, Calea lui Buddha are ca scop exact atingerea stării de Buddha iar nu relaxarea mentală.

alt articol util

Calea Înţelepţilor şi Calea Tărâmului Pur

http://josho-adrian.blogspot.com/2008/10/calea-inteleptilor-si-calea-taramului.html

Starea minţii în momentul morţii

Shinran Shonin a spus într-una din scrisorile sale:

“În ceea ce mă priveşte, nu adaug nici o semnificaţie condiţiilor bune sau rele ale cuiva în clipele sale ultime. Cei în care shinjin este fixat definitiv nu au nici o îndoială, aflându-se aşadar printre cei cu adevărat stabiliţi. Din acest motiv, sfârşitul lor – chiar şi al celor ignoranţi – este unul fericit.”

Aceasta este pentru mine, una din cele mai importante afirmaţii ale lui Shinran Shonin care mi-a oferit linişte şi asigurare în clipele de depresii puternice.

Indiferent că mor liniştit în patul meu sau pe stradă asemenea unui om fără adăpost, dacă mă simt bine sau rău, dacă zâmbesc şi mor împăcat cu aparenţa unui om înţelept sau plâng de durere şi frică, indiferent dacă moartea mea lasă o impresie buna sau proastă, că mor tânăr sau bătrân, sunt acceptat aşa cum sunt şi mă voi naşte în Tărâmul Pur datorită Compasiunii lui Amida.

În Legământul Său, Buddha Amida nu a menţionat vre-o condiţie specială pe care ar trebui să o întrunesc în momentul morţii pentru a mă naşte în Tărâmul Pur, ci doar a promis că cei ce se încred în El, doresc să se nască în Tărâmul Său Pur şi recită Numele Lui, se vor naşte acolo. Aceste trei minţi/inimi – mintea care se încrede în Amida, mintea care doreşte să se nască în Tărâmul lui Amida şi mintea care recită Numele, sunt de fapt o singură minte – manifestarea minţii sau inimii încrezătoare.

În Jodo Shinshu suntem salvaţi aici şi acum, adică intrăm în stadiul de non-retrogresiune, numit şi stadiul celor cu adevărat stabiliţi ori stadiul celor asiguraţi de Nirvana, în chiar momentul în care ne încredem în Buddha Amida iar când murim ne naştem în Tărâmul Pur unde devenim imediat Buddhaşi.

Însă chiar şi după ce primim shinjin (credinţa în Buddha Amida) continuăm să ne trăim viaţa asemenea unor oameni obişnuiţi, cu patimile şi iluziile noastre şi putem muri ca orice om obişnuit, din cauza problemelor unui om obişnuit. Însă chiar acest om banal şi de rând este deja „primit şi niciodată abandonat” de Compasiunea lui Buddha Amida, prin aceasta sfârşitul lui devenind unul fericit.

Murim ca nişte oameni obişnuiţi şi ne naştem ca Buddha în Tărâmul Pur al lui Amida.

Nimic mai simplu.

-----------------

citiţi şi articolul

Atingerea imediată a Iluminării de către oamenii obişnuiţi, fără a trece prin bardo

Atingerea imediată a Iluminării de către oamenii obişnuiţi, fără a trece prin bardo

Deşi nu este la fel de bine cunoscut în afara Asiei, precum buddhismul tibetan, Jodo Shinshu îşi merită locul între cele mai avansate învăţături şi practici Mahayana.

Eu unul mă consider un mare admirator şi prieten al buddhismului tibetan, cu multele sale metode, de la vizualizări şi meditaţii sofisticate, până la practicile mai uşoare şi orientate spre credinţă şi devoţiune. Sunt mulţi maeştri şi personalităţi spirituale în buddhismul tibetan, atât în trecut cât şi în prezent, pe care îi consider foarte aproape de inima mea, precum Shabkar, Atisha, Patrul Rinpoche, Drubwang Konchok Norbu Rinpoche, Dilgo Khyentse Rinpoche şi mulţi alţii de ale căror nume nu îmi aduc aminte acum. Citesc adeseori învăţături buddhiste generale din scrierile lor.

Ştiu că în buddhismul tibetan există metode pentru atingerea Buddheităţii supreme mult mai rapide decât în alte şcoli. Unele practici sunt grele şi periculoase, precum cele ale tantrelor, însă altele sunt mai uşoare, precum atingerea Iluminării în bardo sau starea intermediară dintre moarte şi următoarea naştere, în conformitate cu Bardo Thodol (cartea tibetană a morţilor).

Am auzit de la diverşi practicanţi că, prin metodele sale, buddhismul Vajrayana promite, în cazul în care este bine practicat, Iluminarea în maxim 16 vieţi sau chiar în bardo, dacă adeptul nu este capabil să o atingă în chiar această viaţă.

Asta este într-adevăr minunat, însă când mă gândesc la învăţătura şi practica Jodo Shinshu, sunt şi mai bucuros că prin credinţa în Buddha Amida voi atinge Iluminarea supremă şi de neîntrecut în momentul morţii. Nu în bardo, unde încă mai trebuie să practic ceva bazat pe puterea mea personală în timp ce experimentez manifestările iluziilor şi propriei mele karma, ci în chiar momentul morţii.

În timp ce toate fiinţele neiluminate trebuie să treacă prin bardo după ce mor, practicanţii Jodo Shinshu nu experimentează această stare intermediară, datorită credinţei pe care o au în această viaţă în Puterea Infinită a lui Amida. Această Putere este cea care îi transformă în Buddhaşi în chiar momentul morţii când are loc naşterea în Tărâmul Pur.

Iată ceva cu adevărat extraordinar şi care nu se găseşte în nici o altă formă de buddhism! Chiar dacă ai o practică şi instrucţiuni clare de urmat în bardo, totuşi acestea pot fi dificil de îndeplinit datorită temerilor, karmei negative şi iluziilor care se manifestă în acea stare. Puterea fiecărui gând şi iluzie devine de zece ori mai mare atunci când sunteţi în bardo. Să zicem că aţi putea depăşii aceste dificultăţi şi obstacole, şi totuşi…. dacă nu reuşiţi? Există suficient spaţiu pentru erori.

Însă nu există nici o posibilitate de eşec în a deveni un Buddha în Tărâmul Pur dacă vă bazaţi pe Amida, pentru că nici cea mai mică urmă a egoului vostru şi al puterii sale imperfecte nu este implicată în acest process. Dintre toţi Buddha, Amida a făcut cel mai important Legământ, care promite atingerea Buddheităţii supreme

tuturor fiinţelor obişnuite(1) care se încred în El, recită Numele Lui şi aspiră să se nască în Tărâmul Său Pur. Aceasta fiind Promisiunea unui Buddha, nu avem de ce să ne îndoim de ea. În conformitate cu explicaţiile Maestrului Shinran, cei care se încred în Buddha Amida se nasc direct în Tărâmul Său Pur în momentul morţii, unde ating imediat Buddheitatea supremă şi încep să ajute toate fiinţele prin intermediul capacităţilor iluminate pe care le dobândesc.

Murim, ne naştem în Tărâmul Pur, devenim Buddhaşi iar apoi ne întoarcem în cele trei lumi să ajutăm toate fiinţele. Asta este tot – fără bardo, fără alte obstacole pe care trebuie să le depăşim!

Aşadar, după cum vedeţi, credinţa în Buddha Amida, este de departe cea mai sigură, uşoară şi rapidă metodă prin care putem împlini aspiraţia de a ne elibera pe noi înşine şi pe ceilalţi din naştere şi moarte (Mintea Bodhi). Nu este necesară nici o vizualizare ori meditaţie profundă, nici cea mai neînsemnată calitate, nici un merit personal. Este singura metodă prin care noi, oamenii obişnuiţi, plini de karmă negativă şi incapabili de o practică serioasă, vom deveni Buddhaşi. Această metodă este atât de uşoară încât devine de necrezut. Însă cu toate acestea, se numără printre metodele predate de Shakyamuni (Buddha istoric) în sutrele Tărâmului Pur, despre care El însuşi a spus că este greu de acceptat în credinţă.

Putem afirma cu siguranţă că Jodo Shinshu este cea mai uşoară metodă dintre toate metodele buddhiste, chiar mai rapidă decât metodele Vajrayana (buddhism tibetan), ducând însă la acelaşi scop – a deveni un Buddha, întotdeauna activ în salvarea fiinţelor sensibile. Şi este de asemenea, cea mai sigură dintre toate metodele, deoarece nu există nici un risc de a cădea înapoi în Samsara (lumea iluziei şi a suferinţei). Adeptul Jodo Shinshu este asigurat de atingerea Buddheităţii în Tărâmul Pur în chiar momentul în care se încrede în Amida, primind în acest fel meritele şi virtuţile Sale. Aceasta se numeşte a intra în stadiul de non-retrogresiune, adică salvarea lui este sigură, deşi rămâne un om obişnuit până la moarte.

Din momentul în care primeşte credinţa (shinjin), este mereu protejat de Amida, precum un copil luat în braţe de mama lui şi trecut în siguranţă pe celălalt mal al râului. Nimic nu îl mai poate face să cadă din îmbrăţişarea Sa.

Acesta este buddhismul Jodo Shinshu.

__________________________________________

(1) Cuvintele “fiinţe obişnuite” sunt foarte importante în Jodo Shinshu. Unii ar putea spune că şi alte învăţături buddhiste oferă practici uşoare pentru atingerea Buddheităţii. Da, asta ar putea fi adevărat, însă depinde şi ce înţelege fiecare prin “uşor”. Jodo Shinshu chiar nu cere nimic din partea practicantului – nici un merit, nici o virtute, nici o capacitate specială, absolut nimic – pentru atingerea Buddheităţii. De aceea, credinţa în Amida este într-adevăr singura metodă cu adevărat uşoară şi potrivită fiinţelor obişnuite.

Sanzaemon din provincia Iga

traducere din Myokoninden - Vietile myokonin-ilor

In satul Saijo din provincia Iga traia un om pe nume Aburaya Sanzaemon. El era membru al templului Jorenji din satul Oda si foarte cunoscut pentru adanca sa devotiune. Pentru ca recita nembutsu incontinuu chiar si atunci cand isi facea socotelile, gresea deseori la calcule. Sotia sa mormaia intr-una: “Recitarea nembutsu-lui este o fapta sacra si de admirat insa faptul ca pierdem bani din cauza asta nu este de ici de colo. Te rog fii mai atent.” Sanzaemon a raspuns: “Tin registre tocmai pentru ca sa nu uit tranzactiile pe care le fac, chiar daca asta este o chestiune lumeasca si neinsemnata. Insa cand vine vorba de Eliberarea eterna, cum pot uita bunavointa lui Buddha chiar si pentru putin timp?”
Auzind acestea, sotia lui s-a simtit foarte rusinata de ea insasi.

Sanzaemon obisnuia sa ii spuna nevestei sale: “Tu si cu mine suntem bombu (fiinte ignorante si pline de patimi oarbe), asa ca nu se stie niciodata cand vom incepe sa ne certam. Daca se intampla asa ceva, atunci, indiferent cine are dreptate, acela care spune nembutsu primul, este castigator.”

In ultimii ani ai vietii sale, Sanzaemon si-a ras capul si a devenit preot, cu numele buddhist Kyoshin. Pentru ca era de neegalat in devotiunea sa pentru Amida, oamenii il numeau “Seikuro din timpurile noastre”.
Odata a compus un cantec:

“Sunati din clopot sau bateti din tobe pentru a ma chema,
caci sunt un ratacitor ignorant;
Respectarea sau incalcarea preceptelor
era un lucru foarte important pentru cei din trecut
insa nu si pentru mine (1).

Indiferent cat de stralucit, inteligent si cult ai fi,
nu esti decat un amarat purtator de lectica
daca nu esti constient de viata de dupa moarte.

Fii atent si asculta Dharma!
Muntele de aur din insula Sado este chiar aici.

Ca sa ma faca pe mine, un nenorocit, sa inteleg Dharma,
de opt mii de ori a venit Shakyamuni in aceasta lume Saha.
Oricat de bine ati auzi Dharma, nu va va fi de nici un folos
daca mintea voastra nu o asculta si nu o accepta.
Indiferent cat de bine v-ati aranja parul asemenea
statuilor Bodhisattvasilor,
natura voastra de pitoni va aparea la suprafata in curand.

Buddhasii plini de compasiune nu au reusit sa ma salveze;
doar Legamantul lui Amida ma mai poate salva.

Sa nu ne rugam pentru fericire in aceasta viata
ori sa ne abtinem de la diverse actiuni datorita unor semne
nefaste,
pentru ca suntem imbratisati de lumina lui Amida.

Numarul recitarilor nembutsu este neimportant,
insa acesta apare pe buzele mele ori de cate ori ma gandesc
la bunavointa Lui.
Sa nu uitam niciodata, dimineata si seara, de bunavointa lui Amida
care ne-a facut pe noi buni ascultatori ai Dharmei.

A pretinde ca am inteles bine Dharma
si a ne lasa prada inchipuirilor false
este mai rau decat a nu o auzi deloc.

Vazand greselile altora, aduceti-va aminte ca sunt ale voastre;
ele sunt greseli pe care le-ati facut in vietile trecute.

Ce bucuros si ce recunoscator sunt
sa vad cum trec zilele si noptile!
Momentul nasterii mele in Taramul Pur se apropie.
Acela care a aratat foarte bine ieri
poate sa fie incinerat astazi la Toribeno(2).”


_____________________________________________________

Note:

Myokoninii sunt barbati si femei, de obicei oameni simpli si fara prea multa educatie, ramasi in memoria colectiva prin devotiunea lor fata de Amida si intelegerea profunda a Dharmei.

(1) Fraza "Respectarea sau incalcarea preceptelor era un lucru foarte important pentru cei din trecut insa nu si pentru mine." inseamna ca Iluminarea in Taramul Pur nu depinde de capacitatile lui morale ci de Compasiunea lui Amida.

(2)Toribeno era un cimitir celebru in Kyoto.

Doar pentru mine, Shinran

“Când mă gândesc profund la Legământul lui Amida ce a apărut din cinci kalpa de contemplaţie profundă, îmi dau seama că a fost făcut în întregime doar pentru mine, Shinran…”

Tannisho

Dacă nu ajungi să priveşti învăţătura ca adresându-se ţie personal, totul este în zadar.

Tratează Dharma ca şi cum Shakyamuni, Amida, Shinran, Rennyo şi toţi patriarhii îţi vorbesc direct. Gândeşte-te că se află înaintea ta, adresându-se personal.

Acesta nu este un simbol ci purul adevăr. Percepe învăţătura ca fiind o relaţie exclusivă, intimă, prietenească şi maternă între tine şi Buddha Amida.

Buddha nu tratează fiinţele ca numere, ci se adresează fiecăruia în mod individual, aşadar relaţia Lui cu tine este asemenea uneia dintre mamă şi copil sau între cei mai buni prieteni. Gândeşte-te că Amida se adresează suferinţei tale personale, oricărei forme pe care aceasta o capătă în viaţa ta şi că doreşte să te vindece odată pentru totdeauna - să te facă se devii la rândul tău un Buddha.

Înlocuieşte cuvântul “Shinran” cu numele tău...

“Când mă gândesc profund la Legământul lui Amida ce a apărut din cinci kalpa de contemplaţie profundă, îmi dau seama că a fost făcut în întregime doar pentru mine, Adrian…”

Namo Amida Bu

Legământul Principal şi Numele sunt unitate şi dincolo de înţelegerea noastră – comentariu la cap 11 din Tannisho

„Referitor la derutarea practicanţilor nembutsu care nu au nici cea mai mică cultură, adresându-le vorbe de genul: “În cine vă încredeţi voi atunci când recitaţi nembutsu – lucrării de neconceput a Legământului ori aceleia a Numelui?”, fără să le fie explicate pe deplin aceste două tipuri de lucrări.

Trebuie să ne gândim cu foarte mare atenţie la această chestiune şi să o înţelegem corect.

Prin lucrarea de neconceput a Legământului, Buddha Amida a creat Numele, care este uşor de reţinut şi uşor de rostit şi a promis să îi primească şi să nu îi părăsească niciodată pe aceia care rostesc acest Nume. Aşadar, ca să o luăm cu începutul, datorită lui Amida ajungem noi să recităm nembutsu cu credinţa că salvaţi de lucrarea de neconceput a Legământului plin de compasiune a lui Tathagata, ne vom elibera de naştere şi moarte. Aceasta fiind înţeleasă, calculele noastre personale nu sunt implicate deloc şi astfel, în concordanţă cu Legământul Principal, ne vom naşte în adevăratul tărâm al împlinirii.

Aceasta deoarece atunci când ne încredem lucrării de neconceput a Legământului, considerându-l fundamental, lucrarea de neconceput a Numelui este de asemenea inclusă; lucrarea de neconceput a Legământului şi aceea a Numelui sunt unitate, între ele neexistând nici o distincţie.

Apoi, oamenii care fac distincţie între faptele bune şi cele rele, considerându-le ajutoare sau piedici în calea Naşterii, interpunând astfel propriile lor calcule personale, aceştia nu se încred în lucrarea de neconceput a Legământului şi, străduindu-se să facă fapte care să îi conducă spre Naştere, în conformitate cu propriile lor planuri, ajung să facă din nembutsu propria lor practică. Cei care au această atitudine nu se încred nici în lucrarea de neconceput a Numelui. Deşi le lipseşte mintea încrezătoare, se vor naşte în tărâmul de graniţă, în tărâmul indolenţei şi al mândriei, în castelul îndoielii sau palatul matcă iar în final se vor naşte în tărâmul împlinirii prin virtuţile Legământului “prin care până la urmă fiinţele vor atinge Naşterea”. Aceasta este puterea de neconceput a Numelui. Din moment ce ea nu reprezintă ceva diferit de lucrarea de neconceput a Legământului, cele două sunt în întregime acelaşi lucru.”

cap 11 Tannisho

Comentariu:

Observăm că termenul “de neconceput” apare în legătură cu Numele dar şi cu Legământul Principal. Unii băieţi deştepţi ar putea încerca să îi ducă în confuzie pe practicanţii obişnuiţi şi chiar pe ei înşişi, încercând să aplice judecăţile minţii lor limitate asupra lucrării de dincolo de înţelegerea conceptuală a Legământului şi a Numelui.

Lucrarea sau acţiunea Legământului Principal este de neconceput. Acest Legământ afirmă că cei care se încred în Amida, doresc să se nască în Tărâmul Său Pur şi recită Numele Său, se vor naşte acolo şi vor deveni la rândul lor, Buddhaşi.

Putem accepta acest lucru sau nu, însă nu putem pricepe în detaliu cum lucrează şi acţionează acest Legământ Principal. Minţile noastre sunt prea limitate pentru a înţelege totul despre puterea mistică a Legământului. Nu avem cum să explicăm în termenii limitaţi ai minţii noastre neiluminate, lucrarea Legământului Principal. Ştim doar că dacă ne încredem în Amida, ne dorim să ne naştem în Tărâmul Său Pur, atunci ne vom naşte acolo. Asta este tot. A recita Numele lui Amida (NA MO A MI DA BU) înseamnă a exprima credinţa, - deci credinţa şi recitarea sunt unul şi acelaşi lucru. Dacă te încrezi în Amida şi reciţi Numele Lui, asta implică automat faptul că doreşti să te naşti în Tărâmul Său Pur şi să devii un Buddha.

Oamenii simpli pot pricepe acest lucru şi de fapt, cu toţii trebuie să devenim simpli pentru a înţelege învăţătura Jodo Shinshu. A ne complica mintea şi a ne adresa nouă înşine întrebări de genul: în cine ne încredem atunci când recităm nembutsu – „lucrării de neconceput a Legământului ori aceleia a Numelui?” – este de-a dreptul stupid.

Este limpede că Amida a creat Numele, făcând în acest fel, o Cale simplă şi accesibilă tuturor. El a spus că cei care îl recită, adică se încred în El şi doresc să se nască în Tărâmul Său Pur, vor evada din samsara (lumea suferinţei, a naşterii şi a morţilor repetate) şi se vor naşte acolo. Unde auzim de Numele lui Amida, dacă nu în Legământul Său Principal? Aşadar, „atunci când ne încredem lucrării de neconceput a Legământului, considerându-l fundamental, lucrarea de neconceput a Numelui este de asemenea inclusă; lucrarea de neconceput a Legământului şi aceea a Numelui sunt unitate, între ele neexistând nici o distincţie.”

Aceasta arată limpede că dacă ne încredem pur şi simplu în Legământul Principal atunci când îl auzim – şi pentru că în acest legământ se află prezentată calea simplă a credinţei şi recitării Numelui – începem în mod normal să recităm Numele. Aşadar, recitarea Numelui şi Legământul Principal sunt unul şi acelaşi lucru. Ele nu sunt distincte ori separate. Nu putem înţelege cu minţile noastre limitate totul despre Legământ şi Nume, de aceea le acceptăm ca fiind de neconceput, însă ne încredem în ele.

A accepta că Legământul Principal este de neconceput înseamnă că acceptăm de asemenea, că metoda prezentată în el este de neconceput, adică recitarea Numelui ca expresie a credinţei. A accepta că Legământul şi Numele sunt de neconceput, adică această metodă creată de Amida pentru noi, înseamnă de asemenea, că decidem să ne bazăm numai pe acest Legământ şi această metodă iar nu pe ideea de merit personal, deoarece, aşa cum a spus Shinran:

„…oamenii care fac distincţie între faptele bune şi cele rele, considerându-le ajutoare sau piedici în calea Naşterii, interpunând astfel propriile lor calcule personale, aceştia nu se încred în lucrarea de neconceput a Legământului şi, străduindu-se să facă fapte care să îi conducă spre naştere, în conformitate cu propriile lor planuri, ajung să facă din nembutsu propria lor practică.”

Când cineva aude metoda de salvare a lui Buddha Amida, prezentată în Legământul Său Principal şi se încrede în ea, fără să se gândească la nimic altceva, atunci este în acord cu lucrarea de neconceput a Legământului Principal şi a Numelui.

Însă atunci când cineva aude această metodă şi crede că nu este suficientă pentru a-l face să se nască în Tărâmul Pur şi că ar mai fi cumva necesar să adauge o abilitate specială ori merit personal pentru a o face efectivă, atunci el încetează de fapt să mai urmeze Calea prezentată în Legământul Principal. Asta deoarece Amida nu a spus deloc în Legământul Său că adeptul trebuie să practice cutare sau cutare faptă bună ori să acumuleze anumite merite personale pentru ca naşterea sa în Tărâmul Pur să devină efectivă. Amida a spus doar atât: “încrede-te în mine, recită Numele meu şi aspiră să te naşti în Tărâmul meu”. Nimic altceva.

“..ajung să facă din nembutsu propria lor practică.” Ce înseamnă a face din nembutsu propria practică? Pe scurt, este a crede că nembutsu (recitarea Numelui) funcţionează numai dacă avem o karmă bună ori ceva abilităţi sau merite speciale care ne-ar face să merităm cu atât mai mult să ne naştem în Tărâmul Pur. Cu alte cuvinte, meritele noastre ar fi cele care fac Numele şi implicit salvarea lui Amida, efective şi demne de încredere. Ca şi cum, meritele personale ar crea sau influenţa recitarea Numelui. Aşadar, nembutsu sau recitarea Numelui pare că ar depinde de noi înşine şi ajungem aşadar, să credem că este practica noastră, posesia noastră, creaţia noastră. Shinran a spus: „Cei care au această atitudine nu se încred nici în lucrarea de neconceput a Numelui.”

Aceştia nu primesc beneficiile Legământului Principal şi nu se vor naşte direct în adevăratul Tărâm Pur, însă vor trebui să aştepte o perioadă în “tărâmul de graniţă, în tărâmul indolenţei şi al mândriei, în castelul îndoielii sau palatul matcă” care sunt nume ale aceluiaşi loc, până când se eliberează de îndoieli şi înţelegeri greşite şi în cele din urmă „se vor naşte în tărâmul împlinirii prin virtuţile Legământului “prin care până la urmă fiinţele vor atinge Naşterea”. (Voi vorbi însă în următoarea postare mai pe larg despre ce înseamnă „tărâmul de graniţă”).

Oamenii de genul acesta nu înţeleg faptul că Legământul Principal şi Numele (nembutsu-l credinţei) au fost create de Amida şi funcţionează datorită lui Amida. Din acest motiv, pentru că Legământul şi Numele au fost create de Amida, metoda prezentată în Legământul Principal este supremă şi poate fi urmată de oricine, indiferent cât de grea este karma lui/ei.

Acesta este motivul pentru care Shinran a spus:

„..datorită lui Amida ajungem noi să recităm nembutsu cu credinţa că salvaţi de lucrarea de neconceput a Legământului plin de compasiune a lui Tathagata, ne vom elibera de naştere şi moarte. Aceasta fiind înţeleasă, calculele noastre personale nu sunt implicate deloc şi astfel, în concordanţă cu Legământul Principal, ne vom naşte în adevăratul tărâm al împlinirii.”

Suntem în acord cu Legământul Principal numai când ne încredem în totalitate în el şi nu implicăm deloc propriile calcule personale şi idei de merit sau ne-merit, care sunt de fapt, create de propriile noastre minţi neiluminate iar nu de Mintea luminată a lui Buddha. Trebuie doar să avem credinţă şi să nu ne gândim la nimic altceva, deoarece nu avem cum să înţelegem cu minţile noastre limitate mai mult decât ceea ce auzim în Legământul Principal şi anume că cei care se încred în Amida, recită Numele lui şi aspiră să se nască în Tărâmul Său Pur, se vor naşte acolo prin puterea lui Amida.

Non acţiunea este adevărata acţiune - comentariu la cap 10 din Tannisho

„În ceea ce priveşte nembutsu, non-acţiunea este adevărata acţiune.

Pentru că este dincolo de orice descriere, explicaţie şi înţelegere teoretică.

Aşa a spus Maestrul.”

Tannisho, cap 10

Comentariu:

Acest capitol este în strânsă legătură cu al –8-lea, pe care îl puteţi citii aici.

„Non-acţiunea” se referă la faptul că nu prin noi înşine ajungem să ne naştem în Tărâmul Pur al lui Amida şi să devenim Buddhaşi. Nimic din ceea ce credem că avem nu poate adăuga ceva la salvarea lui Amida.

Recitarea Numelui (nembutsu) este o practică valabilă numai datorită lui Amida iar nu propriei noastre recitări.

Această practică sau acţiune de a recita nu funcţionează datorită vreunei stări speciale de calm sau concentrare pe care credem că o avem sau o putem dezvolta în timpul recitării.

Dacă nu ar fi meritele infinite ale lui Amida concentrate în Numele Său, atunci Namo Amida Butsu (nembutsu) ar fi gol şi ineficient. De asemenea, dacă recitarea Numelui nu este făcută pe baza credinţei (shinjin), ea nu are nici un efect. Iar credinţa nu este altceva decât deschiderea faţă de Puterea Infinită a lui Amida – singura capabilă de a ne face să devenim la rândul nostru un Buddha. Când ai credinţă (shnjin) eşti conectat la această Putere şi la meritele lui Amida iar Numele pe care îl reciţi este expresia acestei conexiuni. Numele şi credinţa sunt unitate iar ambele vin de la Amida, sunt manifestarea în tine a Puterii salvatoare a lui Amida. Numai Buddha Amida acţionează cu adevărat în salvarea ta, prin credinţă şi nembutsu (care este expresia credinţei) iar nu tu, de aceea se spune că „non-acţiunea este adevărata acţiune” – adică nu prin tine însuţi eşti salvat de Amida.

Când reciţi Namo Amida Butsu cu credinţă, spui „mă refugiez în Amida/slavă lui Buddha Amida” iar nu „mă refugiez în mine însumi/slavă mie însumi” sau „vai ce bun sunt la recitat şi ce stare de concentrare am, aşadar cred că merit să mă nasc în Tărâmul Pur dacă recit atât de bine. În plus mai sunt şi băiat bun, virtuos, etc”. Prima variantă este cea adevărată şi înseamnă că nu faci din nembutsu propria acţiune.

Apoi, mintea noastră este limitată, înţelegerea unei fiinţe neiluminate este restrânsă la diferite categorii şi scheme mentale, fiind incapabilă să înţeleagă în detaliu acţiunea unui Buddha. Ascultând cuvintele lui Buddha Shakyamuni aflăm despre Buddha Amida şi Legămintele Sale, le acceptăm în credinţă sau nu acceptăm deloc, însă până când noi înşine nu devenim Buddhaşi, nu avem cum să percepem şi să înţelegem totul despre lucrarea salvatoare a lui Amida. Auzim că Amida Buddha ne salvează dacă ne încredem în El şi recităm Numele Lui, dar nu putem şti în amănunt mecanismul acestei salvări.

Orice descriere rămâne doar o descriere, orice explicaţie teoretică doar o explicaţie teoretică. Salvarea lui Buddha Amida, manifestată în promisiunea din Legământul Lui şi adusă în sufletele noastre prin credinţă şi recitarea Numelui, este de neconceput şi neînţeles pentru mintea noastră neiluminată, dar efectivă şi reală.

De ce avem nevoie de disciplină la dojo

Răspunsul este simplu: pentru că suntem nebuni.

Fiind neiluminaţi, fiecare avem nivelul său de boală şi nebunie. Am stabilit câteva reguli de comportament în dojo pentru că nu trebuie să permitem acestei nebunii personale să intre în spaţiul dedicat Dharmei şi să îi influenţeze pe ceilalţi.

La dojo nu vorbim despre ideile şi fanteziile noastre, nu ne exprimăm personalităţile de fiecare zi, ci ne concentrăm pe singurul scop al prezenţei aici, anume ascultarea Dharmei pentru a primii shinjin (credinţa în Buddha Amida) şi a ne naşte în Tărâmul Pur.

Nu vorbim despre politică ori părerea noastră despre una sau alta, nu ne angajăm în dezbateri şi lupte personale. De asemenea, nu intrăm în vieţile private ale colegilor de practică şi nu îi judecăm pe baza acestora. Nu contează ce este fiecare în viaţa lui/ei personală.

Nu este folositor nimănui să intre într-un dojo sau templu unde oamenii se luptă între ei. O astfel de atmosferă nu este potrivită pentru concentrarea asupra Dharmei.

Viaţa fiecăruia este dificilă. Cu toţii avem probleme şi nu ştim niciodată ce se întâmplă în sufletul cuiva. De aceea, este necesar să nu disturbăm pe nimeni cu propria personalitate, opiniile şi judecăţile noastre. Din contră, să ne concentrăm numai pe Dharma şi să îi ajutăm şi pe ceilalţi să reuşească acelaşi lucru. Trebuie să creăm o atmosferă în care toţi participanţii, indiferent de dificultăţile şi diferenţele personale, să se poată concentra pe ascultarea şi înţelegerea învăţăturii.

Nu avem voie să urmăm scopuri personale în venirea la dojo sau templu. Aceasta înseamnă că nu trecem pragul locului de practică pentru a ne exprima pe noi înşine, să avem o discuţie interesantă despre cine ştie ce ori să bem o cafea, ci pentru a asculta Dharma.

De asemenea, nu venim la dojo pentru a ne face noi prieteni, să ne găsim o nevastă, un soţ ori să mâncăm prăjituri.

Trebuie să venim la dojo sau templu ca la un spital unde este oferit cel mai bun medicament – Dharma lui Buddha. Să primim acel medicament noi înşine şi să îi ajutăm pe ceilalţi să îl ia, fără să îi distragem şi bineînţeles, fără să îl înlocuim cu altceva.

Aceasta este esenţa disciplinei în dojo.

---- citiţi aici regulile de comportament în dojo ---

Dojo kai – reguli de comportament în dojo sau templu

1. Când intraţi în dojo abandonaţi toate grijile şi preocupările lumeşti. Orice discuţie în afara Dharmei este interzisă.

2. Scopul prezenţei la dojo sau templu este înţelegerea Dharmei Jodo Shinshu.

Aici nu se discută despre alte religii. Numai Dharma Jodo Shinshu este promovată la dojo.

3. Când intraţi în dojo, renunţaţi la prejudecăţile de rasă, sex, condiţii sociale,

înfăţişare exterioară, etc. Înaintea lui Buddha suntem cu toţii egali.

Nimeni nu are voie să desconsidere pe cineva din motive sexuale, condiţie socială, culoare a pielii, dizabilităţi fizice, orientări politice, etc

4. În dojo este interzisă bârfa. Nimeni nu are voie să facă vre-o afirmaţie legată de viaţa personală a celor care vin la dojo.

5. La dojo se urmează întocmai instrucţiunile şi sarcinile oferite de reprezentantul dojo-ului care este singurul factor de decizie în ceea ce priveşte chestiunile doctrinare, de practică şi organizare. Nimeni nu poate preda public Dharma fără autorizaţia învăţătorului dojo-ului.

6. Dacă intraţi în dojo trebuie să respectaţi toate regulile tradiţionale Jodo Shinshu. Cereţi îndrumare despre formulele corecte de adresare şi comportament în dojo. Învăţaţi toate gesturile tradiţionale.

7. În dojo nu se predă altceva decât învăţătura buddhistă Jodo Shinshu în exact forma în care aceasta a fost prezentată în textele sacre din canonul şcolii noastre.

8. În biblioteca dojo-ului, secţiunea Jodo Shinshu, nu sunt prezente pentru a fi promovate şi recomandate cititorilor, decât texte sacre din canonul şcolii noastre ori cărţi ce nu contravin acestora. Nici o carte care neagă învăţătura conţinută în textele canonice, deterioreaza această învăţătură, o modifică sau adaugă ceva ce nu este prezent în aceste texte, nu va avea acces în biblioteca dojo-ului. De asemenea, autorii acestora nu vor fi niciodată promovaţi sau invitati la dojo.

9. Numai cei autorizaţi de învăţătorul dojo-ului pot lucra la traduceri oficiale.

10. În dojo se recită doar nembutsu şi imnurile buddhiste.

11. Consumul de carne şi alcool este strict interzis la întâlnirile Dharma.

12. Dacă la aceste întâlniri se ia masa în comun subiectul trebuie să fie religios ori nu se va vorbi nimic.

13. Veniţi cu cel puţin 10-15 minute înainte de începerea practicii religioase şi mai devreme dacă aveţi anumite responsabilităţi.

14. Îmbrăcaţi-vă curat. Evitaţi mirosurile neplăcute sau exagerate.

15. Păstraţi simplitatea şi decenţa în vestimentaţie. Dojo-ul nu este un podium pentru

nici un fel de exagerări vestimentare. Tot ce are valoare în social, în dojo nu are nici una, de aceea, scoateţi toate decoraţiile exterioare.

--cine nu este dispus să respecte aceste reguli, nu are acces la dojo--

(cel care veghează la respectarea acestor reguli şi sancţionează încălcarea lor este preotul/învăţătorul dojo-ului sau reprezentantul numit de acesta)

Avertisment pentru nişte îmbuibaţi

„Cum te-ai simţi, cu gura acoperită, cu capul tăiat şi inima scoasă afară,

În timp ce alţii îţi consumă carnea şi îţi beau sângele?”

Tantra lui Avalokita

“Un avion Galaxy cu invitaţi la tradiţionala vânătoare organizată de omul de afaceri Ion Ţiriac, la Balc a avut un incident pe aeroportul din Oradea. Trenul de aterizare s-a rupt şi avionul a ieşit de pe pistă în momentul în care încerca să aterizeze. Din primele informaţii se pare că în avion se află şi Ion Ţiriac, alături de invitaţii săi….”

(Ştire preluată de pe site-ul Antena 3)

Oare vor înţelege ceva aceşti îmbuibaţi din ceea ce li s-a întâmplat? Cum este să simţi atât de aproape frica de moarte? Vor putea ei să vadă semnele profunde ale acestui accident, avertismentul că distracţia lor este una aducătoare de groază şi moarte care mai devreme sau mai târziu, în viaţa asta sau celelalte, se va întoarce asupra lor? Cine îi poate învăţa să preţuiască viaţa?

De ani de zile miliardarul roman Ion Ţiriac organizează astfel de partide de vănâtoare pentru diferiţi parteneri de afaceri din ţară şi străinătate, celebrităţi şi politicieni români. Am auzit că numai anul trecut au fost ucişi peste 150 de mistreţi în pădurea de la Balc. Ce fel de distracţie mai este şi asta? Cum te poţi simţii bărbat omorând animale fără apărare în timp ce tu eşti echipat cu o armă de foc? Iar dacă tot au fantezii “eroice”, de ce nu se duc în faţa unui leu sau tigru, având numai un cuţit în mână sau cu mâinile goale?

Aceştia sunt afaceriştii noştrii, politicienii şi VIP-urile noastre, oameni care îşi găsesc plăcerea în sânge?

Pe ei aş vrea să îi întreb… şi mai mult de atât, să îi fac să simtă pe pielea lor cum este să te simţi vânat, îngrozit, cu capul tăiat şi inima scoasă afară, în timp ce alţii îţi consumă carnea şi îţi beau sângele.

Poate că atunci vor înţelege.

Eminescu şi buddhismul

Vă recomand un articol despre Eminescu şi relaţia sa cu buddhismul. Este scris într-un mod simplu dar cuprinzător, suficient cât să înţelegem până unde a mers influenţa Dharmei asupra lui dar şi unde s-a oprit.
Citiţi aici.

Recitarea Numelui nu este virtutea noastră - comentariu la cap 8 din Tannisho

„Pentru practicanţii săi, recitarea nembutsu-lui nu este o practică sau o faptă bună. Din moment ce nu este îndeplinită prin propriile noastre planuri, nu este o practică. Din moment ce nu este un bine făcut prin propriile noastre calcule personale, nu este o faptă bună. Deoarece provine în întregime din Puterea Celuilalt şi este independentă de puterea noastră personală, ea nu este o practică sau o faptă bună pentru practicanţi.

Acestea au fost cuvintele lui.”

Tannisho, cap 8

Comentariu:

„…nu este îndeplinită prin propriile noastre planuri” – înseamnă că nu noi am creat sau inventat nembutsu.

Recitarea Numelui lui Buddha Amida nu este ceva care funcţionează din cauza noastră, spre exemplu dacă recităm bine sau bâlbâit ori dacă suntem virtuoşi sau nu, etc. De asemenea, aceasta nu este o practică pe care o putem folosi în scopuri personale, pentru sănătate şi viaţă îndelungată, beneficii materiale, etc. Recitarea Numelui (nembutsu), nu depinde de noi şi de aceea, nu poate fi „îmbunătăţită” de noi.

“…nu este un bine făcut prin propriile noastre calcule personale”, deoarece nu are nimic de a face cu aşa zisele noastre virtuţi.

Oamenii fac mereu calcule personale şi au impresia că dacă sunt buni şi recită nembutsu ori deştepţi şi citesc mult sau dacă îl recită şi contemplă cutare sau cutare lucru, ar merita mai degrabă decât alţii să se nască în Tărâmul Pur.

De asemenea, unii cred că dacă recită nembutsu de mai multe ori, au mai multe şanse de a se naşte în Tărâmul Pur decât dacă recită mai puţin, nerealizând că gândind în acest fel ei fac din nembutsu practica lor personală – o practică ce se bazează pe propriile lor puteri şi merite personale. Dacă nembutsu ar fi dependent de capacitatea noastră de a-l recita mai bine, mai des ori mai rar, atunci înseamnă că el funcţionează datorită nouă, ca o maşină ce merge cu benzina procurată de noi.

Shinran Shonin însă, ne sfătuieşte să abandonăm astfel de calcule şi discriminări, deoarece nembutsul credinţei şi al recunoştinţei ia naştere din Puterea Celuilalt (Tariki), adică Puterea lui Amida şi nu depinde absolut deloc de vreuna din capacităţile noastre.

Datorită lui Amida, ne încredem în Amida şi recităm nembutsu.

Maestrul Rennyo a spus:

”Nembutsul puterii personale este practicat cu aşteptarea că Buddha vă va salva datorită meritului recitării de multe ori. Însă învăţătura Puterii Celuilalt spune că sunteţi salvaţi in exact momentul trezirii pentru prima oară a credinţei. Nembutsul pe care îl recitaţi după aceea, este pur şi simplu a repeta cu bucurie “Namo Amida Butsu, Namo Amida Butsu…” , din recunoştinţă că aţi fost salvaţi.”

Explic într-o altă postare doctrina foarte importantă în tradiţia noastră, în conformitate cu care, credinţa şi nembutsu nu ne aparţin. O puteţi citi aici.

Aşadar, nu trebuie decât să ne bazăm pe Amida şi să îi recităm Numele, abandonând orice fel de gând legat de “mine”, “eu”, “al meu”, “practica mea”, “meritele mele”. Vom deveni Buddhaşi în Tărâmul Pur numai datorită lui Amida.

In loc de felicitari: Nembutsu este singura cale fără oprelişti – comentariu la cap 7 din Tannisho

Se spune in Rennyo Shonin Goichidaiki Kikigaki:

"...mai multi oameni au venit sa il vada pe Rennyo Shonin. Acesta a intrebat: "De ce s-au adunat atatea persoane aici?"

Junsei i-a raspuns: "Presupun ca vor sa isi exprime recunostinta pentru predicile pline de inspiratie de ieri (slujba de Hoonko), sa te felicite cu ocazia sfarsitului de an si sa iti aduca omagiile lor inainte sa pleci maine la Tonda."

Shonin i-a raspuns: "Felicitarile de sfarsit de an sunt complet inutile. Spune-le te rog, sa atinga shinjin si sa faca din asta un semn de apreciere cu ocazia sfarsitului de an."

Asadar, in aceasta ultima zi a acestui an, va ofer drept cadou urmatorul comentariu la capitolul 7 din Tannisho:

--------

„Nembutsu este singura cale fără de oprelişti. De ce? Pentru că zeii cerului şi ai pământului se pleacă în semn de omagiu înaintea practicanţilor care au shinjin iar cei din lumea lui Mara şi cei care urmează căile non-buddhiste nu îi vor împiedica niciodată. Nici o faptă rea nu mai poate aduce rezultate karmice şi nici o faptă bună nu poate egala nembutsu.

Acestea au fost cuvintele lui.”

Tannisho cap 7

Comentariu:

Obstacolele întâlnite în practica buddhistă îşi au originea în propriile iluzii şi ataşamente. Se vorbeşte în buddhism despre demonii interiori, care reprezintă ignoranţa noastră, ataşamentele, dorinţele şi patimile oarbe, dar şi despre demonii exteriori.

Demonii exteriori sau maraşii ne pot afecta numai dacă poarta inimii este deschisă către ei iar minţile noastre sunt în haos. Demonii interiori cheamă demonii exteriori. Dacă sunteţi afundaţi în iluzii, orice vi se poate întâmpla.

Însă, din contră, dacă aveţi mintea bine antrenată şi stăpâniţi cele şase simţuri, nu veţi fi atacaţi de către demonii exteriori.

Dar dacă nu sunteţi aşa? Dacă aveţi o mulţime de ataşamente şi iluzii, probleme şi dificultăţi? În cazul acesta, numai nembutsul credinţei este calea liberă de orice oprelişti.

În timp ce Buddhaşii, Bodhisattvaşii şi alţi sfinţi aproape de Eliberare, sunt liberi de orice obstacole datorită înţelepciunii şi puterii lor, noi oamenii obişnuiţi şi plini de patimi oarbe devenim protejaţi şi liberi de orice obstacole doar dacă ne refugiem în Buddha Amida.

Pentru astfel de fiinţe precum noi înşine, aceasta este singura Cale accesibilă şi potrivită.

Datorită nembutsului credinţei nu putem fi atacaţi de către demoni exteriori sau maraşi iar demonii interiori (propriile patimi oarbe şi iluzii) nu sunt obstacole pentru atingerea Iluminării în Tărâmul Pur.

Shinran a spus într-una din Scrisorile sale:

“Din moment ce adepţii care au shinjin sunt protejaţi în această lume, Mica Sutră despre Buddha al Vieţii Infinite vorbeşte despre “protecţia nenumăraţilor Buddha din cele zece direcţii”. Aceasta nu se referă la faptul că cei credincioşi sunt protejaţi după naşterea în Tărâmul Pur, ci că Buddhaşii veghează asupra lor cu gânduri protectoare când sunt încă în această lume.”

Iar “zeii cerului şi ai pământului se pleacă în semn de omagiu înaintea practicanţilor care au shinjin”.

De ce? Pentru că practicantul nembutsu care se bazează pe Legământul Principal al lui Amida este deja asigurat de Nirvana aici şi acum; el este „intrat în curent”, cum se zice în buddhism, adică drumul lui spre Nirvana este sigur. O astfel de stare poate fi atinsă numai după nenumărate vieţi pline de practici dificile îndeplinite prin puterea personală, mereu cu posibilitatea de a pierde ceea ce a câştigat. Însă, bazându-se pe puterea lui Amida, acest stadiu de non-retrogresiune este atins în chiar momentul în care ne încredem în El.

În scrisoarea a 18-a din „Lumină pentru epocile din urmă”, Shinran Shonin spune:

„toţi Buddhaşii simt mare bucurie pentru că el are shinjin-ul cel adevărat şi declară cu toţii într-un glas: „Este egalul nostru”. Iată cuvintele de bucurie ale lui Shakyamuni ce se găsesc în Marea Sutră: „Acela care vede şi dă slavă, atinge Dharma şi are mare bucurie – este adevăratul meu însoţitor”.

De asemenea, a spus într-o altă scrisoare:

“Tathagata din cele zece direcţii, nenumăraţi precum nisipurile Gangelui, laudă mintea şi inimile celor care au adevăratul shinjin”.

Aşadar, dacă Buddhaşii laudă pe cei care au shinjin, cu atât mai mult sunt aceştia lăudaţi şi respectaţi de zeii cerului şi ai pământului care sunt inferiori Buddhaşilor!

„..cei care urmează căile non-buddhiste nu îi vor împiedica niciodată” se referă la faptul că cel care are shinjin nu poate fi influenţat de cei cu alte viziuni religioase. Shinjin-ul sau credinţa neclintită în Buddha Amida nu poate fi pierdut odată ce s-a instalat în inima practicantului.

Stă scris că Maestrul Rennyo i-a spus lui Doshu:

“Puteţi pierde materialele scrise dar dacă aţi dobândit shinjin în inima voastră, nu îl veţi pierde niciodată”.

Shinjin este adeseori numit, “shinjinul precum diamantul” – pentru că vine de la Amida şi este oferit de Amida. (Explic însă mai pe larg acest aspect în articolul meu, “Credinţa şi nembutsu nu sunt creaţia noastră” -- citiţi aici).

Acesta este, cred eu, adevăratul motiv pentru care shinjinul sau credinţa în Amida nu poate fi distrusă, odată obţinută. Dacă shinjinul ar fi fost creat de noi, atunci ar fi depins de puterea minţii omeneşti, care este schimbătoare şi uşor de distrus, însă pentru că acesta este “shinjinul transferului de merit, bazat pe puterea lui Buddha (tariki eko no shinjin)”, are puterea Minţii lui Buddha care nu poate fi distrusă şi nu se schimbă.

“Nici o faptă rea nu mai poate aduce rezultate karmice şi nici o faptă bună nu poate egala nembutsu.” Atât timp cât practicantul nembutsu trăieşte în această lume, continuă să fie influenţat de karma sa şi să îi suporte consecinţele, însă aceasta este o „karmă fără rădăcini”, deoarece nu se mai manifestă în altă viaţă. Rădăcinile ei sunt tăiate de Puterea lui Buddha Amida.

O plantă cu rădăcinile tăiate va continua să fie verde numai pentru o perioadă scurtă de timp (această viaţă), dar se va usca până la urmă şi nu va mai da naştere la nici un fruct (alte vieţi în iluzie). Acesta este sensul cuvintelor “nici o faptă rea nu mai poate aduce rezultate karmice”.

Nu înseamnă că nu vom mai avea parte de suferinţă atât timp cât suntem în viaţă, ci că nu ne vom mai naşte în alta ca fiinţe pline de iluzii. Karma noastră, fie ea bună sau rea, nu mai deţine puterea de a ne închide în Samsara (lumea naşterii şi a morţii). De asemenea, aşa zisa karmă bună sau aşa zisele fapte bune nu pot adăuga ceva la nembutsul credinţei.

Numai prin credinţa în Amida ne naştem în Tărâmul Pur şi evadăm din Samsara iar nu datorită „meritelor” personale ori karmei noastre „bune”.

Versuri la trezirea din somn

Versurile următoare îi aparţin lui Bodhisattva Nagarjuna, unul din cei şapte patriarhi ai tradiţiei noastre.

Cred că sunt foarte potrivite la trezirea din somn, dacă vrem să începem ziua cu ceva profund.

Nu str